ICCJ. Decizia nr. 399/2002. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.399

Dosar nr.1306/2002

Şedinţa publică din 3 februarie 2004

Asuprarecursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă la Tribunalul Mureş la data de 12 ianuarie 2000, reclamanta R.A. A. Tg.Mureş, în contradictoriu cu pârâta Spitalul Clnic Judeţean, a solicitat instanţei ca, prin hotărâreace o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume.

- 132.653 lei contravaloare apă potabilă livrată şi a serviciilor de epurare a apelor uzate şi meteorice;

- 317.885.526 lei cu titlu de majorări legale datorate pentru întârzierea în plată calculate pentru perioada 25 decembrie 1996 – 8 decembrie 1999;

- cheltuieli de judecată aferente.

Tribunalul Mureş, prin sentinţa nr.1278 din 4 octombrie 2000, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 132.653 lei contravaloarea serviciilor de canalizare efectuate în favoarea pârâtei, suma de 317.885.526 lei cu titlu de majorări de întârziere şi cheltuieli de judecată în sumă de 16.090.364 lei.

Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a respins ca nefondate cererile de chemare în garanţie formulate de Spitalul Clinic Judeţean Mureş şi de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de fond a avut în vedere în esenţă următoarele:

1. Cu privire la cererea principală, s-a reţinut că potrivit contractului dintre părţi, în perioada în litigiu reclamanta a livrat pârâtei apă pe care a achitat-o cu întârziere, împrejurare faţă de care în cauză erau incidente, cu privire la majorările de întârziere, prevederile Legii nr. 4/1981 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 198/1997 potrivit cărora penalităţile de întârziere în plată – stabilite contractual prin referire la dispoziţiile legale menţionate – erau de 0,5 % pe zi de întârziere, respectiv 0,20%, caz în care riscurile neaprobării la termen a alocaţiilor bugetare şi a acordării acestora cu întârziere, nu puteau fi puse în sarcina reclamantei.

2. Cu privire la cererile de chemare în garanţie instanţa a reţinut că pârâta trebuia să facă dovada datei alocării sumelor necesare funcţionării Spitalului din partea chematelor în garanţieprecum şi a modului de întârziere a acestor sume.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Spitalul Clinic Judeţean Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Curtea de Apel Tg.Mureş, prin Decizia nr. 2/A din 14 ianuarie 2002, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentinţa reclamantei şi a constatat că pârâtul, după sesizarea instanţei, a achitat reclamantei suma de 132.653 lei cu titlu de preţ, a exonerat pârâta de răspunderea de la plata sumei de 317.885.526 lei penalităţi contractuale de întârziere în plată din care 6.002.433 lei la data sesizării instanţei erau prescrise, a menţinut obligarea pârâtului apelant la plata sumei de 16.090.364 lei cheltuieli de judecată la fond şi celelalte dispoziţii referitoare la modul de soluţionare a cererilor de chemare în garanţiela fond.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut următoarele:

- suma de 132.653 lei reprezentând preţ a fost achitată de pârâtă după sesizarea instanţei de fond, dar înainte de pronunţarea sentinţei;

- în raport de data introducerii acţiunii, dreptul la acţiune, în sens material, era stins prin efectul prescripţiei conform art. 3 dinDecretul nr. 167/1958 pentru suma de 6.002.433 lei reprezentând majorări de întârziere;

- în privinţa sumei rămase în discuţie, respectiv 311.883.093 lei majorări de întârziere, neachitarea acesteia nu poate fi imputabilă pârâtei întrucât prin prevederibugetare i-au fost repartizatecu întârziere sumele necesare plăţii şi a obligaţiilor din contractul dintre părţi, împrejurare de natură a exonera pârâta de răspunderea contractuală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.A. A. Tg.Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocînd ca temeiuri de drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.

Criticile reclamantei vizează modul în care instanţa a soluţionat cererea reclamantei privind plata majorărilor de întârziere.

Prin precizarea depusă la dosarul cauzei recurenta reclamantă arată că de la data promovării recursului, intimata pârâtă a achitat o parte din datorii astfel că, în prezent îi datorează suma de 92.818.300 lei compusă din 70.780.674 lei cu titlu penalităţi de întârziere, 16.090.364 lei taxă de timbru la prima instanţă şi 5.947.262 lei taxă de timbru în recurs.

Curtea, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Pârâta Spitalul Clinic Judeţean Mureş este o unitate bugetară aflată în subordinea Ministerului Sănătăţii ceea ce înseamnă că fondurile necesare derulării programelor asumate se acordă de la bugetul de strat prin Casa Naţională a Asigurărilor Sociale de Stat, după aprobarea bugetului pe anul în curs.

Cum bugetele pe anii 1997, 1998 şi 1999 s-au aprobat în lunile aprilie, respectiv mai, cu nerespectarea prevederilor constituţionale potrivit cărora aprobarea bugetului se face la sfârşitul fiecărui an calendaristic pentru anul următor, este evidentă lipsa culpei pârâtei în îndeplinirea cu întârziere a obligaţiilor contractuale.

Aprobarea cu întârziere a bugetelor de stat în perioada în litigiu este o cauză străină, neimputabilă pârâtei, instanţa de apel făcând astfel o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 1082 din C. civ.

În considerarea celor ce preced, Curtea apreciind asupra temeiniciei şi legalităţii deciziei recurate urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat dereclamanta R.A. A. Tg.Mureş împotriva decizieinr. 2/A din14 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 3 februarie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 399/2002. Comercial