Revizuire. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Cererea de revizuire a hotărârii pentru contrarietate de hotărâri, cerută în temeiul art. 322pct. 7 C. pr. civ., îşi are suportul în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat.
(Secţia comercială, decizia nr. 2440 din 22 aprilie 2003]
Cererea de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu, concretizat prin sentinţa civilă nr.
1657 din 10 decembrie 1997 a Tribunalului laşi privind pe creditoarea „B” SA laşi şi pe debitorii P.G. şi P.A. a fost respinsă prin încheierea din 13 iunie 2001 (pronunţată de Judecătoria laşi), cu motivarea că potrivit art. 405 C. pr. civ., dreptul creditorului de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naşte dreptul de a formula o astfel de cerere; în speţă, de la data de 13 martie 1998, când hotărârea care constituie titlu executoriu a rămas definitivă şi irevocabilă.
Or, în cauză, cererea a fost introdusă abia la 13 iunie 2001, adică cu depăşirea termenului de 3 ani, astfel că dreptul reclamantei de a mai cere executarea silită a fost stins prin prescripţie.
Soluţia pronunţată prin încheierea din 13 iunie 2001 a fost menţinută cu aceeaşi motivare şi în urma exercitării de către reclamanta „B” SA iaşi, prin lichidatorii săi, a căilor de atac.
Astfel, prin decizia civilă nr. 2093 din 17 septembrie 2001, pronunţată de Tribunalul laşi a fost respins apelul declarat de reclamantă, prin lichidatorii săi, iar prin decizia nr. 73 din 4 februarie 2001 a Curţii de Apel laşi a fost confirmată soluţia dată în apel, şi ca urmare a fost respins ca nefondat recursul reclamantei prin lichidatorii săi SC „PCMC” şi SC „RVA" SA.
La 22 aprilie 2002, reclamant executor bancar M.H. a formulat o a doua cerere de încuviinţare a executării silite, în baza aceluiaşi titlu, sentinţa civilă nr. 1657/1997 privind pe debitorii P.G. şi P.Â.
Cererea a fost admisă, prin încheierea din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei laşi, instanţa reţinând că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 372 şi art. 3731 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 138/2000.
Debitorii P.Gh. şi P.A. precum şi numiţii B.C. şi
B.R. au declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 1544 din 7 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul laşi în camera de consiliu a fost respins în baza excepţiei lipsei calităţii procesuale active apelul acestora, iar pe fond a fost respins şi apelul introdus de debitorii P.G. şi P.A., instanţa reţinând în fundamentarea soluţiei, pe de o parte, că numiţii B.C. şi B.R. nu au calitate procesuală activă, întrucât, cererea de executare silită îi priveşte numai pe debitorii P.G. şi P.A., iar pe de altă parte, că referitor la debitorii P.G. şi P.A. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 372 şi 3731 C. pr. civ., pentru a fi încuviinţată executarea silită, aceştia având însă posibilitatea de a invoca excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită de către creditoare prin contestaţia la executare.
împotriva acestei ultime hotărâri, decizia nr. 1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului laşi, debitorii P.G. şi P.A. au formulat cerere de revizuire susţinând că, din moment ce prin hotărâre irevocabilă (decizia nr. 73 din 4 februarie 2002 pronunţată de Curtea de Apel laşi), s-a statuat că dreptul reclamantei „B” SA laşi de a cere executarea silită în baza titlului executoriu, constituit prin sentinţa civilă nr. 1637/ 1997 (obţinut împotriva debitorilor mai sus menţionaţi) a fost stins prin prescripţie, întrucât de la data rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile din 13 martie 1998 şi până la formularea cererii din 13 iunie 2001, au trecut mai mult de 3 ani, termen limită înăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul de a cere executarea silită, conform art. 405(1) C. pr. civ., instanţele nu mai puteau admite o a doua cerere, fundamentată pe acelaşi titlu executoriu, sentinţa civilă nr. 1637/1997 şi să încuviinţeze executarea silită decât cu încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, aşa cum s-a procedat în speţă.
în consecinţă, revizuienţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea ultimei hotărâri, a deciziei nr. 1544 din 7 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul laşi şi pe cale de consecinţă a încheierii din 23 aprilie 2002 a Judecătoriei laşi precum şi a tuturor actelor de executare subsecvente hotărârilor pronunţate cu încălcarea puterii lucrului judecat.
Ca temei de drept al cererii au fost invocate dispoziţiile art. 322 pct. 7 şi art. 323(2) C. pr. civ.
Cererea de revizuire este fondată.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. pr. civ. revizuirea se poate cere dacă există două hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, întemeiată pe textul legal precizat, îşi are suportul logic în respectarea principiului autorităţii de lucru judecat şi ca atare, hotărârile a căror contrarietate se invocă, trebuie pronunţate în aceeaşi cauză, dar ca rezultat a două procese diferite, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate procesuală, fiind astfel necesar ca hotărârile să conţină elemente caracteristice definitorii pentru reţinerea existenţei lucrului judecat.
în speţă se constată că există contrarietate de hotărâri.
Astfel, prin încheierea din 13 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria laşi, menţinută prin decizia nr. 73 din 4 februarie 2002 a Curţii de Apel laşi s-a dispus respingerea cererii de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu constituit în favoarea creditoarei „B” SA - Sucursala laşi, prin sentinţa civilă nr. 1657/1997 rămasă definitivă şi irevocabilă la 13 martie 1998, pe motiv că cererea a fost formulată abia la data de 13 iunie 2001, adică cu depăşirea termenului de 3 ani prevăzut de disp. art. 405(1) C. pr. civ.
Ulterior, aceeaşi judecătorie, prin încheierea din 23 aprilie 2002 rămasă definitivă prin decizia nr. 1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului laşi şi
irevocabilă prin neapelare, a admis cea de a doua cerere formulată de aceeaşi creditoare privindu-i pe aceiaşi debitori (revizuienţii P.G. şi P.A.) şi ca urmare a încuviinţat executarea silită în baza aceluiaşi titlu, respectiv a sentinţei civile nr. 1657/1997.
Cum cele două încheieri au rămas definitive şi irevocabile iar cea de a doua cerere de judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, în aceeaşi calitate, rezultă că prin admiterea celei de a doua cereri de încuviinţare a executării silite a fost încălcat principiul autorităţii de lucru judecat, art. 1201 C. civ.
Este de reţinut că, atât motivarea cât şi soluţia pronunţată prin decizia nr. 1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului laşi prin care a fost menţinută încheierea Judecătoriei laşi din 23 aprilie 2002 de admitere a celei de a doua cereri sunt netemeinice, din moment ce prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, încheierea din 13 iunie 2001 se statuase deja că dreptul reclamantei creditoare de a cere executarea silită a fost stins prin prescripţie, aşa încât la pronunţarea soluţiei tribunalul era dator să reţină în soluţionarea cauzei această excepţie, iar nu să considere greşit că excepţia de ordine publică nu poate fi invocată de debitori în apel, ci eventual numai în cazul formulării de către aceştia a unei contestaţii la executare. Astfel, Tribunalul laşi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea autorităţii lucrului judecat, în respectarea căreia se impunea anularea hotărârii şi a încheierii corespunzătoare.
în consecinţă, s-a admis cererea revizuienţilor şi s-a anulat decizia nr. 1544 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului laşi cât şi încheierea dată de Judecătoria laşi la 23 aprilie 2002, precum şi actele de executare.
| ← Participarea unor asociaţii simple agricole la privatizarea... | Regulament de transport pe căile ferate, art. 61.1. Scrisoare... → |
|---|
