CSJ. Decizia nr. 392/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 392Dosar nr. 353/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 ianuarie 1999, reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A. Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti datorate în baza folosirii brevetului de invenţie nr. 109182 („Procedeu şi mijloace de transport a unei instalaţii de foraj între locaţii"), precizate la suma de 257.416.000 lei potrivit calculului expertizei în varianta I, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1110 din20 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea precizată a reclamantului şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 257.416.000 lei daune reprezentând drepturi băneşti pe perioada 1996 – 1998 ca urmare a brevetului de invenţie nr. 9400647 din 18 aprilie 1994 şi 1.600.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 504 din 16 noiembrie 2001, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
În contra acestei din urmă hotărâri judecătoreşti, pârâta a declarat recurs, solicitând în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă, întrucât nu datorează daunele reţinute în sarcina sa, utilizarea invenţiei având loc exclusiv pe teritoriul altui stat.
Recursul pârâtei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport de susţinerile pe care le face prin recursul de faţă, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În speţă, se constată că în mod corect instanţele au respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă, reiterată şi prin recursul de faţă.
Este necontestat, că pârâta a folosit, în baza unui contract de licenţă încheiat în 1995, procedeul tehnic din brevetul de invenţie în discuţie şi în perioada 1996-1999 când a efectuat conform invenţiei un număr de operaţii de montaj şi transport-montaj al instalaţiilor de forare de pe şantierul din Libia.
În consecinţă, procedând la o corectă aplicaţiune a prevederilor din Legea nr. 64/1991, care impune recunoaşterea şi apărarea invenţiei, prin eliberarea titlului de către OSIM, corect instanţele au reţinut că titularul brevetului având dreptul exclusiv de folosinţă asupra invenţiei sale, este îndreptăţit la plata drepturilor băneşti ce i se cuvin din folosirea şi aplicarea invenţiei.
Este de reţinut, deci, că societatea care utilizează invenţia, este obligată a dezdăuna pe autorul invenţiei, indiferent de locul unde această societate îşi desfăşoară activitatea de profil şi foloseşte procedeul tehnic brevetat.
Astfel că, deşi recunoaşte că a utilizat invenţia respectivă pe şantierul său din Libia, refuzul de plată practicat de pârâtă apare ca nefondat, aceasta fiind corect obligată, cu titlul de daune, la suma reprezentând calculul drepturilor băneşti cuvenite reclamantului în calitate de titular al brevetului, conform raportului de expertiză pe care instanţele şi-au fondat soluţiile.
Faţă de cele de mai sus recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Bucureşti împotriva deciziei nr. 504 din 16 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3907/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 392/2002. Comercial → |
|---|
