ICCJ. Decizia nr. 490/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 490.
Dosar nr. 1748/2002
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. T. S.A. Braşov a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A. Constanţa pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea hotărârii A.G.A. extraordinară a acţionarilor societăţii pârâte de la 17 august 2000, în ceea ce priveşte înstrăinarea a 2 active în sistem leasing;
- suspendarea în Camera de consiliu a executării dispoziţiilor hotărârii A.G.A. până la soluţionarea definitivă a anulării hotărârii atacate;
- comunicarea hotărârii ce se va da Oficiului Registrului Comerţului Constanţa;
- radierea din registrul comerţului a menţiunilor efectuate în baza hotărârii şi a actului adiţional atacat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este acţionar la pârâtă, a participat la lucrările şedinţei, a votat împotriva hotărârii A.G.A. deoarece este contrară legii şi actelor constitutive şi hotărârea atacată nu fusese publicată în Monitorul Oficial, societatea pârâtă nu este o societate de leasing şi a fost încălcată legislaţia privatizării.
Prin sentinţa nr. 846 din 4 aprilie 2001, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei, reţinând că OUG nr. 88/1997 modificată, prevede posibilitatea încheierii unor contracte de leasing fără ca prin aceasta să fie afectat principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Împrejurarea că prin OG nr. 51/1997 sunt reglementate societăţile de leasing al căror unic obiect de activitate îl constituie desfăşurarea activităţii de leasing, nu este de natură a înlătura dreptul persoanei juridice de a încheia un asemenea act juridic.
Hotărârea A.G.A. nu modifică actul constitutiv al societăţii şi nu determină diminuarea patrimoniului, sunt acte juridice bilaterale cu titlu oneros.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentinţe solicitând admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, arătând că au fost încălcate dispoziţiile procedurale prevăzute de art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevede ca această cauză să se judece în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică, cum greşit s-a procedat iar pe fond a susţinut că prin Legea nr. 99/1999 care modifică OUG nr. 88/1997, nu sunt modificări ale cadrului normativ privind leasingul.
Prin Decizia nr. 47 din 16 mai 2002, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul reclamantei, reţinând că dreptul societăţilor comerciale care au în derulare contracte de asociere în participaţiune de a hotărî transformarea lor în contracte cu clauză irevocabilă de vânzare a fost prevăzută de legiuitor (art. 24 şi art. 27 din Legea nr. 99/1999) prin care s-a modificat OG nr. 88/1997, fără nici o altă condiţie pentru încheierea acestor contracte, în afară de aprobarea A.G.A., iar contracte de leasing au fost încheiate cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale.
În ceea ce priveşte motivul de apel potrivit căruia hotărârea apelată este nelegală deoarece a fost judecată în şedinţă publică şi nu în Camera de Consiliu, a fost înlăturat deoarece apelanta nu a făcut dovada că i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin casarea hotărârii.
S.I.F. T. S.A. Braşov a declarat recurs susţinând următoarele: ambele instanţe au soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 131 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 republicată, care impune ca aceasta să se judece în camera de consiliu şi nu în şedinţă publică cum greşit s-a procedat, soluţia pronunţată este greşită deoarece nu a avut în vedere că principiul specialităţilor capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, că dispoziţiile generale referitoare la leasing nu au fost modificate, iar posibilitatea de a se încheia contracte de leasing este o modalitate de privatizare a societăţilor comerciale în care statul este acţionar, ceea ce presupune modificarea capacităţii de folosinţă a F.P.S., care prin votul său nu poate să prelungească extinderea capacităţii de folosinţă a societăţii la care este acţionar.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
- instanţa de fond cât şi instanţa de apel nu au procedat greşit pentru că au judecat cauza în şedinţă publică, deoarece nerespectarea prevederilor din Legea nr. 31/1990 republicată, referitoare la judecarea cererii în anulare a hotărârii A.G.A. în camera de consiliu, nu este sancţionată cu nulitatea hotărârii, aceste prevederi nu au caracter imperativ, sunt nerelevante în pronunţarea hotărârii ca urmare a soluţionării cererii în anulare.
De altfel, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., deoarece reclamanta nu face dovada că prin judecarea cauzei în camera de consiliu s-a produs o vătămare, iar pe de altă parte, regula în materie comercială este judecarea cauzelor în şedinţă publică.
În ceea ce priveşte încheierea contractelor de leasing, susţinerile reclamantei nu pot fi reţinute deoarece OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 prevede posibilitatea încheierii contractelor de leasing imobiliar fără ca aceasta să afecteze principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
Dispoziţia OUG nr. 88/1997 şi ale Legii nr. 99/1999 au apărut după intrarea în vigoare a OG nr. 51/1997 cu privire la operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, încheierea contractelor de leasing fiind o modalitate de privatizare a societăţilor comerciale şi nu se impune o modificare a actelor constitutive ale societăţii comerciale.
Faţă de cele de mai sus, criticile aduse nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. T. S.A. Braşov împotriva deciziei nr. 47 din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4904/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 490/2002. Comercial → |
|---|
