Obligatia de a face. Hotărâre din 13-11-2013, Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 10934/99/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1322/2013
Ședința publică de la 13 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: V. C.-S.
Judecător: C. A.
Judecător: C.-A. S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de C. T. de Căi Ferate Unirea P. împotriva sentinței civile nr. 701 din 30 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția II civilă de contencios administrativ, intimată fiind .. SRL, prin administrator judiciar Lichidator Company 2003 SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat U. O. E. și S. A. pentru recurentul C. T. de Căi Ferate Unirea P., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată; se solicită judecata în lipsă.
Avocat U. pentru recurentul C. T. de Căi Ferate Unirea P. depune la dosar înscrisuri în susținerea recursului.
Instanța constată că înscrisurile depuse la dosar sunt cunoscute de intimată, neimpunându-se comunicarea.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat U. pentru recurentul C. T. de Căi Ferate Unirea P. având cuvântul, susține că principalul motiv de recurs îl reprezintă incidența în speță a dispozițiilor art. 1082 Cod civil. Solicită a se observa că executarea obligației contractuale de către recurentă provine dintr-o cauză străină care nu îi este imputabilă.
Apărătorul arată că a făcut dovezi solide în sprijinul împrejurării că recurenta s-a aflat în imposibilitate obiectivă de plată datorată unei insuficiente finanțări bugetare. Astfel, s-au făcut numeroase demersuri către ordonatorul de credite Consiliul Local P. prin care a solicitat plata sumelor pe care le datora diverșilor furnizori și executanți de lucrări, inclusiv plata sumei datorată către intimată, demersuri care au rămas fără nici un rezultat. În acest sens s-au depus la dosarul cauzei 11 adrese, respectiv două din anul 2011 și restul din anul 2012. Astfel, consideră că în speță există elementele suport ale exonerării răspunderii recurentului în baza dispozițiilor art. 1082 Cod civil.
În situația în care se va trece peste acest motiv de recurs, solicită a se avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de recurent. Unul dintre aceste motive se referă la probele propuse de recurent în fața instanței de fond, în mod greșit instanța de fond a reținut că recurentul nu a propus și administrat probe. P. întâmpinarea depusă la filele 23-25 în dosarul de fond recurentul a solicitat admiterea probei cu expertiză tehnică de specialitate, în situația în care prin întâmpinare s-a contestat și cuantumul penalităților datorate către intimat. În acest caz este necesară punerea în discuție a probei cu expertiză contabilă de specialitate.
De asemenea, un alt motiv de nelegalitate se referă la nelegala citare a recurentului C. T. de Căi Ferate Unirea P. la termenul de pronunțare de la Tribunalul Iași din 19 aprilie 2013, menționându-se că a avut termen în cunoștință în situația în care C. T. de Căi Ferate Unirea P. nu a fost prezent la nici un termen de judecată în fața instanțelor.
Solicită admiterea recursului și rejudecând cauza, să se respingă acțiunea, cu cheltuieli de judecată, depunând chitanțe în acest sens.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la data de 3 mai 2012 reclamantul S.C. B. G.I. SRL, prin lichidator „Lichidator Company 2003”SPRL, cu sediul în Iași, a chemat în judecată C. T. de Căi Ferate „Unirea” cu sediul în P., pentru a fi obligată la: plata debitului în sumă de 64.100,95 lei, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective și a penalităților în sumă de 141.830,29 lei pentru perioadele: 05.01.2010 – 01.05.2012; 12.01._12 și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată că părțile au încheiat contractul de execuție de lucrări suplimentare nr. 1385/ 26.05.2009 și în urma serviciilor prestate a emis facturi fiscale. Se susține că pârâta nu și-a îndeplinit obligația în modalitatea și, termenele stabilite în contract, datorând sumele solicitate.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 969, 970, art. 1073, art. 1075, art. 112, art. 720 indice 1 - cod civil de la 1864, Legea nr. 85/2006, contractul de execuție de lucrări.
P. întâmpinare pârâtul a formulat următoarele apărări: cuantumul penalităților este disproporționat față de suma datorată și depășește valoarea debitelor; nu s-a făcut dovada comunicării facturilor pentru care se pretind penalități și acceptarea la plată.
O altă apărare vizează faptul că este finanțată de la bugetul local conform Legii nr. 1/2001 a educației naționale, fiind incident art. 1082 Cod civil – pentru imposibil nu există obligație.
Pârâta contestă cuantumul sumelor, deoarece nu s-au prezentat, procesele verbale de recepție pentru lucrările pretins efectuate.
Tribunalul Iași, Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 701/ 30.04.2013, admite în parte cererea formulată de către reclamanta .. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar „LICHIDATOR COMPANY 2003” SPRL, în contradictoriu cu pârâtul C. T. de Căi Ferate „ UNIREA” . Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 141.830,29 lei, reprezentând penalități de întârziere. Respinge ca rămasă fără obiect cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 64.100,95 lei, cu titlu de debit restant.
Pentru a pronunța hotărârea prima instanță, pe baza probatoriului administrat a stabilit următoarea situație de fapt:
Părțile au încheiat contractul de execuție de lucrări suplimentare nr. 1385/26.05.2009, având drept obiect reabilitarea grupurilor sanitare, tâmplăriei și holurilor etajelor I, II și III ale Corpului B Școală. La data de 09.12.2009 reclamanta a emis factura fiscală nr._ pentru suma de_,57 lei, reprezentând prețul reparațiilor instalațiilor electrice conform contractului nr. 1385/26.05.2009. La 16.12.2010 reclamanta emite factura . nr. 99 pentru suma de 39.301,94 lei, pentru lucrări conform situației de lucrări anexate. Susținerea reclamantei potrivit căreia pârâtul a achitat parțial prețul menționat în cele două facturi, rămânând un rest total de 64.100,95 lei nu a fost contestată de către pârât. În cursul procesului, pârâtul a achitat această diferență de preț cu ordinul de plată nr. 474/19.11.2012, ceea ce are semnificația unei recunoașteri tacite atât a obligației sale de plată cât și a faptului că reclamanta și-a îndeplinit sarcinile contractuale, conform procesului-verbal de conciliere directă din 25.11.2011, la care reprezentantul debitorului a recunoscut existența obligației de plată a sumei de 64.100,95 lei.
Prima instanță constată că urmare a facturări plăți, în cursul judecății, primul captă de cerere a rămas fără obiect. Se rețin ca întemeiate pretențiile constând în plata penalităților conform art. 122 din contract, prin care pârâtul s-a obligat în cazul în care nu efectuează plata în termen de 28 zile de la expirarea perioadei convenită să achite cu acest titlu o cotă de 2,5% pentru fiecare săptămână de întârziere, din prețul de facturi până la plata efectivă a facturilor.
Tribunalul a înlăturat motivat apărarea pârâtului în ce privește cuantumul penalităților. S-a reținut că dispozițiile Legii nr. 492/2002, conform cărora nivelul penalităților nu poate depăși valoarea debitului nu sunt incidente în cauză, deoarece sunt aplicabile numai contractelor comerciale. Contractul încheiat de părți este de achiziție publică, face parte din categoria contractelor administrative astfel că nu se aplică art. 4 alin. 3 din legea specială.
Reține prima instanță că nu este incident nici art. 1082 Cod civil, nefiind dovedit că din motive de insuficiență finanțare pârâtul s-ar afla în imposibilitate obiectivă de plată.
În recursul declarat împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași pârâtul a reiterat apărările din prima instanță, formulând următoarele critici încadrate în art. 1082 Cod civil, art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1; art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, pârâtul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de plată din motive de insuficientă finanțare bugetară, fiind aplicat greșit art. 1082 Cod civil. Se precizează că a făcut nenumărate demersuri în vederea obținerii finanțării, programul de investiții pentru anul 2010 fiind aprobat pentru 190.000 lei și alocate 110.000 lei; recurentul a fost de bună-credință solicitând ordonatorului de credite Consiliul Local P. să-i asigure sumele necesare, fiind exonerată de răspundere conform art. 1084 Cod civil.
O altă critică vizează omisiunea instanței de a se administra proba cu expertiză tehnică de specialitate fiind contestat cuantumul penalităților.
Invocă recurentul și modalitatea de stabilire a penalităților, conform contractului și actului adițional, reclamanta fiind în culpă pentru neexecutarea contractului, lucrările nu sunt finalizate existând temei legal pentru a fi pretinse penalități de aceasta.
Recurentul susține că nu a fost legal citat pentru termenul de judecată din 24.03.2013 și 19.04.2013 la termenul de pronunțare, citația s-a primit numai pentru termenul din 15.02.2013. La declarația de recurs sunt atașate contractul de execuție de lucrări nr. 3092/ 15.11.2007, copia corespondenței cu Primăria Municipiului P., Consiliul Local P. pentru a se asigura sumele necesare la plată.
P. întâmpinare reclamanta-intimată prin administrator judiciar solicită respingerea recursului. Plata în cursul judecăți reprezintă o recunoaștere a debitului și nu există nici un act normativ care să plafoneze plata penalităților, contractul fiind încheiat conform OUG nr.34/2006, calitatea reclamantei de instituție bugetară nu este o cauză de exonerare de răspundere pentru obligațiile asumate prin contract, legiuitorul nu a stabilit un regim diferit după cum o parte face parte din sectorul privat sau de stat.
Analizând lucrările cauzei, Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele sentinței atacate are corespondent în probele administrate.
Reclamanta a investit inițial Judecătoria P., fază procesuală în care pârâta a formulat întâmpinare, - instanță necompetentă material – ce și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Iași.
În instanța legal învestită conform OUG nr. 34/2006, pârâta nu a formulat apărări și cereri și nici nu s-a prezentat la judecată.
Citarea părților și comunicarea actelor de procedură s-a dispus conform art. 85 și art. 92 Cod procedură civilă de la 1865 și potrivit art. 153, teza a II a modificat prin Legea nr. 202/2010. Partea a luat termen în cunoștință citația fiind comunicată sub semnătură de primire, considerându-se că, în acest caz, ea cunoaște și termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care citația i-a fost înmânată.
În consecință critica sub aspectul nelegalei citări nu este întemeiată nefiind incident motivul de recurs reglementat prin art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Curtea reține ca neîntemeiat și motivul de recurs prin care s-a formulat critici privind administrarea probelor. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității părțile având drepturi și obligații procesuale ce trebuie exercitate și îndeplinite în anumite termene, sub sancțiunea decăderii sau nulității. Enunțarea generică a unei cereri de probe într-o instanță necompetentă, fără a fi reiterată și în instanța legal investită nu se poate reține ca încălcarea dreptului de apărare și a dispozițiilor privind admiterea și administrarea acestora. Partea are drept de dispoziție sub acest aspect, iar rolul instanței nu înseamnă că se substituie părților ce trebuie să beneficieze de legalitate în instanța de judecată.
P. contract părțile au stabilit obiectul, prețul și modalitatea de plată cât și sancțiunile pentru neîndeplinirea obligațiilor în termen, respectiv penalitățile.
În cauză s-a făcut dovada certă a prețului contractului, a modalități de plată conform art. 18 pct. 1 – 5, a cauzelor care exonerează părțile de îndeplinirea obligațiilor asumate (forța majoră), cât și a sancțiunilor pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor – art. 12.2 – 4. De asemenea, că parte din preț a fost plătit în cursul judecății, primul capăt de cerere fiind fără obiect.
Curtea ca și tribunalul constată că penalitățile sunt datorate, fiind probate elementele ce constituie baza de calcul a acestora pentru determinarea cuantumului. Buna-credință nu constituie o cauză de exonerare de plată, conform art. 1082 Cod civil și nici demersurile la autoritățile competente pentru a asigura mijloacele de plată.
Curtea are în vedere că în materie contractuală vina debitorului este prezumată. Debitorul nu va fi obligat la plata „despăgubirilor” conform art. 1083 Cod civil atunci când nu a putut executa datorită unui caz fortuit sau unui caz de forță majoră. La data încheierii contractului părțile cunoșteau că recurenta este finanțată de la bugetul local, dificultățile ce puteau apărea, neexistând nici un impediment pentru a se reflecta în convenție și aceste aspecte, ce nu pot fi asimilate forței majore și cazului fortuit.
În cauză pentru pretinsa neîndeplinire a obligațiilor de reclamantă a executării lucrărilor în termen, pârâta nu a formulat cerere reconvențională, astfel că apărarea sub acest aspect nu stinge obligația de plată a penalităților.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C. T. de Căi Ferate „Unirea” P. împotriva sentinței civile nr. 701/2013 civ din 30 aprilie 2013 pronunțată de Secția II civilă – contencios administrativ și fiscal pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 Noiembrie 2013.
Președinte, V. C.-S. | Judecător, C. A. | Judecător, C.-A. S. |
Grefier, A. H. |
Red. C.S.V.
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./05.12.2013
Tribunalul Iași: T. Ș.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Sentința nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
