Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 251/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 251/2008
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Încheierii nr. 248/F din 31 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr- (6316/2004).
La apelul nominal făcut în cauză, părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că Tribunalul Hunedoaraa înaintat dosarul de faliment privind de Construcții Metalice
Se constată de asemenea depuse la dosar din partea recurentei B note de ședință.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Prin încheierea civilă nr. 248/F/31 iulie 2007, pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara, a fost respinsă contestația formulată de creditoarea AVAS B, împotriva tabelului preliminar al creanțelor, a tabelului definitiv al creanțelor și al tabelului consolidat al creanțelor debitoarei SC de Construcții Metalice SRL D, în contradictoriu cu creditoarea DGFP H D și lichidatorul judiciar Activ Expert
- s-a dispus disjungerea cererii privind incidența dispozițiilor art. 76 din Legea 85/2006, formulată de lichidatorul judiciar Activ Expert, în ce privește Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în și Încercări de Materiale T, înregistrarea separată, și fixat termen la 2.10.2007 pentru când lichidatorul judiciar cunoaște termenul, iar Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în și Încercări de Materiale T se va cita cu un exemplar al cererii.
Pentru a se pronunța această încheiere s-a reținut că la termenul de judecată de la data de 31 iulie 2007 instanța a respins excepția tardivității formulării contestației, întrucât potrivit disp. art. 75 alin. 1 din Legea 85/2006, contestația poate fi formulată până la închiderea procedurii de casare descoperirea unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință.
Pe fondul cauzei, judecătorul delegat a considerat că în mod corect a fost înscrisă DGFP H cu o creanță garantată întrucât deține cele două procese verbale de sechestru nr. 7/26.04.2001 și 8/26.04.2001.
Ori la data întocmirii tabelelor de creanță a debitoarei SC de Construcții Metalice SRL, cele două procese verbale constituie ipotecă legală potrivit disp. art. 154 alin. 6 din OG 92/2003.
Se au în vedere dispozițiile legale existente la data întocmirii tabelelor de creanță. Ori, la data întocmirii tabelelor de creanță, OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală era în vigoare.
Ca atare nu s-a săvârșit nici o eroare în trecerea creditoarei DGFP cu o parte din creanță ca fiind garantată.
Față de cele arătate în baza art. 75 din Legea 85/2006 s-a respins ca nefondată contestația AVAS-ului.
În baza art. 165.pr.civ. s-a respins cererea privind incidența art. 76 din Legea 85/2006 în ce privește pe Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în și Încercări de Materiale T urmând a fi judecat separat.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs AVAS B solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii recurate în sensul admiterii contestației formulate de AVAS la tabelul creanțelor debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că așa cum rezultă din considerentele încheierii recurate, judecătorul sindic recunoaște că cele două procese verbale de sechestru nr. 7/26.04.2001 și 8/26.04.2001 la data la care au fost constituite nu constituiau garanții reale dar își motivează în mod netemeinic și nelegal hotărârea luată sub aspectul că la data întocmirii tabelelor de creanță a debitoarei SC de Construcții Metalice SRL cele două procese verbale de sechestru constituie ipotecă legală.
Susține că motivarea este netemeinică și nelegală având în vedere că garanțiile legale nu sunt reglementate de normele prev. în Legea 85/2006 ci de normele care reglementează această instituție de drept la data constituirii garanției reale.
Arată că AVAS a solicitat instanței de judecată să analizeze condițiile de formă și condițiile de fond al acestor două procese verbale de sechestru, mai precis să analizeze condițiile de publicitate pe care trebuie să le îndeplinească aceste procese verbale de sechestru și mai ales data la care sunt constituite, având în vedere că până în anul 2003 reprezintă simple acte de executare, iar începând cu anul 2004 (data deschiderii procedurii) orice sechestre instituite de către creditorul DGFP sunt nule de drept având în vedere disp. art. 36 din Legea 85/2006.
Ori, în atari condiții, procesele verbale de sechestru trebuiau instituite în anul 2003 pentru a putea constitui garanții reale.
Asupra acestor aspecte instanța de fond nu s-a pronunțat și nici nu a motivat decizia luată ținând cont de aspectele învederate.
Astfel, insuficienta motivare este echivalentă cu lipsa motivării în sine, simpla afirmare a unor fapte sau concluzii neputând ține loc analizei pe care instanța de fond este obligată să o facă înainte de a da o hotărâre. Analiza întregului probatoriu reprezintă efectiv arătarea în scris a rațiunilor ce au determinat instanța de judecată să admită sau să respingă o cerere, fiind o lucrare subiectivă care cuprinde tot meritul instanței de judecată și aportul acesteia la aflarea adevărului.
. de a motiva hotărârea, convingător și pertinent, reprezintă o reală garanție pentru părți, prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un real control judiciar, prin pronunțarea unei hotărâri care se întemeiază atât pe considerentele de fapt cât și pe cele de drept care au format convingerea instanței.
În acest context consideră că Tabelul creanțelor depus nu este corect întocmit întrucât lichidatorul judiciar a calificat greșit actele de executare silită întocmite de H ca fiind garanții din următoarele motive:
Creanța H nu este garantată, această susținere fiind consecința interpretării greșite de către lichidatorul judiciar a dispozițiilor referitoare la executarea silită a creanțelor bugetare.
În concret, din interpretarea dispozițiilor Legii 85/2006 rezultă că o creanță a unui creditor poate fi considerată ca fiind garantată dacă rezultă dintr-un contract de garanție reală (mobiliară sau imobiliară), cu condiția subsidiară a înscrierii acesteia în documentele de publicitate ale Cărții Funciare sau ale Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare, pentru stabilirea ordinii de preferință între creditorii care dețin garanții cu același obiect, concluzie care rezultă din următoarele texte de lege:
-"ca rezultat al verificărilor făcute, lichidatorul judiciar va întocmi și va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului, precizând că sunt: chirografare, garantate cu priorități, sub condiție sau nescadente"art. 72 din Legea 85/2006;
-"fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție" vor fi distribuite acestor creditori-art. 121 din Legea 85/2006.
În acest sens, învederează faptul că titlurile care pot crea drepturi de garanție reală sunt contractele de ipotecă pentru bunurile imobile, cu precizarea că pentru creanțele fiscale, doar procesele verbale de sechestru asupra bunurilor imobile instituite după anul 2003 constituie ipoteci legale conform dispozițiilor art. 150 din OG 92/2003-modificată și completată-având în vedere neretroactivitatea legii civile, și contractele de garanție reală mobiliară, cu precizarea că bunurilor mobile instituite din anul 2003 constituie gajuri conform dispozițiilor art. 147 din OG 92/2003-modificată și completată - având în vedere neretroactivitatea legii civile.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse.
În primul rând, faptul că, procesele verbale de sechestru, încheiate de executorii H, nu constituie ipoteci legale și nici garanții reale mobiliare, situație care rezultă din interpretarea dispozițiilor OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, în vigoare la data întocmirii acestora, în care procesul verbal de sechestru era un simpli de executare silită, care avea ca singur efect indisponibilizarea bunurilor supuse executării silite de către organele de executare ale MFP după cum urmează:
-Dispozițiile referitoare la faptul că procesul verbal de sechestru având ca obiect bunuri imobile este ipotecă legală, au intrat în vigoare la data de 01.01.2003 prin emiterea OG 61/29.08.2002 privind colectarea creanțelor bugetare în care s-a arătat că procesul verbal de sechestru încheiat de organele de executare ale instituțiilor bugetare are ca efect indisponibilizarea bunurilor supuse executării silite (art. 81) și constituirea unui drept de garanție reală - mobiliară sau imobiliară (art. 82), dispoziții care au fost preluate și de OG 92/24.12.2003 privind Codul d e procedură fiscală (care a intrat în vigoare la 01.01.2004) și care au fost arătate la art. 147 alin. 5 (prin care s-au menținut dispozițiile referitoare la procesul verbal de sechestru încheiat de organele de executare ale instituțiilor bugetare care are ca efect indisponibilizarea bunurilor supuse executării silite și la art. 143 alin. 6 (prin care s-a menținut prevederea că procesul verbal de sechestru constituie ipotecă legală în condițiile legii).
În acest contest, din interpretarea actelor normative sus menționate rezultă faptul că procesul verbal de sechestru a avut în timp următoarea calificare:
- de executare silită-care era guvernat de norme de procedură-cum este cazul dispozițiilor care fac obiectul OG 11/1996.
- de executare silită-care este guvernat de normele de procedură și constitutiv de drepturi reale-care este guvernat de normele de drept material derogatorii de la cele prevăzute de Codul civil.
În această situație se poate constata faptul că procesele verbale de sechestru asupra bunurilor imobile instituite până în anul 2003 sunt simple acte de executare silită care nu au calitatea de ipoteci legale, indiferent că au fost sau nu înregistrate la. deoarece la data încheierii acestui de procedură, legea nu stabilea și calitatea acestuia de de constituire de drepturi reale.
Mai trebuie precizat faptul că, normele referitoare la constituirea de garanții reale imobiliare (prevăzute de art. 82 din OG 61/19.08.2002 și ulterior de art. 143 alin. 6 din OG 92/24.12.2003-actualul art. 150 din OG 92/24.12.2003) sunt norme de drept material (care au ca efect constituirea de drepturi reale pentru instituțiile bugetare) derogatorii de la dispozițiile art. 1748 cod civil (după cum rezultă din dispozițiile art. 143 alin. 7 în care se arată că "Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori, aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă în sensul dreptului comun") și care potrivit principiului constituțional al neretroactivității legii (în care se arată că "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă") nu retroactivează.
Dispozițiile referitoare la faptul că procesul verbal de sechestru având ca obiect bunuri mobile este garanție reală mobiliară, au intrat în vigoare la data de 01.01.2004 prin emiterea OG 92/24.12.2003 privind Codul d e procedură fiscală în care se arată că sechestrul înființat asupra bunurilor, creditorul fiscal dobândește un drept de gaj (art. 140 alin. 8) situație care nu exista nici în OG 61/29.08.2002 privind colectarea creanțelor bugetare.
În acest context, din interpretarea actelor normative sus-menționate rezultă faptul că procesul verbal de sechestru a avut în timp următoarea calificare:
- de executare silită-care era guvernat de norme de procedură-cum este cazul dispozițiilor care fac obiectul OG 11/1996.
- de executare silită-care este guvernat de normele de procedură și constitutiv de drepturi reale-care este guvernat de normele de drept material derogatorii de la cele prevăzute de dreptul comun numai în ceea ce privește forma (în cazul de față Titlul VI din Legea 99/1999-unde dreptul de gaj este consecința încheierii unui contract de garanție reală mobiliară).
În această situație, se poate constata faptul că procesele verbale de sechestru asupra bunurilor mobile, sunt simple acte de executare silită care nu au calitatea de garanții reale mobiliare, indiferent că au fost sau nu înregistrate la. deoarece la data încheierii acestui de procedură, legea nu stabilea și calitatea acestuia de de constituire de drepturi reale.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite ca fondat recursul declarat de către AVAS B, împotriva încheierii nr. 248/F/31.07.2007 pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Modifică încheierea atacată în sensul că admite contestația formulată de către AVAS B, împotriva tabelului preliminar al creanțelor, a tabelului suplimentar al creanțelor și al tabelului consolidat al creanței debitoarei SC de Construcții Metalice SRL
Modifică aceste tabele de creanță în sensul înscrierii creanței solicitate de către DGFP H și care au făcut obiectul proceselor verbale de sechestru nr. 7/26.04.2001 și 8/26.04.2001, în categoria creanțelor prioritare prevăzute de art. 123 pct. 4 din L 85/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.05.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/15.07.2008
Jud fond
Președinte:Eugenia FlorescuJudecători:Eugenia Florescu, Gilica Popescu, Ioan Cibu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
