Practica judiciara insolventa. Decizia 1420/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1420
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul, împotriva sentinței comerciale nr. 236/F din 28 aprilie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL DTS și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS, având ca obiect antrenarea răspunderii administratorului în procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat, pentru recurentul pârât, depune la dosar procesul-verbal întocmit la sediul lichidatorului cu ocazia predării documentelor contabile.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 236/F din 28 aprilie 2009, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-/F1 s-a admis cererea formulată de lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -. Pârâtul a fost obligat să suporte pasivul SC SRL, de 10.210 lei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că administratorul social nu a depus evidența contabilă ale societății, astfel încât se impune antrenarea răspunderii sale conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, expertiza extrajudiciară depusă la dosar nefiind în măsură să răstoarne prezumția intenției sale de fraudare a intereselor creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul care a invocat încălcarea dreptului său la apărare prin refuzul instanței de a acorda un termen. Pe fond, a susținut că a fost notificat la fostul sediu al societății și prin urmare nu a cunoscut că este obligat să depună actele, iar apoi a depus și acte contabile și o expertiză extrajudiciară care, însă, nu au fost considerate ca fiind relevante.
La data de 09.09.2009, lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că administratorul social nu a depus evidențele contabile până la soluționarea pe fond a cauzei. Lipsa acestor evidențe a împiedicat desfășurarea procedurii în interesul creditoarei.
La termenul din 17.11.2009, recurenta a depus la dosar un proces-verbal încheiat de lichidator la data de 16.11.2009 din care reiese că administratorul social a înmânat lichidatorului dosarul cu actele contabile ale societății pe perioada 1998-iulie 2002, lipsind cele din august 1999 și cele din perioada august 2002-30.06.2005.
Examinând actele și lucrările cauzei în raport de criticile invocate și dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea găsește recursul fondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea administratorilor societăților comerciale pentru ținerea contabilității în conformitate cu legea este prevăzută de art. 73 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990 și art. 10 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991.
Nedepunerea actelor contabile în procedura insolvenței dă naștere prezumției lipsei acestor evidențe sau neținerii contabilității în conformitate cu legea.
Lipsa evidențelor sau neținerea contabilității în conformitate cu legea este sancționată de legea insolvenței, deoarece dă naștere prezumției intenției de fraudare a intereselor creditorilor.
Neținerea sau incorectitudinea evidențelor contabile determină imposibilitatea cunoașterii și controlării situației patrimoniale, a creanțelor și datoriilor societății, imposibilitatea conducerii normale a unei activități profitabile și, în consecință, determină incapacitatea societății de a face față obligațiilor sale.
Prezumția este, însă, relativă, partea putând să o răstoarne prin depunerea actelor contabile ținute în conformitate cu legea, ori prin demonstrarea unei alte cauze a insolvenței.
În speță se observă că, așa cum susține recurentul pârât, notificarea și citarea sa s-au efectuat la adresa din D S,-, jud. M, unde pârâtul nu a fost găsit, și abia cu prilejul executării mandatului de aducere emis de instanță s-a identificat domiciliul real al părții.
Prezentându-se în instanță, pârâtul a precizat că debitoarea nu mai desfășoară activitate din vara anului 2002, iar apoi, la data de 11.03.2009, a depus la sediul lichidatorului situațiile financiare sintetice încheiate la finele anilor 1998-2002.
Pârâtul a depus la dosarul de fond și un raport întocmit extrajudiciar de către expertul, conform concluziilor căruia în anul 2003 soldurile și situația patrimonială a debitorului au suferit modificări.
Expertul a arătat că stocul de mărfuri, de 14217,34 lei, înregistrat la sfârșitul anului 2002, s-a vândut integral în cursul anului 2003, înregistrându-se ca venit în contabilitate și regăsindu-se în situația financiară anuală pe 2003. Ca urmare, la sfârșitul anului 2003 stocul de mărfuri era 0. în cuantum de 1159 lei au fost ridicate de către administrator și utilizate pentru plata furnizorilor.
Prin urmare, la data de 30.06.2005, societatea nu mai avea imobilizări corporale, stocuri sau lichidități, nu mai avea credite de încasat, activul fiind 0 și ca datorii doar dividende de 1510 lei.
Expertul a stabilit, totodată, că datoria către bugetul de stat este greșit calculată și că este compusă din 25% debit, restul fiind penalități.
Expertul a consultat documentele financiar-contabile ale societății și situațiile financiare încheiate la finele anilor 2000-2004 și iunie 2005 depuse la M și ONRC
În plus, în recurs, pârâtul a făcut dovada că a predat lichidatorului desemnat în cauză și restul evidențelor deținute.
În aceste condiții, Curtea constată că pârâtul a răsturnat prezumția intenției de fraudare a intereselor creditorilor, deoarece a făcut dovada că nu s-a sustras obligațiilor legale de a întocmi și depune documentele contabile, precum și dovada că ținerea unor evidențe contabile incomplete începând cu luna august 2002 și insolvabilitatea societății s-au datorat exclusiv încetării activității debitorului.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul și, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea lichidatorului ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul, domiciliat în DTS,-, 5, 4, 1, jud. M, împotriva sentinței comerciale nr. 236/F din 28 aprilie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ -, cu sediul în,-, jud. M, desemnat să administreze procedura insolvenței în privința debitoarei SC SRL DTS și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE DTS, cu sediul în DTS, nr. 1, Jud.
Modifică sentința, în sensul că respinge cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ - împotriva pârâtului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. / 09.12.2009
Tehnored. /3 ex./
Jud. sind.
25 noiembrie 2009
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu, Carmen Mladen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 289/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 764/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
