Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 1066/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1066/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței comerciale nr. 462/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar &, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 462/05.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins contestațiile formulate de Administrația Finanțelor Publice L și Consiliul Local al Municipiului L împotriva tabelului de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar &, în cauza având ca obiect administrarea procedurii insolvenței față de debitorul - Profyl SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că au formulat contestații la tabelul creanțelor creditorii Consiliul Local al Municipiului L și L, după cum urmează:
Creditorul Consiliul Local al Municipiului Laa rătat că în mod eronat i-a fost respinsă creanța, întrucât nu a fost notificată cu privire la deschiderea procedurii și astfel a depus prima declarație de creanță la 18.09.2007, iar pe următoarea la 15.02.2008 și a aflat doar la data de 03.12.2008 despre respingerea cererii sale.
Creditoarea Laa rătat la rândul său, că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de trecere în tabel a sumei de 1054 lei, deoarece până la data de 22.03.2007, dată la care se apreciază că trebuia depusă completarea creanței, nu erau cunoscute aceste obligații în condițiile în care sistemul nostru fiscal este unul declarativ ce se bazează pe declarațiile contribuabilului, iar debitoarea nu a depus aceste declarații decât ulterior termenului stabilit pentru depunerea cererilor de admitere a creanțelor.
Analizând cele două contestații, judecătorul sindic a constatat că prin hotărârea de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea din dosarul de față, s-a stabilit termenul de depunere a declarațiilor de creanță la data de 22.03.2007.
Lichidatorul desemnat a notificat deschiderea procedurii creditoarei Primăria Municipiului L la data de 13.03.2007, prin scrisoare recomandată, pe care s- confirmat primirea și care a fost înregistrată la creditoare sub nr. 16804/15.03.2007, înscrisuri anexate raportului lichidatorului întocmit la acel moment.
În plus, deschiderea procedurii a fost publicată și în nr. 590/12.03.2007.
Așa fiind, judecătorul sindic a constatat că Primăria Municipiului Laf ost notificată potrivit legii și astfel avea obligația să formuleze și să depună la dosarul de insolvență aflat pe rolul instanței, declarația sa de creanță, până la data stabilită de judecătorul sindic, respectiv 22.03.2007, sub sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 76 din Legea insolvenței.
Ori, creditoarea contestatoare nu a depus cererea sa de înregistrare a creanței decât la 03.07.2007, deci cu depășirea termenului arătat. În plus această cerere nu a fost însoțită, astfel cum prevede art. 65 alin 2 din Legea 85/2006 de documente justificative, înscrisul depus nefiind titlu executoriu, iar actele anexate ulterior nu îndeplineau condițiile prevăzute de lege pentru a fi avute în vedere la stabilirea creanței bugetare a debitoarei fiind deficitare din punct de vedere al formei și al procedurii.
Mai mult, declarația de creanță depusă conține, contrar dispozițiilor legale, dobânzi și penalități calculate până la 17.09.2007, respectiv până la 03.03.2008, deși potrivit art. 41 alin. 1 din Legea insolvenței "nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite generic accesorii, nu vor putea fi adăugate creanțelor existente anterior datei deschiderii procedurii".
Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a respins contestația creditoarei Primăria L formulată împotriva neadmiterii creanței sale în tabelul creanțelor.
În legătură cu contestația creditoarea L, judecătorul sindic a constatat că aceasta și-a completat declarația de creanță la data de 16.04.2008, deși așa cum s-a arătat mai sus, termenul pentru depunerea declarațiilor de creanță, stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, era 22.03.2007.
S-a considerat că nu poate fi reținut argumentul creditoarei potrivit căruia a majorat suma pe care i-o datorează debitoarea, având în vedere declarațiile fiscale ale acesteia, câtă vreme, după data deschiderii procedurii, ea este reprezentată de lichidator, care nu face raportări contabile, ce pot da naștere unor obligații fiscale, ci dă doar declarații pe propria răspundere privind starea societății, iar orice altă declarație este nulă și făcută de persoane care nu pot avea calitate de reprezentant al societății.
Astfel, văzând că nu se pot naște datorii ale debitoarei de nici un fel, după data deschiderii procedurii simplificate a insolvenței, judecătorul sindic a constatat că în mod corect a stabilit lichidatorul că nu poate fi majorată creanța L, astfel că a respins contestația acestei creditoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI L, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației recurentei, cu consecința înscrierii sale în tabelul de creanțe cu întreaga sumă solicitată, respectiv 1204 lei.
În motivarea recursului, se arată că solicită examinarea cauzei sub toate aspectele, conform art. 304 Cod procedură civilă, prezentul recurs fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, arătând că obligațiile cu care a completat cererea sa de înscriere a creanței în sumă de 1054 lei, sunt anterioare deschiderii procedurii insolvenței declarate, însă cu depășirea termenului legal, respectiv în data de 04.09.2007 prin declarația cod 100. Față de depășirea termenului, critică motivația lichidatorului preluată și de către judecătorul sindic, conform căreia aceste obligații ar fi trebuit înscrise până la data de 22.03.2007, întrucât la această dată ele nu au fost cunoscute.
Recurenta arată că potrivit art. 13 și următoarele din Codul fiscal referitor la impozitul pe profit, acesta se declară de către contribuabil prin declarație fiscală, sistemul nostru fiscal fiind unul declarativ, iar obligația de a depune declarație fiscală revine societăților comerciale, indiferent dacă acestea funcționează sau sunt în lichidare conform art. 81 și următoarele Cod procedură fiscală, nefiind prevăzută vreo derogare în acest sens pentru societățile în lichidare, cum în mod greșit și fără temei a apreciat judecătorul sindic. Consideră că și societățile în lichidare pot desfășura activități economice generatoare de venituri supuse impozitării, cel puțin cu privire la diferite vânzări efectuate chiar de către lichidator, operațiuni supuse declarării și impozitării. Arată că motivația judecătorului sindic se referă probabil la depunerea situațiilor financiare anuale (bilanț), ce nu au legătură cu speța de față.
Creditoarea recurentă susține că declarația fiscală depusă se bazează pe operațiuni comerciale impozabile și veniturile aferente se referă la un impozit datorat de către contribuabil bugetului de stat, iar prin înlăturarea acestui impozit de la masa credală, lichidatorul încalcă prevederile art. 66 din legea insolvenței, în condițiile în care declarația fiscală, prin expirarea termenului de plată devine titlu executoriu, așa cum prevede art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, Curtea constată că prin sentința comercială nr. 342 din 08.02.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL.
Prin această sentință s-a stabilit de către judecătorul sindic termenul de depunere al declarațiilor de creanță în data de 22.03.2007.
Creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a depus declarație de creanță pentru o creanță de 150 lei, înscriindu-se la masa credală a debitoarei la 20.03.2007.
Ulterior, la 16.04.2008, respectiv la mai mult de un an după expirarea termenului limită pentru depunerea declarațiilor de creanță, a solicitat completarea declarației de creanță și înscrierea în tabelul creanțelor și a sumei de 1.054 lei.
În mod corect această completare a declarației de creanță a fost respinsă ca tardivă, deoarece potrivit art. 76 din Legea 85/2006, "(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.
(2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție."
Rezultă deci că acest termen, prevăzut de dispozițiile legale arătate mai sus, nu este un termen de prescripție, ci de decădere, astfel încât nu este susceptibil de suspendare, întrerupere sau de repunere în termen.
Totodată, Curtea mai constată că potrivit art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006: "tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel vor fi menționate atât suma solicitată de către creditor, cât și suma acceptată și rangul de preferință".
Așadar, completarea declarației de creanță depusă de către creditoare, pe lângă faptul că a fost depusă tardiv, se referă la o pretinsă sumă calculată de către creditoare pe seama debitoarei, după data deschiderii procedurii, adică după momentul la care debitoarei i se ridicase dreptul de administrare, astfel încât nu mai putea depune declarații fiscale, fiind reprezentată de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză de judecătorul sindic.
Pentru aceste considerente, constatându-se că în cauză nu s-au identificat motive de modificare ori de casare a sentinței recurate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE L împotriva sentinței civile nr. 462 din 5.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /27.10.2009
Tehn. / 2 ex./28.10.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
