Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 333/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 333/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 07-07-2014 în dosarul nr. 2623/88/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 333
Ședința publică din 07 iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător N. S.
Grefier D.-C. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul V. G. – cu domiciliul în Tulcea, . Plazza, ., ., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. P. S. SRL – cu sediul ales în Tulcea, ., ., jud. Tulcea, împotriva sentinței civile nr. 76/15 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ , având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate apelantului-reclamant să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2014 și, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 30.06.2014 și, respectiv 07.07.2014, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamantul V. G., a chemat în judecată pe pârâta S.C. P. S. SRL, solicitând a se dispune anularea Hotărârii Adunării Generale a Asociaților S.C. P. S. S.R.L. din data de 20.09.2013, înregistrată în registrul societății pârâte sub nr. 132/20.09.2013.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20.09.2013 asociatul D. M. a convocat adunarea generală extraordinară a asociaților, având ca ordine de zi schimbarea celor doi administratori ai societății și numirea sa în calitate de administrator unic cu modificarea corespunzătoare a actului constitutiv.
S-a mai arătat că, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință, votul său în calitate de asociat a fost împotrivă la schimbarea administratorilor și numirea lui D. M. ca administrator unic și corelativ cu aceasta la modificarea actului constitutiv al societății.
Invocă reclamantul ca motiv de nulitate a hotărârii A. din 20.09.2013, încălcarea dispoziției exprese și imperative prevăzute la art. 192 alin.2 din Legea 31/1990, republicată cu modificările și completările ulterioare, care prevede ă „Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel”.
S-a mai susținut și că, numirea unui administrator sau înlocuirea administratorului unei societăți cu răspundere limitată reprezintă o modificare a actului constitutiv, astfel încât pentru validarea hotărârii A. care vizează acest aspect este obligatoriu respectarea dispozițiilor art. 192 al.2 din Legea 31/1990. A precizat reclamantul că prin actul constitutiv nu se stabilește nici o derogare și ca atare orice hotărâre cu privire la modificarea acestuia trebuie luată cu votul tuturor asociaților, astfel încât hotărârea luată doar de un singur asociat, chiar și în ipoteza în care acesta deține majoritatea părților sociale, nu este legală și pe cale de consecință ea trebuie anulată ca atare.
Solicită reclamantul a se observa că în mod punctual în procesul verbal al ședinței A. din data de 20.09.2013 la punctele 1,2 și 3 de pe ordinea de zi, ce aveau ca efect modificarea actului constitutiv al societății, a votat împotriva.
Raportat la dispozițiile actului constitutiv al societății, solicită a se constata că Hotărârea A. din data de 20.09.2013 a fost luată cu încălcarea condițiilor de cvorum, fiind întrunită doar majoritatea absolută a părților sociale însă nu și a asociaților.
Dispoziția legală aplicabilă nu face posibilă modificarea actului constitutiv decât în forma conținută de dispozițiile imperative ale art. 192 alin.2 din Legea 31/1990 care prevede unanimitatea – votul tuturor asociaților – prevedere preluată și în actul constitutiv al societății la Capitolul V, art. 5.1, penultimul alineat.
Față de aceste considerente, se solicită anularea Hotărârii A. a . din data de 20.09.2013 și înregistrată sub nr. 132 din 20.09.2013, ca nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 196 și art. 192 alin.2 din Legea 31/1990, republică, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei în copie: certificat constatator nr._/10.09.2013, convocare, Hotărârea A. din 20.09.2013, proces verbal al A. din data de 20.09.2013, actul constitutiv al . actualizat la 01.04.2013,
În apărare, pârâta S.C. P. S. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune și pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat pârâta că singurul motiv de nelegalitate al Hotărârii A.G.A. din 20.09.2013 ar fi acela că aceasta ar fi fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicată, și art. 5.1. din Actul Constitutiv al societății.
S-a arătat prin întâmpinare că, printr-o normă de maximă generalitate, inserată în art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, s-a statuat că Adunarea Generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților, în afară de cazul când în Actul Constitutiv se prevede altfel".
Printr-o normă cu caracter special, derogatoriu de la norma cu caracter general inserată în art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, - majoritatea absolută putând fi atinsă chiar și în absența unor membrii asociați - respectiv cea cuprinsă în alineatul 2 al aceluiași articol, legiuitorul a găsit de cuviință să prevadă o condiție suplimentară de validitate a hotărârii A.G.A. și anume că „pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, indiferent că unii votează "pentru" și alții "împotriva" modificării Actului Constitutiv,în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
În același timp, pârâta a susținut că în Actul Constitutiv al S.C.P. S. S.R.L. nu există inserată vreo clauză prin care să se deroge de la prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990, republicată, în ceea ce privește majoritatea cu care membrii asociați pot hotărî în cadrul adunării generale revocarea administratorului/administratorilor societății.
S-a mai arătat prin aceeași întâmpinare că, atâta timp cât prevederile art.77 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, face parte din Capitolul II al Titlului al lll-lea al acestui act normativ, capitol intitulat "Societățile în nume colectiv", structuri în care răspunderea membrilor asociați este nelimitată, este logic că nu-și găsesc aplicabilitatea în cazul societăților cu răspundere limitată în cadrul cărora răspunderea asociaților este redusă la nivelul capitalului social aportat.
Într-un asemenea context, atâta timp cât Hotărârea A.G.A. atacată a fost adoptată cu respectarea spiritului și literei prevederilor legale invocate ca temei de drept al acțiunii introductive, respectiv la data de 20.09.2013 TOȚI membrii asociați și-au exercitat dreptul de vot proporțional cu numărul părților sociale deținute, aceasta urmează a fi respinsă ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 08 ianuarie 2014, pârâta a renunțat la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, arătând că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată în cuprinsul termenului definit de lege, iar instanța a luat act de renunțarea la excepția prescripției dreptului material la acțiune, după ce reclamantul a arătat că nu se opune la renunțarea excepției invocate.
Prin sentința civilă nr.76/15 ianuarie 2014, Tribunalul Tulcea a respins cererea având ca obiect cerere în anulare hotărâre A., formulată de reclamantul V. G., în contradictoriu cu S.C. P. S. SRL, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că singurul motiv de nelegalitate invocat de reclamant cu privire la Hotărârea A. din 20 septembrie 2013, este acela că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 192 alin.2 din Legea nr. 31/1994 republicată.
Potrivit acestui text de lege „pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel”.
Textul acestui articol a fost preluat și în actul constitutiv al societății la cap. V art.5.1 penultimul alineat cu singura adăugare „Asociatul care nu este de acord cu modificarea actului constitutiv, are dreptul să se retragă”. În actul constitutiv al societății nu este inserată nici o clauză prin care să se deroge de la prevederile art. 192 din Legea nr. 31/1990 în legătură cu majoritatea cu care membrii asociați pot hotărî în cadrul adunării generale revocarea sau schimbarea administratorului societății.
Dar plecând de la prevederile art. 192 alin.2 din Legea nr. 31/1990 se desprinde concluzia că legiuitorul nu a înțeles să prevadă și modul în care se votează de asociați în cadrul adunării generale, în sensul că unii votează „pentru” și alții „împotrivă”.
Așa cum rezultă din procesul-verbal al A. din data de 20 septembrie 2013, reclamantul la trei puncte de pe ordinea de zi a votat „împotrivă”, iar celălalt asociat a votat „pentru”, dar nu modul cum votează asociații în cadrul adunării generale este prevăzut de legiuitor prin art. 192 alin.2 din legea societăților comerciale, ci faptul că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
În speță, prin adoptarea Hotărârii A. din data de 20 septembrie 2013, nu au fost încălcate prevederile art. 192 alin.2 din Legea nr. 31/1990, deoarece membrii asociați și-au exercitat dreptul la vot, îndeplinindu-se condiția ca în cadrul adunării, hotărârea să fie adoptată cu votul tuturor asociaților.
Față de aceste considerente, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul V. G., solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii de chemare în judecate.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a interpretat si a aplicat in mod greșit normele de drept material, mai exact dispozițiile art. 192, alin. 2, din Legea 31/1990, iar hotărârea pronunțata cuprinde motive contradictorii cu cerința textului de lege prin prisma căruia s-a făcut verificarea legalității Hotărârii A..
Problema pe care instanța trebuia sa o dezlege o reprezintă interpretarea corecta a sintagmei "votul tuturor asociaților", sintagmă prevăzută atât in dispozițiile art. 192, alin. 2, din Legea 31/1990, cât si in dispozițiile actului constitutiv al societății la Capitolul V, articolul 5.1, penultimul alineat.
Instanța de fond a interpretat ca acest text de lege se refera la simpla exprimare a votului indiferent dacă acesta este negativ sau pozitiv, apreciind astfel ca se îndeplinește condiția legala daca toți asociații votează, indiferent de modul in care au votat - pro sau contra.
Atât prin cererea de chemare in judecata cât si prin interpretarea atât gramaticala cat si logica a normei de drept a susținut ca cerința legala este aceea ca toți asociații sa voteze pozitiv atunci când hotărârea urmează sa modifice actul constitutiv.
Societatea vizata este ., deci o societate cu răspundere limitata si nu una de capitaluri.
Pe cale de consecința si ca o simetrie juridica fata de momentul încheierii actului constitutiv, votul favorabil trebuie să fie al tuturor asociaților pentru a modifica actul constitutiv, act încheiat prin manifestarea de voința pozitiva a tuturor asociaților.
Interpretând altfel, se aduce atingere principiului consensualismului si a libertății de asociere deoarece un asociat majoritar ar putea sa modifice dupa bunul plac actul constitutiv, transformând astfel asocierea de persoane . capitaluri, in care nu persoanele ci capitalul hotărăște.
In ceea ce privește interpretarea per a contrario cu celelalte
dispoziții din Legea 31/1990, atunci când legiuitorul a dorit ca votul sa se exprime
majoritar pozitiv a folosit sintagme diferite; se pot vedea in acest
sens dispozițiile art. 25, alin. 4, art. 86, alin. 1, art. 192, alin. 1, din Legea 31/1990, definind aceste tipuri de vot ca: votul majorității simple, a majorității absolute sau votul majorității celor prezenți.
Per a contrario dispoziția de la art. 192, alin. 2, prevede un alt tip de vot si arata nu numai ca legiuitorul a dorit ca toți asociații sa voteze și mai mult decât atât a dorit ca toți sa voteze pozitiv atunci când prin hotărârea A. se urmărește modificarea actului constitutiv.
Analizând toate criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a fost sesizată de către reclamantul V. G. cu o acțiune având ca obiect anularea hotărârii A. a . din 20.09.2013, invocându-se ca temei juridic disp.art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990, republicată.
Situația de fapt nu este contestată în cauza de față ci modul de interpretare a disp.art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 și mai exact sintagma „votul tuturor asociaților”.
Legiuitorul a prevăzut că pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Din analiza reglementărilor legale și a opiniilor doctrinare, societatea cu răspundere limitată este o societate de persoane și nu una de capitaluri și este guvernată de caracterul intuitu personae al actului constitutiv. Elementul esențial al constituirii unei astfel de societăți îl reprezintă acordul de voință al asociaților și intenția lor de asociere. In aceste condiții, legiuitorul a rehlementat restrictiv modificările actului constitutiv în scopul protejării acordului inițial de voință al fondatorilor.
Încălcarea prevederior disp.art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 care prevede în mod imperativ că modificarea actului constitutiv se face cu un animitate, în afară de cazul în care actul constitutiv prevede altfel, se sancționează cu nulitatea absolută.
Regula unanimității decurge din lege, iar de la ea se poate deroga doar prin clauză expresă în actul constitutiv. Ori, în actul constitutiv al ., cap V, art.5.1, s-a prevăzut în mod expres acordul tuturor asociaților.
Ca urmare, a acestui fapt, hotărârea A. din 10.09.2013 fiind luată fără respectarea acestei unanimități, încalcă direct legea și este lovită de nulitate absolută.
În aceste condiții, în conf.cu disp.art.480 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite apelul și se va schimba în tot hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite declarat de reclamantul V. G. – cu domiciliul în Tulcea, . Plazza, ., ., în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. P. S. SRL – cu sediul ales în Tulcea, ., .. A, ., împotriva sentinței civile nr. 76/15 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._ .
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că admite acțiunea și anulează hotărârea A. nr.132/20.09.2013.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 07 iulie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, N. S. | |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:Ș.R.
Red.-jud.N.S.
Tehnored.-gref.D.C.M.
4ex./17.07.2014
| ← Plângere împotriva rezoluţiei directorului ORC. Decizia nr.... | Radiere. Decizia nr. 95/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
