Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 617/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 3026/93/2012/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 776/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 617/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva Sentinței Civile nr. 3473/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. W. OTHMAN M. W..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 3473 din 18.11.2014 Tribunalul Ilfov a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV în contradictoriu cu pârâtul M. W. OTHMAN M. W., reținând în considerentele hotărârii că reclamanta creditoarea a făcut doar afirmații teoretice și generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale de desfășurare a activității și la omisiunea de a solicita declanșarea procedurii insolvenței îndată ce a observat că societatea debitoare se află în iminentă încetare de plăți, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art 138 lit.c) sau d) din lege, calitatea pârâtului de administrator al debitorului neputând duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit.c) și d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe și a dovedirii raportului de cauzalitate între faptele presupus săvârșite și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, în speță creditoarea nefăcând dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 16.03.2015.
În motivarea apelului creditoarea apelantă reclamantă a susținut că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului.
A susținut apelanta că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138lit c, administratorul societății fiind obligat să solicite aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă, răspunderea administratorului debitoarei putând fi atrasă chiar și pentru culpa cea mai ușoară, atâta vreme cât administratorul este mandatarul falitei și are obligația de a administra patrimoniul societății cu mai multă diligență decât propriile interese.
Legătura de cauzalitate, a mai susținut apelanta, se creează între fapta ilicită a asociaților societății debitoare, respectiv managementul defectuos al societății în sensul continuării activității deși pierderile din afacerile societății erau iminente și prejudiciul creat, cauzat creditorilor prin neplata datoriilor și consta în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
În drept, art. 466 și art. 480 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006, Legea. 31/1990.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Nu au fost solicitate probe în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, constată apelul nefondat pentru considerentele ce succed:
Curtea constată, contrar celor afirmate de către apelanta creditoare, că hotărârea instanței de fond este motivată în fapt și în drept, judecătorul fondului analizând toate argumentele reclamantei creditoare din cererea de atragere a răspunderii, pe care le-a respins motivat, prin raportare la situația de fapt și la textele de lege incidente, așa încât afirmația apelantei în sensul că „prima instanță a soluționa procesul fără a intra în judecata fondului” este nefondată.
Cât privește motivele de apel, Curtea constată că acestea nu se constituie în critici de nelegalitate aduse hotărârii pronunțate de tribunal, ci reprezintă o reiterare a celor afirmate prin cererea de atragere a răspunderii formulate la instanța de judecată.
Apelanta nu combate cu argumente de fapt și de drept susținute de probatorii pertinente și concludente soluția primei instanțe, ci reia prin motivele de apel aceleași afirmații generale, teoretice care au fost analizate și respinse de către prima instanță în mod corect, legal și temeinic, instanța de fond reținând în mod judicios că reclamanta creditoare nu a probat săvârșirea faptelor de către intimatul pârât și nici raportul de cauzalitate dintre săvârșirea faptelor și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Cât privește managementul defectuos și dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare, indicate de către apelantă ca elemente care ar proba legătura de cauzalitate, Curtea reține că aceste fapte nu se înscriu în rândul faptelor ilicite expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr.85/2006, săvârșirea lor nefiind de natură a atrage răspunderea patrimonială a intimatului pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva Sentinței Civile nr. 3473/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, Secția Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât M. W. OTHMAN M. W., cu domiciliul în ., ., .>
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 20.04.2015.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
Red. Jud. M.S.C.
4.05.2015
Tehnored. A.A.
4 ex./4.05.2015
.>
Tribunalul Ilfov
Judecător Sindic: R. N.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 546/2015. Curtea de... |
|---|
