ICCJ. Decizia nr. 510/2002. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.510
Dosar nr.2291/2002
Şedinţa publică din 10 februarie 2004
Asupracontestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 9 aprilie 1996, cu precizările ulterioare, reclamanta S.C. D.T. S.R.L. a chemat în judecată pârâta, S.C. C. S.R.L., pentru obligarea la plata sumei de 540.000.000 lei, daune cauzate prin nerespectarea raporturilor contractuale privind livrarea de cherestea, cu dobânzi de 50% şi cheltuieli de judecată.
La 18 iunie 1996, S.C. B.&V. S.P.A. cu sediul în Italia a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamantei, prin care a solicitat admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
În urma probatoriilor dispuse, expertize tehnice, Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr.447 din 8 iunie 1999 a respins acţiunea şi cererea de intervenţie, reţinând că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, livrarea materialului lemnos fiind condiţionată de plata în avans a preţului, plată neefectuată de reclamantă, astfel că pretenţiile pentru daune sunt fără temei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta şi intervenienta.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr.884 din 3 decembrie 2000 a respins apelul reclamantei ca nefondat, reţinând că pârâta a livrat materialul lemnos în valoarea preţului avansat de reclamantă, clauza contractuală prevăzând plata în avans a produsului.
S-a mai reşinut, în raport de concluziile expertizei tehnice, că pârâta vânzătoare şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel că, pretenţiile pentru daune nu se justifică.
În ce priveşte apelul intervenientei, s-a reţinut neachitarea taxei de timbru datorate, de 6.807.500 lei, astfel că a fost anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta şi intervenienta.
Prin motivele de recurs, pe lângă criticile privind netemeinicia hotărârilor pronunţate, s-a susţinut că greşit s-a dispus anularea apelului intervenientei ca netimbrat, întrucât taxa de timbru a fost depusă la 25 octombrie 2000.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr.5138 din 18 septembrie 2002, a respins recursul reclamantei ca nefondat, iar recursul intervenientei ca lipsit de interes.
S-a reţinut că cererea de intervenţie, fiind formulată în interesul reclamantei, atât timp cât recursul reclamantei este de respins ca nefondat, reluarea judecăţii apelului intervenientei – prin greşita reţinere a netimbrării apelului – este lipsită de interes.
Împotriva acestei ultime hotărâri, intervenienta S.C. D.T.G. S.R.L. şi S.C. B.&V. S.P.A Italia au formulat, în temeiul art. 317 şi 318 C. proc. civ., contestaţie în anulare, susţinând că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei grave erori materiale, întrucât, deşi a reţinut că apelul intervenientei a fost în realitate timbrat, în loc să trimită cauza spre rejudecare în apel a cererii de intervenţie, respinge recursul ca lipsit de interes.
Contestatoarele aduc şi criticiprivind soluţionarea în fond, în sensul greşitei interpretări a clauzelor contractului şi privind situaţia livrărilor.
Contestaţia în anulare urmează a fi respinsă, constatându-se că motivele invocate nu se încadrează în prevederile art. 317 şi 318 C. proc. civ..
În adevăr, potrivit art. 317 (1) hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele prevăzute la 1 şi 2, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Nu este cazul în speţă, întrucât intervenienta a invocat, în motivele de recurs, greşita reţinere de către instanţa de apel a netimbrării apelului, iar instanţa de recurs, prin Decizia atacată în speţă, s-a pronunţat privitor la această critică, reţinând că, în adevăr apelul intervenientei a fost timbrat, dar este lipsit de interes trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Nu sunt criticabile nici prevederile art. 318 C. proc. civ., întrucât dezlegarea dată de instanţa de recurs,respingerea recursului intervenientei ca lipsit de interes, nu este rezultatulunei greşeli materiale.
Instanţa a apreciat că cererea de intervenţie fiind formulată în interesul reclamantei, având în vedere că apelul reclamantei s-a respins ca nefondat şi tot nefondat se dovedeşte şi recursul aceleiaşi părţi, este lipsit de interes să fie casată Decizia instanţei de apel, pentru rejudecarea apelului intervenientei.
În adevăr, intervenienta nu invocă un drept propriu, ci urmăreşte ca soluţia pronunţată să fie în favoarea reclamantei pentru care a intervenit, or, apelul reclamantei fiind respins ca neîntemeiat, soluţia în apelul intervenientei nu ar putea fi diferită.
Deci, nu este o greşală materială, condiţia prevăzută de art. 318 C. proc. civ., contestatorea formulând, în realitate, critici asupra judecăţii instanţei de recurs, ceea ce excede prevederilor instituţiei contestaţiei în anulare astfel că cererea urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată decontestatoarele S.C. D.T.G. şi S.C. B.&V. S.P.A. ITALIA prin mandatar împotriva deciziei nr.5138 din18 septembrie 2002 pronunţată de Curtea Supreme de Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr.1953/2001, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 10 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5057/2002. Comercial | CSJ. Decizia nr. 527/2002. Comercial → |
|---|
