ICCJ. Decizia nr. 491/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 491.
Dosar nr. 1135/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 814 din 10 decembrie 1999, Tribunalul Suceava a admis acţiunea reclamantei S.C. D. S.A. Vatra Dornei şi a obligat pe pârâta S.C. L.D. S.R.L. Vatra Dornei la evacuarea spaţiului în litigiu şi obligarea acesteia la predarea obiectelor de inventar şi mijloacelor fixe conform listelor de inventar, cu cheltuieli de judecată de 28.000 lei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia civilă nr. 281 din 22 iunie 2000, a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 2539 din 9 mai 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins recursul pârâtei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătoreşti pârâta a formulat o contestaţie în anulare, în baza art. 318 C. proc. civ., întrucât procesul s-a judecat cu lipsa de procedură în ceea ce o priveşte, şi solicită rejudecarea recursului motivat de lipsa calităţii procesuale active a intimatei reclamante.
În legătură cu contestaţiei în anulare de faţă se reţin următoarele:
Potrivit prevederilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, prin care se urmăreşte anularea unei hotărâri definitive dacă la pronunţarea ei nu s-au observat neregularităţile actelor de procedură ori dacă soluţia este rezultatul unei erori materiale evidente (art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.).
Prevederea cuprinsă în art. 318 C. proc. civ., potrivit căreia o hotărâre dată în recurs poate fi retractată dacă a fost rezultatul unei greşeli materiale, se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cu respingerea greşită a unui recurs tardiv, anularea greşită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate şi altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care pot deschide calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
În cazul în care contestaţia în anulare priveşte şi omisiunea examinării unui motiv de casare, aceasta nu înseamnă că pot fi repuse în discuţie pe această cale motive de casare care au format obiect de preocupare pentru instanţa de recurs, chiar dacă soluţia pronunţată ar fi rezultatul unei greşite aprecieri a probelor sau a aplicării legii.
Astfel, contestaţia în anulare nu constituie un mijloc de reformare a unei hotărâri, chiar şi greşite, date în recurs, întrucât instanţa este ţinută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege şi nu poate să examineze justeţea soluţiei pronunţate.
Examinând hotărârea atacată, în raport de dispoziţiile legale de mai sus, se constată că instanţa de recurs a analizat în mod corespunzător motivele şi avut în vedere toate criticile formulate de pârâtă.
De asemenea, se constată că la judecata recursului pârâta a fost prezentă prin apărătorul său, situaţie în care a fost îndeplinită procedura legală cu această parte.
Faţă de cele de mai sus, chiar dacă petiţionara consideră că prin soluţia la care s-a oprit instanţa de recurs ar cuprinde greşeli de judecată pe fond, acestea nu pot fi corectate pe această cale procesuală, a contestaţiei în anulare, care este o cale de retractare şi nu de reformare a soluţiei atacate.
În consecinţă nefiind îndeplinite condiţiile legale prevăzute de art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare formulată de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea S.C.L. D. S.R.L. Vatra Dornei împotriva deciziei nr. 2539 din 9 mai 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 492/2003. Comercial → |
|---|
