CSJ. Decizia nr. 5/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5/2003
Dosar nr. 2481/2001
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 3669/2000 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, reclamanta S.C. S. S.A. Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta S.C. C. S.A. Urziceni, în contradictoriu cu care a solicitat să i se admită acţiunea, pentru suma de 71.187.950 lei contravaloare porumb, cu cheltuielile de judecată aferente.
Prin sentinţa nr. 4025 din 20 iunie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis această acţiune şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 71.187.950 lei contravaloare porumb şi 4.946.274 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că pârâta a primit în custodie de la reclamantă porumb pentru furaje păsări din care, ulterior, a consumat, rămânând datoare faţă de reclamantă cu suma la care a fost obligată prin sentinţa menţionată.
Apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei de mai sus, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 11 din 9 ianuarie 2001, care a reţinut că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs, a solicitat modificarea ei în parte, susţinând că datorează reclamantei numai 18.326.174 lei. Restul de 52.861.776 lei reprezintă compensări ale datoriei reclamantei către societatea pârâtă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că, în anul 1996, pârâta s-a obligat faţă de reclamantă să-i depoziteze porumb pentru furajele necesare în hrănirea păsărilor, iar în cazul în care porumbul va fi consumat sau va dispărea, să răspundă corespunzător.
Este adevărat că, prin procesul-verbal nr. 200 din 6 mai 1997, părţile au convenit compensarea unor datorii reciproce, dar acest proces verbal nu are decât o valoare a recunoaşterii acestor datorii, compensarea neputând opera întrucât, porumbul a fost achiziţionat în baza OG nr. 7/1996. Destinaţia acestui porumb care, neachitat, a rămas în proprietatea B.A., nu putea fi hotărâtă decât de B.A.
Aşadar, cum bine a reţinut instanţa de apel, părţile în proces nu puteau compensa datorii reciproce cu contravaloarea porumbului deţinut în custodie de pârâtă, procesul-verbal din dosarul instanţei de fond, având numai valoare de recunoaştere a unor datorii ce urmează a fi, ulterior valorificate.
Întrucât pârâta nu a invocat nici una din situaţiile prevăzute la punctele 1 - 10 ale art. 304 C. proc. civ., care să ducă la casarea sau modificarea hotărârii recurate, urmează ca recursul acesteia să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. Urziceni, împotriva deciziei nr. 11 din 9 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 496/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5000/2003. Comercial → |
|---|
