ICCJ. Decizia nr. 4904/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4904
Dosar nr. 459/2002
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 334 din 26 martie 2001, Tribunalul Mureş, în dosarul nr. 1239/2001, a respins acţiunea formulată de reclamanta Primăria Sovata, împotriva pârâtei Direcţia de Telecomunicaţii Târgu-Mureş, prin care s-a solicitat obligarea la plata sumei de 581.878.436 lei cu titlu de majorări de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond, pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut că, între părţi s-a încheiat contractul de concesiune nr. 18 din 28 iulie 1992, obiectul contractului fiind preluarea în concesiune a terenului situat în Sovata, în suprafaţă de 1.100 mp şi că, în art. 6 din contract, s-a prevăzut că preţul concesiunii stabilit în art. 5 va fi indexat anual, cu rata inflaţiei. Din actele aflate la dosar, rezultă că Primăria Sovata, la începutul fiecărui an, a comunicat pârâtei suma ce reprezintă rata inflaţiei, pârâta făcând la timp plăţile. Faptul că, în urma verificărilor efectuate de Curtea de Conturi la data de 18 octombrie 2000 s-a constatat că preţul concesiunii a fost greşit calculat, rezultând o diferenţă de 251.882.210 lei taxă de concesionare la care s-au aplicat majorări de întârziere în cuantum de 581.878.436 lei prima instanţă a considerat că trebuia imputat pârâtei, cu atât mai mult cu cât aceasta a achitat diferenţa de taxă de concesionare. Mergând pe principiul că nimeni nu poate invoca propria culpă în executarea necorespunzătoare a contractului, instanţa a apreciat că, din culpa reclamantei s-a calculat în mod greşit preţul concesiunii, deci pârâta nu poate fi obligată la plata majorărilor de întârziere calculată la diferenţa de preţ.
Apelul declarat de reclamantă, Primăria oraşului Sovata împotriva acestei sentinţe, prin care s-a cerut obligarea pârâtei şi la plata majorărilor de întârziere în sumă de 581.878.436 lei, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 398/A din 11 septembrie 2001.
Instanţa de apel a reţinut că, pârâta a achitat diferenţa taxei de concesionare, iar calculul iniţial, greşit efectuat de reclamantă, nu-i este imputabil pârâtei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, reiterând motivele din apel şi anume, greşita neacordare a majorărilor în valoare de 581.878.486 lei, aferente întârzierii în plata concesiunii.
Recursul este nefondat.
Pârâta, Direcţia de Telecomunicaţii Târgu-Mureş a achitat în termen taxa de concesiune stabilită prin contract şi cea majorată, stabilită în urma controlului Curţii de Conturi.
Pretenţiile reclamantei pentru plata şi a majorărilor, pe o perioadă în care reclamanta a calculat şi pretins o taxă de concesionare mai mică, sunt fără temei, faţă de lipsa de culpă a pârâtei.
Ca urmare, hotărârile pronunţate fiind temeinice şi legale, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta Primăria Oraşului Sovata împotriva deciziei nr. 398 din 11 septembrie 2001 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 486/2002. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 490/2002. Comercial → |
|---|
