ICCJ. Decizia nr. 522/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 522
Dosar nr.2642/2002
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 25 iunie 1998 reclamanta S.C. C.L. S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. C. S.A., solicitând obligarea acesteia la predarea în natură a cantităţilor de 1355,07 tone MTBE sau preţul produsului de 392.970,3 dolari SUA ori echivalentul în lei la cursul B.N.R. de la data plăţii efective,a 117 tone de acetonă sau a preţului acesteia de 52.650 dolari SUA ori echivalentul în lei la curs B.N.R. din data plăţii efective, de 45,789 tone propilenă, puritate 96% sau a preţului acesteia de 10.987,2 dolari SUA ori a echivalentului în lei la cursul B.N.R. din data plăţii. De asemeni s-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata TVA de 22% respectiv a echivalentului în lei a sumei de 2.417.184 dolari SUA de la data plăţii efective la cursul B.N.R. dacă obligaţia de predare în natură a cantităţii de 45,780 tone propilenă puritate 96% nu se execută, ori plata în dolari SUA precum şi cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea acţiunii se arată că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractele de procesare nr.31004 din 28 decembrie 1995 şi nr.175 din 22 aprilie 1996, iar pentru întârzierea în executarea acestor obligaţii datorează şi penalităţi.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii ca nefondată.
La cererea reclamantei prin încheierea şedinţei publice din 10 decembrie 1998 s-a dispus introducerea în cauză a APAPS.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă nr.2504 din 20 aprilie 2000 a fost admisă în parte acţiunea şi s-a dispus obligarea pârâtei să predea cantităţile de 1355,07 tone MTBE ori 392.970,30 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii; 4.529,40 tone MTBE ori 1.346.476,1 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii cu titlu de penalităţi de întârziere; 117 tone acetonă ori preţul de 5.650 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii, 45.780 tone propilenă puritate 96 % ori preţul de 10.987,20 dolari SUA sau echivalentul în lei la data plăţii, de asemeni la plata sumei de 52.650 dolari SUA cu titlu de penalităţi de întârziere, plus 206.375.705 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 25 noiembrie 1999, au promovat apel atât reclamanta cât şi pârâta, iar prin Decizia civilă nr.2778 din 9 octombrie 2000 Curtea de Apel Bucureşti a desfiinţat sentinţa civilă şi încheierea criticată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Soluţia dată a fost confirmată de Curtea Supremă de Justiţie care prin Decizia civilă nr.4229 din 29 iunie 2001 a respins recursul ca nefondat.
În fond după desfiinţare, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de reclamantă şi apreciind că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei Curţii de Apel Bucureşti.
Judecând cauza în fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, apreciind că din examinarea probelor administrate rezultă că nelivrarea produsului finit nu-i este imputabilă pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspectele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere deduse judecăţii nu a avut în vedere dovezile administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi a interpretat greşit actul juridic ce a stat la baza formulării pretenţiilor respectiv contractul de procesare nr.31004/1995.
În şedinţă publică Curtea a ridicat din oficiu excepţia nulităţii hotărârilor pronunţate urmare soluţionării acestora cu încălcarea normelor privind competenţa materială în raport de dispoziţiile art.725 alin.2 C. proc. civ. şi sub acest aspect a apreciat recursul fondat, excepţia fiind de ordine publică şi având prioritate faţă de orice alte cereri sau motive de casare.
Astfel reţine că prin Decizia civilă nr. 4229 din 29 iunie 2001 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de reclamantă, situaţie în care soluţia instanţei de apel de desfiinţare a sentinţei criticate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond devenind irevocabilă intrând în puterea lucrului judecat.
La această dată erau în vigoare dispoziţiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de aceste instanţe".
Faţă de această normă imperativă, hotărârea de declinare a competenţei a fost dată de Tribunalul Bucureşti cu ignorarea decizieiCurţii Supreme de Justiţie şi cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 725 alin. (2) C. proc. civ., iar instanţa de apel a soluţionat pricina în fond cu încălcarea normelor imperative privind competenţa materială în raport de dispoziţia legală precitată.
În aceste condiţii, în baza art. 304 pct. 3 şi art. 312şi 313 C. proc. civ. recursul va fi admis şi sentinţa nr.93 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti cât şi sentinţa civilă nr. 10180 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, urmând a fi casate şi cauza trimisă spre rejudecare în fond la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. C.L. S.R.L. împotriva sentinţei nr.93 din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Casează hotărârea recurată şi sentinţa nr.10180/2001 din 11 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială şi trimite cauza la instanţa stabilită prin Decizia nr.2778 din 9 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, confirmată prin Decizia nr.4229/2001 din 29 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 425/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 103/2002. Comercial → |
|---|
