Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 425/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 425/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 5677/99/2010/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 875/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător E. G.
Judecător C. A.
Grefier L. R.-C.
S-a luat spre examinare recursul formulat de D. V. împotriva sentinței civile 425 din 13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind lichidator E. L. SPRL - în calitate de lichidator judiciar al societății debitoare S.C. "Construcții Automobile " S.R.L și D. I., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune concluzii scrise la solicitarea apărătorului recurentului, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 425 din 13 martie 2013, Tribunalul Iași hotărăște:
În temeiul dispozițiilor art.138, alin.1, lit. a, c, d, e și f din Legea privind procedura insolvenței,
Admite acțiunea formulată de către administratorul judiciar Compania Experților Lichidatori IPURL succedată ulterior de E. L. SPRL, în contradictoriu cu pârâții D. I. domiciliat în . D., jud. Iași respectiv D. V. din Iași, .. 658, . în calitate de administratori ai debitorului . .
Stabilește răspunderea personală a pârâților pentru pasivul debitorului falit . în sensul că îi obligă în solidar să acopere pasivului debitoarei rezultând din tabelul definitiv al creanțelor.
În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe, conform Codului de procedura civilă.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prin sentința comercială nr. 189/S/10.02.2011 pronunțată în acest dosar, s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva debitorului ., fiind numit administrator judiciar COMPANIA EXPERȚILOR LICHIDATORI IPURL succedată ulterior de E. L. SPRL.
La data de 23.11.2012 administratorul judiciar desemnat în cauză a formulat cerere având ca obiect stabilirea răspunderii personale patrimoniale a administratorilor statutari ai debitoarei – D. I. respectiv D. V. - pentru un prejudiciu creat creditorilor.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar invocă dispozițiile art. 138, alin. 1, lit. a, c, d, e și f din Legea 85/2006, respectiv faptul că administratorii societății debitoare au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu au predat administratorului judiciar mijloacele fixe ale debitoarei, a făcut acte de comerț în interesul personal sub acoperirea persoanei juridice, au folosit mijloace ruinătoare pentru a-și procura lichidități proprii, activitate care a dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți; nu în ultimul rând administratorii pârâți au deturnat sau au ascuns o parte din activul societății comerciale ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Față de cele precizate, apreciază lichidatorul judiciar că in cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul cert și dovedit, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
In drept au fost invocate disp. art. 138, alin. 1, lit. a, c, d, e și f din legea 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâții, fiind legal citați, nu au depus întâmpinare, atitudinea acestora urmând a fi interpretată de către instanță ca un început de dovadă împotriva lor, potrivit dispozițiilor art. 225 din Codul de procedură civilă. Analizând actele și lucrările cauzeiinstanța retine următoarele aspecte:
Notificați de către administratorul judiciar, conform dispozițiilor Codului de Procedură Civilă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu privire la deschiderea procedurii insolvenței și obligației de predare a actelor contabile, pârâții nu au dat curs demersurilor acestuia pentru a-și îndeplini obligația legală menționată în cuprinsul notificării .
In lipsa acestor documente, situația financiar contabilă a societății debitoare la declanșarea procedurii a fost realizată pe baza documentelor transmise de către AFPM Iași. Astfel, pârâții au condus în cadrul debitoarei o activitate generatoare de venituri și totodată de obligații. Astfel la nivelul anului 2008, debitorul era înregistrat cu active imobilizate în valoare de_ lei, iar activele circulante erau de 297 lei. De asemenea, datoriile totale depășesc cuantumul activelor imobilizate, fiind de_ lei.
Din analiza acestor raportări fiscale a rezultat totodată că veniturile societății s-au situat la suma de_ lei, iar cheltuielile au fost de_ lei, rezultând prin urmare un profit de_ lei.
Răspunderea instituită de dispozițiile art. 138 este o formă specială de răspundere delictuală, derogatorie de la dreptul comun (art. 998-999 din Codul civil), instituită în vederea acoperirii pasivului rămas neacoperit prin lichidare. Astfel, în reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social sau o parte a acestuia nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea culpabilă a vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a – g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită, cu condiția ca acest prejudiciu să se regăsească în pasivul rămas neacoperit sau ce va rămâne neacoperit la închiderea procedurii.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, instanța apreciază că în speță, trebuie dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale .
- cu privire la fapta ilicită prevăzută in artă 138 lit. a din legea 85/2006
Față de situația de fapt descrisă anterior, Tribunalul apreciază că activitatea pârâților se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care s-a dovedit că debitoarea figura la nivelul anului 2008 cu active, sume care ar fi putut acoperi aproape integral creanțele înscrise in tabelul definitiv.
2. cu privire la fapta ilicită prevăzută in art. 138 lit. d din legea 85/2006 constând în ținerea unei contabilități fictive, ascunderea sau distrugerea unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea
Ținerea contabilității reflectă înregistrarea operațiunilor efectuate de debitor și oferă creditorilor posibilitatea verificării acestora, sub aspectul legalității lor, a solvabilității debitorului .
Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea 82/1991 și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte ce au determinat ajungerea debitorului in stare de insolvență.
Sub acest aspect, nepredarea către administratorul judiciar a actelor prevăzute in art. 28 din Legea 85/2006 echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea. Mai mult, pentru a fi angajată răspunderea patrimonială a administratorului societății în insolvență, reclamantul a dovedit săvârșirea de către pârâți a mai multor fapte din cele prevăzute de art. 138 din lege, cât și legătura de cauzalitate dintre această faptă si ajungerea debitorului în stare de insolvență.
Mai mult, administratorul judiciar, a dovedit în concret raportul de cauzalitate între nepredarea actelor contabile de către pârâții-administratori (faptă pe care o transformă . a neținerii contabilității) și ajungerea societății în stare de insolvență. Sub acest aspect, reclamantul a arătat că atitudinea de indiferență și totalul dezinteres manifestat de aceștia față de procedura de insolvență, denota si un dezinteres in administrarea societății si achitarea datoriilor, împrejurare ce a dus in final la insolvența debitorului.
Aceleași concluzii se desprind și din faptul invocat referitor la faptul că au făcut acte de comerț în interesul personal sub acoperirea persoanei juridice, a folosit mijloace ruinătoare pentru a-și procura lichidități proprii, activitate care a dus în mod vădit debitoarea la încetarea de plăți. Se poate reține concluzia că pârâții au intenționat să genereze în mod vădit insolvența societății, refuzând să facă aplicarea dispozițiilor legale care puneau societatea sub protecția legii 85/2006.
Apreciind că sunt întrunite toate cerințele răspunderii civile speciale prevăzute pentru administratorii societății falite de textul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a, c ,d și f, întrucât pârâții nu au răsturnat proba produsă împotriva acestora cu privire la folosirea sumelor identificate Tribunalul apreciază că se impune admiterea acțiunii formulată de către administratorul judiciar privind stabilirea răspunderii personale a pârâților în calitate de administrator al debitorului ..R.L., stabilind răspunderea personală a acestora în sensul că îi obligă să acopere întreg pasivul rămas neacoperit al debitoarei, potrivit tabelului definitiv al creanțelor întocmit de către administratorul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. V. invocând excepția nulității sentinței civile deoarece nu îi este opozabilă.
În dispozitivul sentinței s-a stabilit atragerea răspunderii in temeiul dispozițiilor art.l38, alin. l, lit. a,c,d,e si f din Legea privind procedura insolventei împotriva paraților D. I. domiciliat in .. Iași, respectiv D. V. din Iași ..658, . in calitate de administratori ai debitorului ..
Arată recurentul că dacă instanța va trece peste excepția invocată înțelege să solicite admiterea recursul si casarea in parte a hotărârii instanței de fond pe care urmează sa o păstrați in parte, in sensul atragerii răspunderii in temeiul dispozițiilor ar1.138, alin. 1, lit. a,c,d,e si f din Legea privind procedura insolventei, doar împotriva paratului intimat D. I., in calitate de administrator a debitorului ..
Arată recurentul că nicio probă din dosar nu poate conduce la atragerea răspunderii sale, deoarece conform art.998 cod civil lipsește raportul de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita.
D. V. a cesionat firma . cu mult înainte de a se deschide procedura insolventei.
Conform art.138 lit. c si d D. V. nu mai putea duce la îndeplinire conducerea activității si a contabilității firmei. După cesionarea firmei D. V. nu mai putea face acte de comerț în interes personal.
Până la cesionare, în calitate de administrator, D. V. și-a îndeplinit obligațiile fiscale si contabile, a depus bilanțuri, a achitat impozite si firma a avut profit la cesionare.
După cesionare, fostul administrator, D. V., este exonerat de orice obligație privind firmă, si unic administrator a devenit D. I..
D. I. urmează să fie răspunzător de toate actele de administrare și obligațiile aferente ce i-au revenit, în condițiile în care acesta a înregistrat pierderi pe societate și nu și-a îndeplinit obligațiile, a devenit răspunzător conform art. 138 Legea 85/2006.
Față de punctul 1 si 2 din sentință, instanța stabilește răspunderea la singular, însă fără a specifica în mod expres numele. S-ar presupune ca, instanța se refera la atragerea răspunderii față de D. I..
Din raportul cauzal nu rezulta care au fost cauzele insolventei si care au fost persoanele responsabile de situația debitorului, insolventa s-ar fi datorat lipsei de interes în efectuarea demersurilor legale în sensul încasării și achitării datoriilor sale.
În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți, în baza disp. art. 138 din Legea 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesata să facă dovada îndeplinirii art. 998 Cod civ., respectiv a existenței unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a existenței unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul respectiv.
Trebuie probata in concret culpa persoanei chemate sa răspundă si se cere o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu care sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolventa.
În textul de lege menționat nu se instituie o răspundere obiectiva pentru prejudiciu reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolventei. Răspunderea care s-ar imputa organelor de conducere trebuie dovedita in fapt si in drept conform art.998-999 Cod.civ in ceea ce privește îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii delictuale si sub aspectul condițiilor speciale prevăzute in textul legii pentru fiecare fapta imputata.
Cu privire la fapta de la art.138 al. l lit. a, activitatea paratului recurent D. V. nu se încadrează in dispozițiile prezentului articol referitor la folosirea bunurilor in folosul propriu. Instanța ar putea admite doar obligarea la plata pasivului neacoperit debitorului, doar in contradictoriu cu paratul intimat D. I..
Cu privire la fapta de la art.138 lit. c, d, nu s-a probat de către reclamanta intimata ca paratul recurent D. V. a ținut o contabilitate fictiva sau ca nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea, atata timp cat la cesionare firma avea profit.
Lipsa de colaborare a paratului recurent D. V. cu administratorul judiciar nu poate fi imputata in generarea stării de insolventa a societatii, atata timp cat acesta nu mai era administrator. Reclamanta intimat E. L. SPRL Iasi, administrator judiciar al S.C. Automobile Construct SRL, a încercat sa sublinieze faptul ca, nu a putut stabili cu administratorii firmei un dialog in ceea ce privește solicitările făcute fata de actele firmei.
D. V. nu mai avea nici o calitate in firma odată cu cesionarea către D. I.. Odată cu cesionarea firmei, predarea înscrisurilor către administratorul judiciar revenea unicului administrator, respectiv lui D. I..
Examinând criticile formulate, Curtea constată că, în ceea ce privește critica referitoare la împrejurarea că hotărârea nu îi este opozabilă deoarece nu este trecut numele recurentului, nu poate fi primită. Din examinarea hotărârii recurate, rezultă fără echivoc, că recurentul este cel la care se referă dispozitivul sentinței, eroarea materială în legătură cu numele său fiind evidentă și nu este de natură a atrage nulitatea hotărârii.
În fond, Curtea constată că se impută recurentului faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c, d, e, f din Legea nr. 85/2006.
Recurentul a susținut că starea de insolvență nu îi este imputabilă, deoarece a cesionat acțiunile sale către pârâtul D. I. care a devenit și administrator însă la data preluării societății de către acesta din urmă societatea era înregistrată cu profit.
Într-adevăr, la data de 10.04.2009, recurentul se retrage din societatea debitoare, calitatea de administrator fiind preluată de pârâtul intimat D. I., fără însă să facă dovada că a predat activele societății care erau la data de 31 decembrie 2008, active imobilizate în valoare de_ lei, casa și conturi în valoare de 297 lei.
Raportat la data retragerii din societate și la faptul că nu a justificat în niciun mod utilizarea activului societății, Curtea constată că în acest mod s-a cauzat debitoarei un prejudiciu, faptă ce se circumscrie dispozițiilor art. 138 lit. a.
Cu toate acestea, având în vedere valoarea activelor nejustificate_ lei și raportat la pasivul societății în sumă de_ lei, Curtea constată că în legătură cu persoana recurentului nu s-a dovedit existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită de acesta și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea pe art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește faptele prevăzute de art. 138 lit. c, d, e, f, acestea nu pot fi imputate pârâtului care s-a retras din societate, deoarece din chiar conținutul acestor ipoteze rezultă că acestea nu puteau fi săvârșite decât dacă pârâtul ar fi continuat să aibă calitatea de administrator, respectiv continuarea activității în interes propriu (art. 138 lit. c), a ținut o contabilitate fictivă (art. 138 lit. d) și a deturnat sau a ascuns o parte din activul societății (art. 138 lit. e).
Așa fiind, în ceea ce-l privește pe pârâtul recurent, Curtea constată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale speciale instituite de art. 138 lit. a, c, d și e din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care recursul va fi admis și drept consecință se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. V., se vor menține dispozițiile referitoare la admiterea cererii de atragere a răspunderii în raport de pârâtul D. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul D. V. împotriva sentinței civile nr. 425/13 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția II civilă și faliment, sentință pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea formulată de Compania Experților Lichidatori IPURL, succedată ulterior de E. L. SPRL în contradictoriu cu pârâtul D. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului D. I..
Respinge cererea recurentului de obligare a lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 iunie 2013.
pentru Președinte, Judecător, Judecător,
P. C. G. E. A. C.
semnează
vicepreședintele instanței
Grefier,
R. – C. L.
Red jud GE_
Tehnored gref RCL_
2 EX
Jud fond A. D.
| ← Obligatia de a face. Hotărâre din 13-11-2013, Curtea de Apel IAŞI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
