CSJ. Decizia nr. 1638/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1638/2003
Dosar nr. 8836/2001
Şedinţa publică de la 18 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin sentinţa civilă nr. 208/2001, Tribunalul Dolj a respins acţiunea reclamantei având ca obiect rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 16385 din 24 septembrie 1999, cu plata în rate, a spaţiului comercial situat în Craiova.
Soluţia a fost confirmată prin Decizia civilă nr. 766 din 11 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, care a respins apelul reclamantei ca nefondat, reţinând, în esenţă, că:
- prima instanţă a fost sesizată cu o acţiunea în rezoluţiunea contractului, iar termenul de reziliere din considerente este eronat,
- acţiunea are ca obiect să se dispună rezoluţiunea şi nu să se constate producerea de plin drept a acesteia, în temeiul art. 10 din contractul părţilor, iar
- pârâta şi-a îndeplinit obligaţia principală de plată a ratelor, însă, eventualele diferenţe rezultă din fluctuaţia raportului leu/dolar şi nu justifică rezoluţiunea contractului.
Contra deciziei, reclamanta a declarat recurs, fără a indica temeiurile din art. 304 C. proc. civ., susţinând că:
- reclamanta, în realitate, a solicitat rezoluţiunea contractului, principalul efect fiind repunerea părţilor în situaţia anterioară, conform art. 10 alin. (2) din contract, astfel cÄ.
- instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, căc.
- reclamanta nu a cerut constatarea încetării contractului, iar
- pârâta nu a achitat, la datele scadente, în întregime rata, plătibilă în lei, la cursul de schimb al dolarului din ziua anterioară plăţii la care se adaugă TVA, fără, însă, a indica, în mod corect, fiecare diferenţă calculată.
2. Recursul este nefondat.
Într-adevăr, în cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat că solicită a se dispune rezoluţiunea şi nu constatarea rezoluţiunii, indicând numai dispoziţiile art. 7 din contractul de vânzare-cumpărare relativ la obligaţia de plată a ratelor scadente.
Nici în acţiune şi nici în motivele de apel şi de recurs, reclamanta nu a individualizat sumele neachitate şi modul lor de calcul, în raport cu criteriile din art. 7, mai ales că ea susţine că pârâta, la datele scadente, nu a achitat ratele în întregime.
Drept urmare, corect instanţele nu au decis rezoluţiunea, în condiţiile art. 1020 C. civ., în lipsa culpei pârâtei stabilită pe baza unor elemente concrete, lăsând să se producă, în continuare, executarea obligaţiilor în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, R.A. A.D.P.F.L. Craiova, împotriva deciziei nr. 766 din 11 iulie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2003.
| ← Acţiune în anularea unei hotărâri arbitrale. Condiţii de... | CSJ. Decizia nr. 1975/2003. Comercial → |
|---|
