CSJ. Decizia nr. 3326/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr.3326/2003

Dosar nr. 8321/2001

Şedinţa publică din 4 iulie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 4024 la 18 mai 2000, reclamanta T.P., în calitate de administrator al SC E.S.C. SRL Bucureşti, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele A.M. şi C.C., instanţa de judecată, să pronunţe o hotărâre, prin care să dispună excluderea pârâtelor din SC E.S.C. SRL, obligarea pârâtelor la plata de daune cominatorii, în valoare de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, până la restituirea actelor originale ale societăţii şi obligarea pârâtelor la despăgubirea societăţii pentru prejudiciul, în valoare de 5.000.000 lei, cauzat de către pârâte, ca urmare a refuzului restituirii actelor originale ale societăţii, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea pretenţiilor deduse judecăţii, reclamanta invocă încălcarea de către pârâte a dispoziţiilor art. 192 şi art. 217 din Legea nr. 31/1990.

Acţiunea reclamantei T.P. a fost admisă în parte prin sentinţa nr. 1640 din 2 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, pârâtele fiind excluse din cadrul societăţii reclamante şi obligate, în solidar, la plata către aceasta din urmă a daunelor cominatorii, în sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, până la restituirea actelor originale pe care le deţin, precum şi la plata sumei de 5.000.000 lei prejudiciu constatat pentru acest fapt, cu 780.000 lei cheltuieli de judecată. Cererea privind restituirea actelor originale a fost respinsă, constatând autoritatea de lucru judecat pe acest aspect.

Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel pârâta A.M.

Prin Decizia nr. 1254 din 25 septembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei A.M.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel reţine că reclamanta, în apel, nu s-a conformat dispoziţiilor legale privind timbrajul.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs pârâta A.M., întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 şi 10 C. proc. civ., şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.

Recursul pârâtei A.M. este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, din actele dosarului, se constată că apelanta-pârâtă A.M., deşi legal citată, pentru termenul de la 25 septembrie 2001, cu menţiunea de a depune 150.000 lei taxă judiciară de timbru şi 1.500 lei timbru judiciar, conform actelor anexate la dosarul apel, nu s-a conformat acestei obligaţii, şi, pe cale de consecinţă, în mod corect, instanţa de apel a anulat, ca netimbrat, apelul pârâtei, făcând aplicaţiunea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 din OG nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar fiind datorate anticipat judecării cererii, sub sancţiunea anulării acesteia ca netimbrată.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, Curtea

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de A.M. împotriva deciziei nr. 1254 din 25 septembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 4 iulie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3326/2003. Comercial