Participarea unor asociaţii simple agricole la privatizarea societăţilor comerciale pe acţiuni din domeniul agricol şi la concesionarea de terenuri agricole
| Comentarii |
|
Condiţia ca, în cazul în care oferta este depusă de o asociaţie simplă, aceasta potrivit Legii nr. 36/1991 trebuie să fie constituită, la data selectării ofertelor, din cel puţin doi asociaţi proprietari de terenuri agricole. Recurs în anulare. Promovarea recursului în anulare pe motiv că instanţa de recurs - Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 36/ 1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
Din întreaga economie a reglementărilor cuprinse în Legea nr. 36/1991, referitoare la formele de asociere simple în agricultură (art. 2) sau la societăţile agricole (art. 4], rezultă că toţi asociaţii trebuie să fie proprietari de terenuri.
In speţă, este necontestat că singurul asociat care deţinea în proprietate un teren agricol, C. N. se retrăsese din Asociaţia „L. B.", conform actului adiţional nr. 357/1 noiembrie2000, situaţie în care acest agricultor numai putea participa Ia privatizarea societăţii comerciale în discuţie.
(Secţia comercială, decizia nr. 1794 din 25 martie 2003)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 octombrie 2000, reclamanta Asociaţia Agricolă „L. B." - Constanţa a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului-verbal nr. 1 din 13 octombrie 2000 încheiat de comisia de negociere dintre organizaţia pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de aceasta la S. C. „0.“
S. A. Ostrov; anularea deciziei nr. 7 din 17 octombrie 2000 a comisiei de soluţionare a contestaţiilor în procesele de privatizare; refacerea de către comisie a sediului său de preselecţie şi recunoaşterea dreptului său de a participa la preselecţie, cu cheltuieli de judecată şi suspendarea procedurii de negociere directă.
Asociaţia Agricolă familială „A.-C.“ Mogoşoaia a formulat o cerere de intervenţie în interesul pârâtei, solicitând respingerea acţiunii reclamantei.
Sindicatul liber al salariaţilor din S. C. „O." S. A. a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu, considerând că au fost încălcate drepturile salariaţilor prin neparticiparea acestora la preselecţie.
Prin sentinţa civilă nr. 5594 din 4 iunie 2001, Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 170 din 4 februarie 2002, a admis recursul reclamantei, a modificat în tot sentinţa civilă de mai sus, prin decizia civilă nr. 170 din 4 februarie 2002, a admis recursul reclamantei, a modificat în tot sentinţa civilă de mai sus, a admis acţiunea reclamantei, a anulat procesul-verbal nr. 1 din 13
octombrie pentru vânzarea pachetului de acţiuni gestionat de pârâtul Ministerul Agriculturii ia S. C. „O.” S. A., a anulat decizia nr. 7 din 17 octombrie 2000 a comisiei de soluţionare a contestaţiilor la procesul de privatizare; a respins ca fără obiect celelalte capete de cerere; a respins cererea de intervenţie în interesul pârâtei; a respins cererea de intervenţie în interes propriu pentru lipsa de calitate procesuală şi a obligat pe pârâtă la cheltuieli de judecată.
împotriva acestei soluţii, procurorul general a formulat un recurs în anulare, prin care a solicitat, în esenţă, casarea hotărârii curţii de apel şi menţinerea sentinţei civile pronunţate de instanţa de fond în soluţionarea acestui litigiu, întrucât instanţa de recurs a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 36/ 1991.
Recursul în anulare este întemeiat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că potrivit art. 1 din Legea nr. 36/ 1991, proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, precum şi alţi proprietari de terenuri agricole pot să-şi exploateze pământul şi în forma de asociere.
Rezultă din întreaga economie a reglementării legale de mai sus, referitoare la formele de asociere simple în agricultură (art. 2) sau la societăţile agricole (art. 4), că toţi asociaţii trebuie să fie proprietari de terenuri, pe care să le aducă ca aport în forma de asociere aleasă pentru exploatarea pământului.
în speţă, este necontestat că singurul asociat care deţinea în proprietate un teren agricol, C. N., se retrăsese din Asociaţia „L. B.“, conform actului adiţional nr. 357 din 1 noiembrie 2000, situaţie în care nu mai putea participa la privatizarea societăţii comerciale în discuţie.
în consecinţă, motivarea instanţei de recurs, că legea citată nu condiţionează asocierea de calitatea de proprietar de terenuri a persoanei care se asociază este greşită şi va fi înlăturată ca atare.
De altfel, dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 36/1991, menţionate mai sus, cuprind reglementări referitoare ia capitalul social adus de asociaţi la societatea agricolă cu personalitate juridică şi nu pot fi extinse la formele de asociere simplă prevăzute de lege.
în această situaţie, apare ca lipsit de relevanţă faptul că intervenienta Asociaţia agricolă familială „A.-C.“ Mogoşoaia a fost înfiinţată cu şase zile anterior datei de înaintare a ofertelor de participare la privatizare şi că nu ar fi făcut dovada achiziţionării documentelor de participare la privatizare (achitarea caietului de sarcini de la fila 136).
Faţă de cele de mai sus, recursul în anulare va fi admis, se va casa hotărârea atacată, în sensul că va fi respins recursul reclamantei.
Redăm în continuare considerentele deciziei nr. 170 din 4 februarie 2002 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a comercială.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel - Secţia comercială sub nr. 3942/26.10.2000, reclamanta Societatea Agricolă „L. B.“ judeţul Constanţa a chemat în judecată pe pârâta Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, solicitând:
1. anularea procesului-verbal nr. 1 din 13.10.2000, încheiat de Comisia de Negociere Directă organizată pentru vânzarea pachetului de acţiuni gestionat de pârâtă la S. C. „O.” S. A.
2. anularea deciziei nr. 7/17.10.2000, a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor în procesul de privatizare din agricultură numită prin Ordinul Ministrului nr. 178 din 15.09.2000, prin care s-a respins contestaţia recii mantei;
3. refacerea şedinţei de preselecţie de către Comisia de Negociere Directă în vederea negocierii directe pentru vânzarea pachetului de acţiuni de la S. C. „O." S. A., cu recunoaşterea dreptului reclamantei de a participa la preselecţie;
4. obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată;
5. suspendarea procedurii la Comisia de Negociere până la soluţionarea cauzei.
în motivarea acţiunii s-a arătat că pârâta a respins reclamanta de la negociere, deoarece nu a prezentat toate documentele prevăzute în caietul de sarcini, nai precis dcvada drep*'jlui de proprietate asupra unui teren agricol al asociatului R. FI. D. şi extrasul de carte funciară pe numele lui C. N. Reclamanta a susţinut că Legea nr. 36/1991 nu-i impune ca toţi asociaţii să fie proprietarii terenului, iar cu privire la extrasul de carte funciară a învederat că această cerinţă era impusă numai pentru asociaţii care au adus terenul aflat în indiviziune.
Prin sentinţa civilă nr. 351 din 6.11.2000 a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.
Urmare a declinării, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială sub nr. 10056/ 2000 şi s-a soluţionat prin sentinţa civilă nr. 5596 din 4.07.2001, prin care s-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei şi s-a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtei, formulată de Asociaţia familială „A. C. M.“
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a recunoscut că nu a îndeplinit condiţiile pentru a fi selecţionată, întrucât un singur asociat avea 5 ha, iar Comisia de negociere a constatat că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute şi publicate în documentaţie pentru a fi admisă la negocierea cesionării terenului administrat de S. C. ,,0.“ S. Â. în suprafaţă de 2.429 ha şi de cumpărare a pachetului de acţiuni.
Cu privire la contestaţiile reclamantei, instanţa fondului a arătat că în mod corect Comisia de Soluţionare a contestaţiei a menţinut hotărârea Comisiei de negociere şi în mod corect a apreciat că nota de bonitate a reclamantei priveşte un singur asociat şi nu poate fi relevantă.
în motivarea hotărârii, instanţa de fond a mai arătat că Asociaţia Agricolă Familială „A. C. M.“ a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei ce a fost încuviinţată de principiu la 23.01.2001, şi care s-a admis în final pentru argumentele în temeiul cărora s-a respins acţiunea reclamantei, precum şi datorită faptului că procedura de privatizare a S. C. „O." S. A. a fost finalizată prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 59/30.10.2000 şi a contractului de concesiune nr. 59/2000.
Se mai reţine din aceeaşi sentinţă, că la 13.03.2001, Sindicatul Liber, prin S. C. ,,0.“ S. A., a depus cerere de intervenţie în interes propriu, motivat de faptul că drepturile salariaţilor au fost încălcate prin neaducerea acestora la şedinţa de preselecţie. Prin încheierea de la 3.04.2001, cererea a fost respinsă, ca lipsită de interes.
împotriva acestei soluţii a declarat recurs legal, timbrat şi motivat, reclamanta, care a solicitat desfiinţarea şi anularea procesului-verbal atacat.
In dezvoltarea recursului se arată că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că reclamanta ar fi recunoscut că nu a îndeplinit condiţiile pentru selecţionarea la negociere, deoarece aceasta a susţinut tot timpul că măsura luată de Comisia de negociere este una abuzivă şi reia susţinerile din cererea de chemare în judecată, arătând şi că intervenienta nu a achiziţionat dosarul de prezentare şi caietul de sarcini şi că a depus certificatele de cazier, emise la 12.10.2000, deci ulterior datei limită de 10.10.2000.
La 10.10.2002, intimata Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei depune la dosar o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, deoarece recurenta nu a prezentat toate documentele prevăzute de metodologia de participare la negocierea de selecţie, în timp ce intervenienta a prezentat toate documentele.
în recurs s-au mai depus înscrisuri: copia anunţului publicitar din ziarul E. Z. din 19.09.2000, copii cazier şi copia actului adiţional la actul de constituire al recurentei.
înainte de a trece la analiza recursului, Curtea, procedând la verificarea competenţei de a soluţiona prezenta cauză, constată că pricina aparţine Domeniului Litigiilor Comerciale, pentru următoarele considerente:
Se includ în sfera litigiilor comerciale acele pricini care:
a) au ca obiect acte sau fapte de comerţ;
b) îşi au sorgintea în raporturi juridice la care participă comercianţi sau
c) se întemeiază pe dispoziţiile art. 72010 C. pr. civ., care statuează că sfera litigiilor care se soluţionează conform Normelor cuprinse în Cap. IV din Cartea a Vl-a C. pr. civ., mai cuprinde:
1. litigiile privind desfăşurarea activităţii în scopul privatizării prin înstrăinare de bunuri sau de alte valori din patrimoniul societăţilor comerciale sau al altor persoane juridice cu capital de stat şi
2. litigiile privind drepturile şi obligaţiile contractuale din cadrul activităţii de privatizare.
Aşadar, natura comercială a unei cauze nu este dată în mod obligatoriu de calitatea de comerciant a părţii ce vine în faţa instanţei, ci de obiectul pricinii. în speţa de faţă, se deduce judecăţii activitatea desfăşurată de Ministerul Agriculturii în scooul privatizării S. C. „O." S. A. care era, la data de 13.10.2001, o societate comercială cu capital de stat, căreia îi erau aplicabile dispoziţiile O. U. G. nr. 189/1999 şi H. G. nr. 97/2000. Rezultă deci, că prezentul litigiu este unu’ comercial care se va supune, conform art. 72010 C. pr. civ., normelor din Cap. IV Cartea a Vl-a a C. pr. civ., fiind de competenţa acestei instanţe de recurs.
Curtea va analiza recursul prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 procedând la încadrarea juridică a dezvoltării recurentei, conform art. 306 alin. 3 şi va avea în vedere şi dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., analizând pricina sub toate aspectele.
Cât priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, Curtea constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 36/1991. Acest act normativ reglementează forme de asociere simple (asocierea de familii şi societatea civilă) şi societatea agricolă cu personalitate juridică ce reprezintă forma superioară şi cea mai complexă de exploatare a terenurilor agricole. Legiuitorul s-a ocupat în special de reglementarea formei superioare de societate agricolă. La art. 6 din Legea nr. 36/1991 prevede că, uneltele agricole, alte utilaje, mijloacele materiale şi băneşti precum şi animalele pot fi aduse în societate. Aşadar, legea nu condiţionează asocierea de calitatea de proprietar de terenuri a asociatului, ci lasă posibilitatea asociaţilor să contribuie şi cu sume de bani, animale ori utilaje. Iar raţiunea este simplă: numai cu bani, utilaje, unelte şi animale se poate asigura exploatarea terenului. Prevederile art. 6 se aplică tuturor formelor de asociere, deci şi recurentei din prezenta cauză, iar faptul că unul din asociaţi a participat cu teren, iar altul cu mijloace băneşti, nu poate conduce la concluzia nelegalităţii asocierii.
Cât priveşte nedepunerea extrasului de carte funciară pentru C. N., din înscrisul de la fila 113 dosar fond rezultă că acest act era necesar numai pentru asociaţii care aduceau terenul în indiviziune, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
Curtea mai reţine că intimata-intervenientă a fost înfiinţată cu 6 zile înainte de data limită de depunere a ofertelor, iar intimata-pârâtă susţine că recurenta nu ar fi o societate agricolă cu experienţă şi competenţă în domeniul agricol.
Din conţinutul procesului-verbal atacat rezultă că intimata-intervenientă nu a depus dovada de achiziţionare a dosarului de prezentare şi a caietului de sarcini privind concesionarea terenurilor aparţinând S. C. ,,0.“ S. A. Cu privire la caziere, se constată că acestea sunt emise la 12.09.2000 şi nu la 12.10.2000, deci anterior anunţului publicitar de la 19.09.2000, şi nu s-au eliberat spre a servi la preselecţia organizată de Ministerul Agriculturii, ci pentru „societatea agricolă", deci pentru înfiinţarea acestei asocieri.
Pentru considerentele reţinute conform art. 304 pct. 9, 3041 şi 312 C. pr. civ., va admite recursul, va modifica în tot sentinţa atacată şi, pe fond, va admite în parte acţiunea reclamantei.
Va anula procesul-verbal nr. 1/13.10.2000 şi decizia nr. 7/17.10.2000 a Comisiei de Soluţionare a Contestaţiilor în procesul de privatizare din agricultură, va respinge ca rămase fără obiect capetele 3 şi 5 ale acţiunii privitoare la refacerea şedinţei de preselecţie şi de suspendare a procedurii de privatizare.
Pentru aceleaşi considerente va respinge ca neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de Asociaţia Agricolă Familială „A. C. M.“
Cât priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale a Sindicatului Liber ,,0.“ urmează a fi admisă, iar cererea de intervenţie a acestuia respinsă pentru lipsa calităţii procesuale, deoarece cu înscrisurile de la filele 80-90 dosar fond se face o justificare a unei eventuale calităţi procesuale a A. S. H. constituită pentru cumpărarea de acţiuni la S. C. ,,0.“ S. A. şi nu se justifică în nici un fel calitatea procesuală a sindicatului.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. pr. civ., va obliga intimata-pârâtă şi-intimata intervenientă la 8.504.000 iei cheltuieli de judecată către recurentă.
NOTĂ
Decizia Curţii Supreme de Justiţie - Secţia comercială, prin care s-a admis recursul în anulare şi a fost casată hotărârea atacată - decizia nr. 170 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia comercială, este corectă.
întrucât hotărârea instanţei supreme este motivată de o manieră comprimată, în contrast cu hotărârea atacată, ale cărei considerente sunt pe larg prezentate, în cele ce urmează vom face unele consideraţii de natură să completeze şi să întărească motivele cuprinse în aceasta.
în opinia noastră, prin hotărârea atacată, s-a produs o încălcare esenţială a legii, care a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
încălcarea esenţiala a legii priveşte unele dispoziţii în materia asocierii cuprinse în Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură.
1. Legea nr. 36/1991 constituie sediul materiei în ceea ce priveşte societăţile agricole cu personalitate juridică şi alte forme de asociere în agricultură.
Mai întâi, vom preciza că legea este structurată pe două titluri. Astfel, Titlul I - „Dispoziţii generale", cuprinde la art. 1-3 norme referitoare la modul de exploatare a terenurilor agricole, regula fiind aceea a exploatării individuale, iar excepţia, aceea în forme de asociere, precum şi la subiecţii care se pot asocia (art. 1) şi anume proprietarii de terenuri agricole.
De asemenea, art. 2 din lege cuprinde reglementări (norme) precise şi clare cu privire la formele de asociere simple care sunt: asocierile simple pe bază de înţelegere verbală sau scrisă între două sau mai multe familii şi scopul asocierii, care este, în primul rând, exploatarea terenurilor agricole, legea lăsând la latitudinea asociaţilor (subiecţilor) să-şi stabilească obiectul de activitate şi condiţiile în care înţeleg să-şi desfăşoare activitatea.
La alin. 3 al aceluiaşi art. 2 se prevede că formele de asociere simple nu au personalitate juridică, ceea ce înseamnă că nu au patrimoniu.
Legea prevede, la alin. 4 al art. 2, şi o a doua formă de asociere simplă, şi anume aceea bazată pe un contract de societate în condiţiile prevăzute de Codul civil (art. 1491 şi urm. C. civ.), despre care nu vom face referiri, întrucât nu s-a constituit o astfel de societate civilă.
In cazul celor două forme simple de asociere, la art. 1, art. 3 şi art. 4 din lege se prevede în mod clar şi neechivoc, ceea ce constituie o condiţie, că subiecţii (asociaţii) sunt numai proprietari de terenuri agricole, fie cei care au beneficiat de prevederile Legii nr. 18/1991 şi alţi proprietari de terenuri agricole (evident cei care erau deja proprietari de astfel de terenuri şi cărora nu li s-au aplicat dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991).
Art. 3 din lege, care, de asemenea, nu interesează în cauză, prevede că proprietarii de terenuri agricole pot constitui şi societăţi comerciale în condiţiile Legii nr. 31/1990.
în sfârşit, vom arăta, ceea ce este esenţial şi relevant, că textul art. 4 din lege prevede: „în cazul în care proprietarii terenurilor agricole nu doresc să le exploateze individual şi nici
în una din formele prevăzute la art. 2 şi 3, ei se pot constitui In societăţi agricole cu personalitate juridică, în condiţiile prevăzute la titlul II al legii.“
Aşadar, din conţinutul acestor texte, rezultă în mod neechivoc că:
a) asociaţii, atât în formele de asociere simple (art. 1-2), cât şi în cazul societăţilor agricole cu personalitate juridică (art. 4) sunt numai proprietari de terenuri agricole-,
b) forma de asociere simplă este condiţionată de înţelegerea de a se asocia, a cel puţin doi titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului agricol. Ca urmare, dacă un asociat din cei doi nu este proprietar de terenuri şi se asociază, ca subiect (asociat) al acestei forme simple cu alte bunuri (utilaje, animale etc.), în afară de terenuri agricole nu se realizează condiţia prevăzută de art. 2 din iege\
c) în cazul formelor de asociere simple, asociaţii îşi stabilesc obiectul activităţii şi condiţiile în care înţeleg să-şi desfăşoare activitatea, legea nereglementând aceste condiţii;
d) dispoziţiile de la art. 5 la art. 77, cuprinse în Titlul II al Legii nr. 36/1991, reglementează numai materia societăţii agricole cu personalitate juridică şi nu a formelor simple de asociere în agricultură prevăzute la Titlul I - art. 1 şi 2;
e) din art. 6 al legii rezultă, de asemenea, că asociaţii în societatea agricolă cu personalitate juridică (minimum 10 conform art. 8) sunt numai proprietarii de terenuri agricole şi care în afară de folosinţa terenurilor din proprietatea lor, pot aduce, ca aport, fie în proprietatea societăţii sau în folosinţa acesteia şi unelte agricole, alte utilaje, animale sau mijloace materiale şi băneşti. Textul art. 6 se coroborează perfect cu cel al art. 4 din lege, acesta din urmă condiţionând ca şi asociatul în societatea agricolă cu personalitate juridică să fie proprietar de terenuri agricole - interpretare logică şi sistematică a textelor;
f) dispoziţiile din Titlul II - „Societăţile agricole" cuprinse la art. 5-77 se ocupă, exclusiv, de definirea, trăsăturile, constituirea, obiectul, administrarea, dizolvarea, fuziunea şi lichidarea acestora.
Aceste dispoziţii sunt de strictă aplicare şi interpretare şi nu constituie norme (reglementări) pentru celelalte forme de asociere în agricultură, cum ar fi formele de asociere simple, prevăzute la art. 2 din lege.
Faţă de considerentele arătate, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, ce face obiectul recursului în anulare, a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 36/1991 al căror conţinut, mod de interpretare şi aplicare au fost prezentate de noi, şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 6 din aceeaşi lege.
2. încălcarea esenţială a legii constă şi în faptul că în decizia civilă nr. 170 din 4.02.2002, instanţa invocă ca temei în soluţia sa de admitere a recursului, aplicarea greşită de către Curtea de Apel Bucureşti a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 36/1991.
Astfel, în hotărâre se reţine că „legea nu condiţionează asocierea de calitatea de proprietar de terenuri a asociatului, ci lasă posibilitatea asociaţilor să contribuie cu sume de bani, animale ori utilaje’’, şi că, „prevederile art. 6 se aplică tuturor formelor de asociere". Faptul că unul dintre asociaţi a participat cu teren, iar altul cu mijloace băneşti, se reţine în hotărâre, „nu poate conduce la concluzia nelegalităţii asocierii".
Pentru argumentele juridice prezentate deja, cât şi pentru considerentele următoare, susţinem că invocarea ca temei în hotărârea ce face obiectul recursului în anulare, a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 36/1991 constituie o încălcare esenţială a legii, întrucât:
a) Art. 6 din Legea nr. 36/1991 se referă în mod neechivoc la aporturile la capitalul social adus de asociaţi în societatea agricolă cu personalitate juridică, care pot fi aduse în proprietatea sau în folosinţa acesteia. Prin urmare, ele se aplică exclusiv societăţilor agricole cu personalitate juridică.
Tot astfel, art. 8 din aceeaşi lege prevede că numărul minim de asociaţi în cazul constituirii societăţilor agricole cu personalitate juridică nu poate fi mai mic de 10, iar capitalul social
este format din părţi sociale de egală valoare, a căror mărime nu poate fi mai mică de 10.000 lei / fiecare membru asociat.
Aceste dispoziţii nu pot fi extinse în aplicare formelor simple de asociere, deoarece acestea nu au patrimoniu propriu, fiind constituite numai in considerarea persoanelor, respectiv a titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
Dispoziţiile art. 6, invocat ca temei de instanţă, se referă şi au aplicare, aşa cum am mai arătat, în mod exclusiv, la societăţile agricole cu personalitate juridică. Pentru formele simple de asociere, reglementările speciale din lege, cuprinse la art. 1 şi 2 sunt distincte şi clare, fiind de strictă aplicare şi interpretare.
Cu privire la aceste norme, în cazul interpretării logice se aplică regula consacrată şi anume specialia generalibus derogant, adică legea (norma) specială derogă de la legea (norma) generală; altfel spus, norma specială, constituind excepţia, este de strictă interpretare.
b) Fiecare titular al dreptului de proprietate asupra terenului agricol, în cazul asocierii simple, rămâne cu dreptul său de proprietate asupra acestuia, unicul scop al asocierii constituindu-l, potrivit art. 2 din Legea nr. 36/1991, exploatarea de către cel puţin doi titulari (proprietari a terenurilor agricole ce aparţin acestora).
c) în cazul asocierilor simple, din prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 36/1991, rezultă că numai proprietarii de teren agricol sunt cei care îşi pot exploata terenurile proprietatea lor în astfel de forme, şi nu proprietarii de alte bunuri. Deci, nu trebuie confundat scopul asocierii simple cu aportul asociaţilor.
Ca urmare, o asociere simplă, denumită în practică şi asociaţie, nu se poate realiza (constitui) decât de cel puţin doi proprietari de terenuri agricole.
d) Legiuitorul a prevăzut la art. 5 din Legea nr. 36/1991 că societatea agricolă cu personalitate juridică are ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor şi a altor mijloace aduse în societate.
în cazul asocierii simple, art. 2 din lege prevede numai scopul acesteia, şi anume că titularii (proprietarii) îşi exploatează terenurile agricole proprii.
Aşadar, exploatarea terenurilor în societatea agricolă cu personalitate juridică nu se face de către membrii asociaţi, ca în cazul asocierii simple, ci de societate.
e) Vom releva şi faptul că în oferta publicată, în baza legii, respectiv, Ordonanţa Guvernului nr. 88/1997, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 198/1999 şi Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 97/2000, de Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, care a cuprins şi Caietul de sarcini, s-a prevăzut, printre alte condiţii, ca asociaţii să facă dovada drepturilor lor de proprietate asupra terenurilor agricole, respectiv extrase de carte funciară (art. 3.5, lit. k şi 1 din Caietul de sarcini, pentru „Asociaţii agricole constituite în baza Legii nr. 36/1991“). Or, este clar că unul dintre asociaţi nu a făcut dovada, potrivit legii, că la constituire era titular al dreptului de proprietate pentru teren agricol în cadrul formei simple de asociere.
Tot astfel, vom releva şi lipsa de interes a Asociaţiei Agricole „L.- B.“, prin aceea că, ulterior încheierii procedurii de selecţionare şi a încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi de concesionare de terenuri, asociatul titular al dreptului de proprietate al terenului, C. N., s-a retras din asociaţie.
în aceste condiţii, rezultă până la evidenţă că la data efectuării operaţiunii de retragere, nu se mai poate vorbi de existenţa unei asociaţii simple conform Legii nr. 36/1991. Practic, aceasta nu mai există.
Toate aceste considerente justifică opinia că decizia nr. 7 din 17 octombrie 2000 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, prin care s-a respins plângerea reclamantei Asociaţia Agricolă „L. B.“ şi hotărârea Tribunalului Bucureşti de respingere a acţiunii reclamantei sunt temeinice şi legale.
Vom mai adăuga că Asociaţia Agricolă „A.-C.“ Mogoşoaia, care a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi selectată, şi care a încheiat astfel contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi contractul de concesionare cu Agenţia Domeniilor Statului şi-a îndeplinit întocmai toate obligaţiile contractuale.
| ← Cerere de asigurare de dovezi. întreruperea prescripţiei... | Revizuire. Autoritate de lucru judecat → |
|---|
