Acțiune în anulare. Decizia 380/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 380/ DOSAR nr-
Ședința publică din 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - JUDECĂTOR 3: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 383/Sind din 24 aprilie 2008, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 2 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în senul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 9 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 383/24.04.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta.
S-a respins cererea de chemare în garanție a
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta Cash & SRL a sumei de 39,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată reclamanta la plata către chemata în garanție a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
A reținut judecătorul-sindic că în privința excepției tardivității formulării acțiunii, s-a constatat că reclamanta și-a întemeiat cerea având ca obiect constatarea nulității unui act încheiat de debitoare după deschiderea procedurii, pe dispozițiile art. 46 din Legea nr. 85/2006, normă care nu prevede existența unui termen special de prescripție, în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, în raport cu care nulitatea absolută a unui act juridic poate fi invocată oricând.
În consecință, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, s-a respins.
Cu privire la fondul cauzei, s-a constatat că prin sentința civilă nr. 726/27.10.2005 a Tribunalului Brașova fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea Grup SRL.
Unul din efectele deschiderii procedurii este ridicarea dreptului de administrare ald ebitorului, însă de la această consecință există și o excepție, atunci când acesta și-a declarat intenția de reorganizare.
Potrivit art. 50, coroborat cu art. 39 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data deschiderii procedurii, debitoarea avea dreptul ca în termen de 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care a fost deschisă procedura insolvenței, să declare intenția de a depune plan de reorganizare a activității.
Prin urmare, la data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii, 27.10.2005, aceeași dată cu cea a emiterii facturii a cărei nulitate s-a solicitat a fi constatată, că dreptul de administrare al debitoarei nu era ridicat prin efectul legii, termenul de 10 zile înlăuntrul căruia aceasta avea dreptul de a propune plan de reorganizare nefiind expirat.
Prin urmare, factura în discuție a fost emisă în perioada de observație, în care debitorul poate continua activitățile curente, care constau și în efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora.
Analizând raporturile juridice intervenite între cele trei părți, debitoarea Grup SRL, pârâta Cash & SRL și chemata în garanție s-a constatat că prin contractul de antrepriză /003, debitoarea s-a obligat să execute lucrări de construcții la un imobil proprietatea pârâtei și să plătească beneficiarului o garanție de bună execuție în cuantum de 5% din valoarea facturii definitive, care urma să fie reținută de beneficiar și eliberată după expirarea termenelor de garanție prevăzute în contract.
Factura nr. -/15.03.2002 a fost emisă de debitoare pentru încasarea de la pârâtă a sumei de 739.893.369 ROL după expirarea acestor termene.
Prin actul adițional nr.1 la contractul de antrepriză nr. - BV 00/003 (cu denumirea actuală SC ) a preluat cu începere din data de 10.09.2005 toate drepturile și obligațiile acestuia, în acestea încadrându-se și cele privitoare la garanția de bună execuție.
Prin acest act chemata în garanție și-a asumat astfel obligați de a efectua și garanta, implicit, toate lucrările convenite în contract.
Reclamanta nu a dovedit susținerile sale potrivit cărora debitoarea a plătit garanția de bună execuție stabilită în contract, pentru lucrările efectuate până la data încheierii actului adițional prin neîncasarea reținerilor succesive de către pârâta beneficiară din sumele datorate pentru facturi parțiale, iar afirmația potrivit căreia chemata în garanție avea obligația de a constitui garanția de bună execuție doar pentru lucrările efectuate după data încheierii actului adițional, nu are susținere în clauzele contractuale stabilite de părți.
Prin urmare, factura nr. -/27.10.2005 s-a emis în executarea acestui act adițional, încheiat anterior deschiderii procedurii, la 08.09.2005 și care a reprezentat voința celor trei părți la acea dată, astfel că acțiunea în anularea acesteia întemeiată pe dispozițiile art.46 din Legea nr. 85/2006, nu este întemeiată.
Pentru aceste considerente, judecătorul-sindic a respins acțiunea, în baza art. 63 Cod procedură civilă a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și, în baza art. 274 Cod procedură civilă a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru către pârâtă și onorariu avocațial către chemata în garanție.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul A aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs se arată că, operațiunea de stornare a facturii fiscale efectuată înăuntrul termenului de 10 zile de la data pronunțării sentinței de deschidere a procedurii este nelegală, întrucât debitoarea GRUP SRL nu și-a declarat intenția de reorganizare, în condițiile art. 39 din Legea nr. 69/1995 republicată.
Ori, întrucât debitoarea nu a uzat de acest drept, ridicarea dreptului de administrare a operat retroactiv, de la momentul deschiderii procedurii.
În ceea ce privește argumentul instanței privitor la lipsa dovezii de constituire a garanției se arată că, nici pârâta nici chemata în garanție nu au contestat restituirea garanțiilor constituite de ASTEEL GRUP SRL.
Relativ la clauzele contractuale, respectiv constituirea garanției doar pentru lucrările ce urmau să fie executate potrivit actului adițional, se învederează că, actul adițional nu reglementează o astfel de situație, întrucât societatea substituită nu avea obligația de a constitui o garanție ce era deja constituită, iar depunerea de SA a unei scrisori de garanție de bună execuție n-o îndreptățea să primească garanția ce aparținea de drept societății GRUP SRL. Pe această cale, se precizează în continuare s-a făcut o plată preferențială a unui creditor al debitoarei, după deschiderea procedurii.
În ceea ce privește calificare operațiunii de stornare ca și activitate curentă, se arată că, în fapt aceasta este o plată făcută în favoarea unor foste societăți acționare, altfel decât a fost definită de art. 3 pct.14 din Legea nr. 85/2006.
În fine, relativ la dovada faptului că, ASTEEL GRUP SRL nu a plătit garanția de bună execuție stabilită în contract până la data actului adițional, respectiv obligația de a constitui garanția doar pentru lucrările efectuate după data termenului de garanție se arată că, nici prin adresa nr. 7985/1.09.2005, nici prin alt înscris nu s-a reglementat între pârâte situația garanției deja constituite de pârâta de ordinul 1. Pe cale de consecință, rațiunea instanței de fond că factura storno s-a emis în executarea actului adițional nr.1 la contractul nr. B 00/003 este lipsită de temei legal.
În drept, art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul este întemeiat.
Rațiunea instanței de fond întemeiată pe dispozițiile art. 39 și 50 din Legea nr. 64/1995 nu se susține. Aceasta întrucât, pe de o parte, dreptul de administrare al debitoarei nu est ridicat prin efectul legii, în perioada de observație, doar dacă aceasta-și declară intenția de reorganizare în sensul art. 39 din lege, iar pe de altă parte emiterea facturii storno nr. -/27.10.2005 nu se circumscrie noțiunii de activitate curentă, așa cum a fost ea definită de art. 52 din Legea nr. 64/1995 republicată.
Pe cale de consecință, întrucât debitoarea GRUP SRL nu și-a declarat intenția de reorganizare, dreptul de administrare a operat retroactiv, potrivit art. 50, astfel că, la data de 27.10.2005 debitoarea nu mai avea dreptul de-a administra bunurile din avere și de-a dispune de ele sub sancțiunea nulității, fiind aplicabil art. 46 alin.1.
Așa fiind, întrucât factura nr. -/27.10.2003 este lovită de nulitate absolută potrivit principiului repunerii în situația anterioară, suma constituirii garanției prin factura nr. -/15.03.2002, rămâne în ființă.
Ori, întrucât actul subsecvent operațiunii de stornare îl constituie plata către SRL a sumei de 92501 lei respectându-se principiul disponibilității și cu aplicarea regulii anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, plata efectuată de către CASH & SRL către este nulă în limitele sumei de 73.989 lei.
Restituirea către debitoarea GRUP SRL a sumei de 73.989 lei, presupune însă analiza clauzelor contractuale, ea neconstituind efect al nulității, deși acțiunea principală și cererea de chemare în garanție sunt admisibile sub aspectul constatării nulității cât și al aplicării efectelor sale.
Nu s-au primit susținerile chematei în garanție relativ la puterea lucrului judecat, întrucât consecința recursului declarat de reclamant, rediscutarea cererii de chemare în garanție, în instanța de control judiciar, devine o necesitate a unei apărări comune, față de reclamant și pentru o eventuală despăgubire a pârâtului.
Pentru motivele de fapt și de drept sus-amintite, conform art. 312 alin.3 raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va admite prezentul recurs, modificând în parte sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii, a cererii de chemare în garanție, dispunându-se restabilirea situației anterioare stornării.
Văzând art. 274 Cod procedură civilă, consecință a admiterii acțiunii, vor fi respinse cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 383/24.04.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosar nr- al Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele GRUP SRL și CASH &
Admite cererea de chemare în garanție a B, formulată de pârâta CASH &
Constată nulitatea facturii fiscale de stornare nr. - din 27.10.2005 emisă de GRUP și a tuturor operațiunilor actelor și plăților ulterioare cu au legătură cu sus-amintita factură.
Dispune restabilirea situației anterioare stornării.
Respinge cererile de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./18.09.2008
Tehnored:.C/25.09.2008/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Carmen Bujan, Codruța Vodă
| ← Acțiune în anulare. Decizia 379/2008. Curtea de Apel Brasov | Acțiune în anulare. Decizia 523/2008. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
