CSJ. Decizia nr. 1471/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1471/2003
Dosar nr. 162/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1499 din 17 mai 2002, pronunţată de Judecătoria Olteniţa, a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC N.A.V. SA, care a cerut ca, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se instituie sechestru asigurător asupra echipamentelor navale de pe împingătorul 2 x 1185 kw Pluton.
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia civilă nr. 317/R din 10 iulie 2002, a admis recursul declarat de pârâtă, a casat sentinţa atacată şi, admiţând excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Tribunalul a reţinut că valoarea litigiului comercial dedus judecăţii este mai mare de 10 miliarde lei, astfel că instanţa competentă să judece este, potrivit art. 3 C. proc. civ., curtea de apel.
Prin încheierea nr. 95 din 5 septembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de sechestru asigurător, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru instituirea sechestrului.
Instanţa de fond a reţinut că, pe rolul instanţelor, nu se află o cerere, care să privească fondul litigiului legat de creanţa pretinsă, ci numai o cerere ce are drept obiect procedura somaţiei de plată.
Prin cererea de îndreptare a erorii materiale, pârâta a solicitat completarea dispozitivului încheierii cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, cerere respinsă de instanţă pe considerentul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate.
Împotriva încheierilor astfel pronunţate, pârâta a declarat recurs, la data de 20 ianuarie 2003, susţinând că, în mod greşit, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat şi va fi admis pentru considerentele ce se vor expune.
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Instanţa acordă aceste cheltuieli numai la cerere, dar este obligată, înainte de închiderea dezbaterilor, să atragă atenţia asupra dreptului pe care părţile îl au, de a solicita aceste cheltuieli.
Jurisprudenţa, constantă în acest sens, a dat naştere unei obligaţii a judecătorului de a consemna atitudinea părţilor în proces, iar numai după ce a câştigat procesul, declară că renunţă la cheltuielile de judecată, instanţa nu poate obliga pe cel ce cade în pretenţii la plata acestora, deoarece ar încălca principiul disponibilităţii.
În practicaua încheierii nr. 95 din 5 septembrie 2002, instanţa a omis să consemneze atitudinea pârâtului, care a fost prezent prin avocat şi care a depus, alături de delegaţia de reprezentare, şi actele de plată a cheltuielilor de judecată.
Omisiunea instanţei nu poate fi imputată părţii, cu atât mai mult, cu cât, printr-o cerere separată, aceasta a solicitat completarea dispozitivului cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica încheierea nr. 95 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, în sensul că va obliga pe reclamantă la plata sumei de 33.374.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta C.N.M. P.E.T. SA Constanţa împotriva încheierii nr. 95 din 5 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 1374/2002, pe care o modifică, în sensul că admite cererea şi obligă reclamanta, SC N.A.V. SA Olteniţa, la plata sumei de 33.374.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1468/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 1490/2003. Comercial → |
|---|
