Practica judiciara insolventa. Încheierea /2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 02.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 489/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - AL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - reclamantă, reprezentat de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială și intimata - pârâtă - AL, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/01.09.2008, lipsind intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 18.09.2008, data poștei, intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI a depus note scrise, în două exemplare, ce nu au fost comunicate.
Reprezentantul apelantei - reclamantă depune, în trei exemplare, răspuns la întâmpinarea formulată de către intimata - pârâtă - AL, însoțită de un set de înscrisuri, constând în copii după certificat de înregistrare nr. 54713, certificat de înregistrare nr. 54191, certificat de înregistrare nr. 64986, extrase din mass-media, decizii pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în extrase de pe situl acestei instanțe.
Se procedează la comunicarea către reprezentantul intimatei - pârâtă - AL a unui exemplar al răspunsului la întâmpinare formulat de către apelanta - reclamantă și a setului de înscrisuri atașate acestuia.
Reprezentantul apelantei - reclamantă solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în dovedirea împrejurării că marca înregistrată de către partea adversă aduce prejudicii apelantei - reclamante și în combaterea apărărilor formulate de către intimata - pârâtă - AL prin întâmpinare. Totodată, arată că dorește să depună la dosar și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-au admis acțiuni care aveau același temei ca și prezenta acțiune.
Reprezentantul intimatei - pârâte - AL precizează că înscrisurile despre care a făcut vorbire apărătorul părții adverse au mai fost depuse la dosar și în faza procesuală a fondului.
Reprezentantul apelantei - reclamantă solicită, de asemenea, încuviințarea probei cu interogatoriul reprezentantului legal al societății intimate, în dovedirea relei - credințe a acestuia și pentru a vedea scopul efectiv pentru care acesta a înregistrat marca. Precizează că au existat o serie de neînțelegeri între cei doi asociați.
Totodată, solicită încuviințarea probei cu expertiza contabilă în dovedirea împrejurării că înregistrarea mărcii în discuție nu a avut alt obiectiv decât împiedicare părții pe care o reprezintă să folosească această denumire. Menționează că societatea intimată nu a desfășurat niciun fel de activitate prin care să utilizeze această marcă, singura activitate desfășurată din care aceasta a realizat venituri referindu-se doar la marca - AL. Subliniază că parte adversă nu a desfășurat nicio activitate aducătoare de profit utilizând marca pe care a înregistrat-
De asemenea, față de susținerile părții adverse formulate prin întâmpinare, solicită Curții să oblige intimata - pârâtă - AL să depună înscrisuri din care să rezulte că au utilizat marca în activitatea curentă.
Reprezentantul intimatei - pârâte - AL solicită Curții să interpeleze reprezentantul apelantei - reclamante cu privire la împrejurarea dacă înțelege să mai depună și alte înscrisuri decât cele depuse la acest termen de judecată.
La interpelarea Curții, reprezentantul apelantei - reclamantă, precizează că nu înțelege să mai depună și alte înscrisuri.
Reprezentantul intimatei - pârâte - AL învederează că înscrisurile la care s-ar referit partea adversă au fost depuse și în faza procesuală a fondului.
Cu privire la proba cu interogatoriul, dată fiind împrejurarea ce se tinde a fi dovedită prin administrarea acestuia, învederează că se opune încuviințării acestei probe, arătând că la fond au avut loc comunicări și răspunsuri la interogatorii ample ce au vizat atât activitatea societăților în cauză cât și a reprezentanților legali. Precizează că reprezentanții legali ai celor două societăți au fost asociați.
Referitor la proba cu expertiza contabilă solicită respingerea acestei probe, având în vedere cele susținute de către partea adversă prin motivele de apel. Apreciază că expertiza contabilă nu are legătură reaua-credință și subliniază că nu se poate proba conduita unei societăți cu o expertiză contabilă.
De asemenea, învederează că parte pe care o reprezintă poate prezenta situații financiare, înscrisuri de la Oficiul Registrului Comerțului, expertiza contabilă nefiind în măsură să facă dovada împrejurării pe care partea adversă dorește să o probeze.
În ceea ce privește solicitarea formulată de către reprezentantul apelantei - reclamantă în sensul ca instanța să pună în vedere societății pe care o reprezintă să depună înscrisuri din care să rezulte că au utilizat marca în activitatea curentă, apreciază că nu este relevant în această etapă să producă asemenea înscrisuri, având în vedere obiectul litigiului, respectiv înregistrarea cu rea-credință a unei mărci. Precizează că înregistrarea vizează aspectul inițial, iar utilizarea reprezintă un fapt ulterior, ce poate fi vizat de o eventuală acțiune în decădere. Subliniază că această solicitare formulată de către partea adversă nu are nicio legătură cu cele invocate prin motivele de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamantă învederează că parte adversă nu a utilizat în niciun moment marca și a înregistrat-o fără a avea produse sub această marcă.
Curtea, deliberând asupra probelor solicitate de către apelanta - reclamantă,
Primește la dosar înscrisurile depuse de către reprezentantul apelantei - reclamantă, deși acestea se regăsesc și la dosarul instanței de fond și au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței
În ceea ce privește proba cu interogatoriul administratorului societății intimate, în raport de conținutul motivelor de apel care nu fac nicio legătură între atitudinea sau faptele acestui administrator săvârșite în această calitate și din care să se poată stabili, potrivit obiectului dosarului, elemente de natură a circumscrie reaua-credință a uneia sau celeilalte dintre părți, o apreciază ca nefiind utilă soluționării cauzei și o respinge.
Cu privire la expertiza contabilă, Curtea reține că marca aflată în discuție se află pe durata protecției legale ce i-a fost acordată, așa încât nu este relevant și pertinent pentru soluționarea cauzei a se verifica la acest moment dimensiunea utilizării mărcii și respinge proba astfel cum a fost solicitată.
Curtea respinge solicitarea ca intimata - pârâtă - AL să depună înscrisuri din care să rezulte că au utilizat marca în activitatea curentă, având în vedere că marca în discuție se află pe durata protecției legale ce i-a fost acordată, așa încât nu este relevant și pertinent pentru soluționarea cauzei a se verifica la acest moment dimensiunea utilizării mărcii și reținând argumentele corect susținute de către reprezentantul intimatei - pârâte cu privire la cele două momente la care trebuie analizată reaua-credință, respectiv la momentul înregistrării mărcii sau ulterior acestei înregistrări.
Reprezentantul intimatei - pârâtă - AL învederează că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul răspunsului la întâmpinare și a înscrisurilor ce i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Totodată, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamantă solicită admiterea apelului promovat de către partea pe care o reprezintă, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Mai arată că s-a făcut referire în toate documentele depuse de către partea adversă că administratorul părții pe care o reprezintă a făcut acte de concurență neloaială și precizează, față de acest aspect, că există alte tipuri de acțiuni la îndemâna intimatei - pârâte.
Subliniază că partea adversă a înregistrat marca în discuție cu rea - credință și arată că intimata - pârâtă la începutul activității sale nu a înregistrat marca în litigiu, ci în anul 2004, după o perioadă mai mare de doi ani, a depus la OSIM o cerere de înregistrare a mărcii combinate, cerere ce avea ca obiect denumirea exactă a apelantei - reclamante și o emblemă identică celei folosite în mod curent de partea pe care o reprezintă.
Totodată, solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de aproximativ 10.000 lei și precizează că va comunica prin fax dovada acestor cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - pârâte - AL solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat ș menținerea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției sale, învederează că partea pe care o reprezintă a îndeplinit condițiile cerute de lege la momentul înregistrării familiei de mărci, înțelegând ca pentru valorificarea superioară a produselor să înregistreze o familie d e mărci.
Mai arată că au fost întrunite condițiile de distincție prevăzute de lege și subliniază că în anul 2002, partea adversă abia își începea activitatea și prin urmare, nu se poate vorbi despre concurență.
De asemene, învederează că reprezentantul legal al apelantei - reclamante a fost format de către unul dintre asociații intimatei - pârâte, dar a părăsit această societate.
Concluzionând, solicită respingerea apelului și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 lei.
Totodată, solicită amânarea pronunțări pentru a depune concluzii scrise și depune dovada onorariului de avocat, respectiv chitanța nr. -/02.09.2008.
Curtea, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 489/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - AL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 489/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - AL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 489/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - AL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI la data de 09.10.2008.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 224
Ședința publică din data de 09.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 489/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - AL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezent decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.10.2008, când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cauzei civile de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2007 pe rolul Tribunalului București - secția a III-a civilă, reclamanta SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții - AL SRL și OSIM, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea înregistrării mărcii combinate " " NR. 64986/ 29.11.2004, titular pârâta - AL, în temeiul art. 48, lit. c) și d) din legea nr. 84/1998, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că s-a înființat în 1994 sub denumirea inițială SRL, fiind schimbată denumirea societății în 2002, după preluarea acesteia de către dl. și soția sa, reclamanta începând să activeze în domeniul producerii și comercializării ușilor și ferestrelor din aluminiu și PVC cu geam termoizolant, domeniu în care funcționa și pârâta. Termenul reprezintă codul culorilor folosite pentru identificarea nuanțelor de vopsire a tâmplăriei de aluminiu, iar termenul reprezintă termenul din engleză pentru sticlă, iar reunirea acestor termeni sugerează ideea de profesioniști în domeniu.
Reclamanta a arătat că pârâta, care acționează în același domeniu, este concurenta sa și a purtat demersuri șicanatoare, pentru aoe limina de pe piață și, profitând de faptul că reclamanta a omis să-și protejeze numele prin înregistrarea ca marcă la OSIM, a înregistrat ea însăși cu rea credință la OSIM denumirea reclamantei, înregistrând marca a cărei anulare se solicită, prin însușire abuzivă a numelui și emblemei reclamantei, deși avea cunoștință de existența și domeniul de activitate al acesteia, deci nu pentru a distinge propriile produse sau servicii, reaua credință la înregistrarea unei mărci fiind sancționată conform dispozițiilor art. 48, lit. c).
Din analiza denumirii pârâtei rezultă că particula - din numele acesteia are rolul de aoi ndividualiza de celelalte societăți care activează pe piața de profil, AL reprezentând simbolul aluminiului, iar numele în întregul său însemnând tâmplărie în aluminiu. Pârâta a inițiat în mod șicanatoriu mai multe acțiuni la Tribunalul Cluj, în condițiile în care prin înregistrarea mărcii reclamanta este în mod vădit prejudiciată, reclamanta hotărând schimbarea denumirii în denumirea de SRL, pentru a lipsi de obiect orice alte atacuri ale pârâtei și pentru a adopta o denumire cât mai apropiată de activitățile viitoare.
Anexat acțiunii legal timbrate s-au depus:certificat marca, extras ORC inf. SRL și SRL, extrase ziare - AI.,
Pârâta SC - AL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, arătând că reclamanta și-a schimbat denumirea, astfel că nu mai urmărește obținerea unui folos practic prin cerere, fiind evidentă lipsa unui interes actual și născut, iar conform dispozițiilor legii mărcilor orice persoană interesată poate solicita anularea înregistrării mărcii.
Pe fondul cauzei, a susținut pârâta, cererea este neîntemeiată, având în vedere că aceasta activează în domeniul tâmplăriei din aluminiu din anul 1994, aflându-se pe piață cu mult înainte de 2002 de când reclamanta activează și ea în domeniu.
Administratorul reclamantei, a fost format de către asociatul pârâtei, în calitate de asociat al acestuia, cu 18% din capital și fiind responsabil de relațiile cu clienții, până la data de 26.09.2002, când a părăsit societatea. Anterior, a dobândit împreună cu soția sa părțile sociale ale societății, iar la data de 21.10.2002 a depus cerere de înscriere de mențiuni la ORC C pentru modificarea denumirii noii sale firme în SRL.
Pârâta a arătat că mai multe societăți de pe site-ul ONRC au în denumirea lor termenii sau, dar denumirile complete sunt diferite, iar faptul că reclamanta și-a schimbat denumirea în 2007 însă continuă să folosească materiale publicitare sub vechea denumire constituie o practică neloială. Susținerea reclamantei în sensul că a omis să-și protejeze numele prin înregistrarea ca marcă este nejustificată, întrucât nici nu avea această posibilitate, conform dispozițiilor art. 6, alin. 1, lit. c) din legea nr. 84/1998, marca fiind similară cu marca pârâtei - AL și fiind destinată a fi aplicată unor produse sau servicii similare, iar potrivit dispozițiilor art. 9, dreptul la marcă aparține persoanei fizice sau juridice care a depus prima cererea de înregistrare în condițiile legii, aceste aspecte fiind comunicate reclamantei prin somația nr. 224/10.04.2006, la care reclamanta a răspuns în sensul că unele drepturi pe care le deține pârâta ar putea fi încălcate prin utilizarea de către reclamantă a numelui său comercial și se consideră oportună modificarea.
Astfel, a susținut pârâta, dacă reclamanta apreciază că sunt nejustificate demersurile pârâtei în instanță de aod etermina să înceteze folosirea denumirii și de a răspunde pentru prejudiciul creat, de ce și-a schimbat denumirea, iar cu privire la acțiunile inițiate, într-unul din dosarele aflate pe rolul Tribunalului Cluj soluția este favorabilă pârâtei.
Anexat întâmpinării s-au depus: certificat ORC C, somația nr. 224/2006, răspuns notificare nr. 436/2006, extrase site-ul ONRC, încheiere comercială nr. 158/CC/2007, certificat constatator - AI SRL, certificat înregistrare fiscală, fotografii promo, certificat înregistrare marca - AL, marca - AL.
OSIM a depus la dosarul cauzei copia dosarului înregistrării mărcii nr. 64986.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă, solicitând respingerea excepției lipsei de interes și admiterea acțiunii, anexând copie acțiune - AL, Trib. C, copie întâmpinare formulată de, extras. colour names, extras site MEF firme și firme.
Tribunalul a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 489 din 11.03.2008, pronunțată în soluționarea cauzei, Tribunalul a respins ca nefondate excepțiile privind lipsa calității procesuale active și a lipsei interesului reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată și a respins pe fond acțiunea, obligând reclamanta la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut, cu privire la excepțiile invocate de pârâtă că este nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, în raport de dispozițiile art. 48, lit. c) din legea mărcilor și indicațiilor geografice, potrivit cărora acțiunea în anularea unei mărci se poate formula pe acest temei de către orice persoană interesată, astfel încât reclamanta din cauză trebuie să dovedească interesul în promovarea unei acțiuni de acest fel, iar nu împrejurarea că este persoana care poate să solicite obligarea celeilalte părți în raportul juridic dedus judecății.
Pe baza acelorași considerente a fost considerată neîntemeiată și excepția lipsei de interes în formularea acțiunii, având în vedere că reclamanta a făcut dovada interesului legitim în formularea cererii, întrucât urmărește prin formularea cererii de față contracararea acțiunii promovate împotriva sa de către pârâtă la Tribunalul Cluj ( ds-), prin care aceasta a invocat drepturile asupra mărcii, reclamanta invocând propriile drepturi, prin solicitarea anulării mărcii pârâtei.
Pe fondul cauzei având ca obiect solicitarea anulării mărcii " " al cărei titular este pârâta, tribunalul a constatat că marca în discuție este în vigoare de la data de 29.11.2004, fiind înregistrată de pârâtă la OSIM pentru clasele 6 (materiale de construcție; construcții metalice transportabile; uși, ferestre metalice etc.), 19 (materiale de construcție nemetalice; construcții transportabile nemetalice; profile de ferestre și de uși nemetalice etc.), 20 (mobilier și elemente de mobilier metalic), 35 (publicitate; reclamă, inclusiv pe internet; gestionarea afacerilor comerciale; administrație comercială etc.) și 37 (construcții; reparații; servicii de instalare și de întreținere). Marca înregistrată are o formă verbală foarte asemănătoare cu numele său comercial, - AL, singura diferență dintre aceste denumiri fiind prezența literei E în numele comercial al pârâtei, așa încât se poate presupune că pârâta a dorit să înregistreze o marcă pe care urma să o aplice pe produsele și serviciile sale, pentru a le distinge de produsele și serviciile altor producători, atingându-se astfel finalitatea prevăzută la art. 3 din legea nr. 84/1998, care definește marca.
În urma examinării pe fond a cererii de examinare, OSIM a constatat că nu există motive absolute sau relative privind refuzul la înregistrare a mărcii solicitate de pârâtă, conform dispozițiilor art. 19, fiind întrunite condițiile legale prevăzute la art. 5 și 6 din legea nr. 84/1998. Reclamanta din cauză nu a invocat neîndeplinirea vreunei condiții dintre acelea prevăzute de lege care constituie motiv de refuz la înregistrare, ci reaua credință a pârâtei, care a înregistrat marca identică cu numele său comercial, deși cunoștea că reclamanta activează pe piața de profil din anul 2002.
Cu privire la aceste susțineri, tribunalul a constatat din certificatul de mențiuni eliberat de ORC( 11-14) că administratorul reclamantei, fost asociat al pârâtei anterior anului 2002, preluat prin cumpărare de părți sociale o societate numită SRL, care avea drept obiect de activitate principal intermedierile în comerțul cu materii prime agricole, animale vii etc. neavând înscrise obiecte de activitate din domeniul care interesează în cauză. Abia după preluarea acestei societăți s-au introdus în obiectul de activitate producția și comercializarea de structuri și tâmplării metalice și a fost schimbată denumirea societății în SRL, noul asociat alegând o denumire comercială similară numelui comercial al societății pârâte, fapt care, potrivit reglementărilor legale privind înființarea și organizarea societăților comerciale nu este sancționabil, dar care poate proba o conduită neloială a persoanei menționate față de societatea la care a fost asociat. Acest lucru este confirmat de faptul că, ulterior corespondenței purtate cu societatea pârâtă care invoca atingerea adusă drepturilor sale exclusive cu privire la marcă, reclamanta a ales să-și schimbe din nou denumirea în SRL( 51 - 55), arătând că aceasta din urmă este mai potrivită cu viitoarele activități ale sale și pentru a lipsi de obiect alte atacuri ale pârâtei. Aceste afirmații s-a considerat de către tribunal că nu se susțin în ce privește activitățile reclamantei, de vreme ce vechea denumire era la fel de potrivită, ci doar cu privire la faptul că se recunoaște implicit că reclamanta este aceea care nu a fost de bună credință în acțiunile menționate.
Tribunalul a constatat astfel că nu se poate reține reaua credință a pârâtei, definită ca o conduită în frauda legii sau eticii comerciale, pârâta procedând în mod legal și justificat la înregistrarea mărcii sale, în scopul distingerii propriilor produse pe care le producea și comercializa cu mult înainte ca reclamanta să dobândească calitatea de concurent pe piața de profil.
Tribunalul a reținut de asemenea că pârâta a mai înregistrat și alte mărci în vederea distingerii propriilor produse, respectiv marca - AL nr. 54713, cl. 6 și marca fig. Nr. 54191, cl. 6 și 37, susținând că a valorificat și marca - AL, astfel că se poate vorbi de o familie d e mărci, înregistrate pentru propriile produse și servicii ale pârâtei, spre deosebire de reclamanta din cauză, care nu a depus cerere de înregistrare pentru nici o marcă.
În consecință, reținând din înscrisurile depuse la dosar și din răspunsurile date de cele două părți la interogatoriile administrate în cauză că nu se probează reaua credință invocată de reclamanta, ca operând în cauză cu privire la înregistrarea mărcii nr. 64 986/2004 de către pârâta - AL, nefiind aplicabile astfel dispozițiile art. 48, lit. c) din legea nr.84/1998,modificată, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, în baza art. 255.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta SRL considerând-o ca fiind netemeinică, pe baza următoarelor critici:
1. Instanța de fond a reținut faptul că administratorul său, fost asociat al pârâtei - intimate SC - SRL a preluat prin cumpărare de părți sociale o societate numită SRL ce avea ca obiect de activitate intermediere în comerțul cu materii prime agricole. După preluarea acestei societăți acesta a modificat atât obiectul principal de activitate în producția și comercializarea de structuri și tâmplarii metalice cât și denumirea societății în SRL.
Din punctul de vedere al instanței de fond aceasta atitudine a administratorului a fost apreciată ca fiind una neloaiala.
Potrivit susținerilor apelantei, instanța de fond nu a fost investita a verifica aceasta conduita a administratorului ci a fost investita cu anularea înregistrării mărcii pe care pârâta - intimata - si-a înregistrat-o la OSIM, ulterior modificării denumirii societății aparținând reclamantei apelante.
Practic, instanța de fond trebuia să verifice legalitatea și respectarea tuturor condițiilor prevăzute de lege la înregistrarea mărcii a cărei anulare a fost solicitată.
Apelanta a deținut denumirea încă din anul 2002 data de la care a furnizat servicii și a încheiat contracte sub aceasta denumire cu clienții și furnizorii săi.
2. Între conducerile celor două societăți au existat la un moment dat relații de afaceri, însă acestea au încetat în anul 2000 datorită unor divergente între aceștia.
Ulterior încetării acestor relații de afaceri, moment în care administratorul apelantei a fost nevoit să părăsească societatea pârâtă la care a deținut o serie de părți sociale, pârâta-intimată, prin organele sale de conducere, a avut o atitudine șicanatoare la adresa acesteia.
In anul 2004 deși cunoștea de existenta reclamantei pe piața de profil sub denumirea a înregistrat marca având aceeași denumire aducându-i astfel atingere pe nedrept atât denumirii cât și emblemei.
Demersurile șicanatoare ale pârâtei au continuat prin introducerea unei acțiuni prin care solicitat obligarea apelantei la plata de 50.000 euro cu titlu de daune morale acțiune ce formează dosarul nr- pe rolul Tribunalului Cluj ce a fost suspendat prin încheierea pronunțată în ședința publica din data de 22 noiembrie 2007 până la soluționarea prezentului dosar.
S-a încercat de către pârâtă, pe calea justiției, cu rea-credință, instituirea interdicției de vânzare asupra bunurilor imobile precum si poprirea conturilor aparținându-i acesteia.
Toate aceste acțiuni au fost respinse de către instanța prin hotărâri ce au rămas irevocabile, depuse în probațiune în prezentul dosar.
3. Astfel cum în mod corect a constatat și instanța de fond, apelanta are dreptul la denumire, denumire pe care a obținut-o în mod legal la data funcționării societății, prin rezervarea acesteia la ORC- Nu a existat nici un moment vreun impediment la modificarea denumirii societății SRL în cea de. Practic prin alegerea denumirii de nu se poate susține ca administratorul societății a avut o conduită neloaială față de societatea pârâtă-intimată la care a fost asociat.
Rațiunea pentru care a fost aleasă aceasta denumire, respectiv pentru a reprezenta și distinge produsele și activitatea ce urma să fie desfășurată de către apelantă a fost pe larg dezvoltată prin cererea de chemare în judecată.
Astfel,termenulface trimitere la codul culorilor folosit pentru a identifica nuanțele de vopsire a tâmplăriei de aluminiu. In contextul acestui cod al culorilor, fiecărei nuanțe îi este atribuit un număr distinct, făcând astfel posibilă identificarea exacta a fiecăreia dintre miile de nuanțe cuprinse în cod, precum și o maximă exactitate în asigurarea calității produsului finit, în conformitate cu specificația exactă a clienților.
Termenulreprezintă traducerea în limba engleză a cuvântului "sticla", subsumându-se domeniului de activitate al apelantei, acela de a comercializa ferestre și uși cu geam termoizolant.
, cei doi termeni, si sugerează ideea de profesioniști in domeniul tâmplăriei de aluminiu. PVC si al geamului termoizolant.
Înregistrarea mărcii combinate de către pârâta a fost făcută cu rea credința, și mai mult decât atât, înregistrarea în cauză aduce atingere dreptului la imagine si la nume al apelantei motiv pentru care aceasta a invocat in drept si art. 48 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Marca a fost înregistrată de către pârâtă la data de 29.11.2004 vădit cu rea credință. Practic, din 2004 până în prezent a folosit denumirea aparținându-i apelantei în mod ilegal, motiv pentru care a și înaintat acțiune în anularea înregistrării acesteia.
4. Instanța de fond prin sentința civilă atacată a constatat că nu se poate retine reaua credință a pârâtei, definită ca o conduită în frauda legii sau eticii comerciale, pârâta procedând în mod legal și justificat la înregistrarea mărcii sale, în scopul distingerii propriilor produse pe care le producea și comercializa cu mult înainte ca reclamanta să dobândească calitatea de concurent pe piața de profil,
Apelanta consideră această motivare a instanței de fond total în discordanță cu prevederile legale în materie, întrucât pârâta-intimată, pentru a-și distinge mărfurile și produsele pe care le comercializa, avea înregistrată marca - sub nr. 54713 pentru un termen de 10 ani începând cu data de 10.02.2003 pentru aceleași clase și produse pentru care a înregistrat ulterior marca.
Practic societatea pârâta-intimată nu a înregistrat marca pentru a-și proteja produsele și activitatea desfășurată întrucât pentru aceasta, pârâtă a înregistrat o altă marcă, respectiv aceea de - AL, marcă pe care o folosește și la momentul actual pentru a distinge produsele și serviciile pe care le oferă.
Înregistrarea și a mărcii pentru aceleași categorii de servicii pentru care a înregistrat marca - AL nu denota decât reaua-credință a acesteia pe care apelanta și-a și întemeiat acțiunea.
Reaua credință a pârâtei rezultă și din notificarea pe care a primit-o de la aceasta nr. 224 din data de 10.04.2006, de a înceta să mai utilizeze denumirea, întrucât aceasta și-a înregistrat marca.
Prin aceasta somație pârâta nu face decât să se incrimineze cu privire la atitudinea șicanatoare pe care a adoptat-o, această somație fiind în contradicție cu legislația în domeniu.
In conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 84/1998 " titularul unei mărci înregistrate nu poate cere unui terț să folosească în activitatea sa comercială denumirea".
Apelanta nu a modificat denumirea societății din în cea de datorita notificării primite de la aceasta ci datorita faptului că prin înregistrarea mărcii a cărei anulare a solicitat-o i se aducea atingere relațiilor comerciale pe care le avea cu clienții, în sensul că se crea confuzie printre aceștia, fapt ce îi aducea mari prejudicii.
A mai susținut apelanta că în continuare reprezintă aceeași entitate juridica cu căreia i-a fost și îi este în continuare încălcat dreptul la denumire precum și dreptul la imagine în relațiile cu clienții și furnizorii, întrucât în contractele încheiate cu clienții și furnizorii pe o perioada mai îndelungată încă folosește aceasta denumire de.
Reaua credință a pârâtei intimate este, potrivit susținerilor apelantei, evidentă și pe deplin dovedită, în sprijinul argumentelor aduse prin motivele de apel aceasta invocând practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție care în mod repetat a statuat că înregistrarea unei mărci în alte scopuri decât pentru a-și distinge propriile produse sau servicii, cu atât mai mult cu cât motivele se referă la însușirea pe nedrept a numelui și emblemei unei alte societăți, pentru aceleași produse și servicii oferite de aceasta, fac dovada relei credințe a societății care înregistrează marca în aceste condiții.
Tot Instanța Supremă a statuat faptul că reaua credință este, în sens civil, echivalentă atitudinii subiective a unei persoane care acționează pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale, iar în materie de înregistrare a mărcii, prin urmărirea sau reprezentarea prejudiciului pe care o asemenea operațiune îl va produce unui concurent, este în concordanță cu prevederile art. 48 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 84/1994.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză, susținând netemeinicia apelului declarat de reclamantă și legalitatea hotărârii pronunțate în cauză, raportat la conduita generală a acesteia, la succesiunea reală a faptelor, astfel cum în mod corect a fost reținută prin sentință, la justificarea scopului pentru care a solicitat înregistrarea mărcii - AL, ca o marcă ce face parte dintr-o familie d e mărci deja protejate prin înregistrare, mărci care s-ar fi opus oricum înregistrării de către apelantă a uneia similare, cum ar fi fost cea dedusă din denumirea comercială a acesteia.
În apel nu au fost administrate alte probe, apelanta depunând însă, în combaterea susținerilor intimatei, o reprezentare grafică a denumirii sale comerciale, comparativ cu mărcile înregistrate de către intimată, precum și certificatele de înregistrare ale acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele de apel și susținerile părților, Curtea constată apelul ca nefiind fondat.
1. În ce privește critica adusă sentinței în legătură cu analiza nelegală pe care prima instanță a înțeles să o facă prin verificarea și aprecierea ca neloială a conduitei apelantei și administratorului acesteia, fără să fi fost investită în acest sens, Curtea reține că cererea apelantei, întemeiată pe dispozițiile art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998, implică în mod necesar analiza conduitei comerciale a fiecăreia din părțile litigante.
Elementele ținând de aprecierea relei-credințe la înregistrarea unei mărci nu pot fi privite separat de contextul nașterii raporturilor juridice comerciale în cadrul cărora s-a susținut manifestarea atitudinii de rea-credință, iar existența, prin ipoteză, a unui raport juridic, presupune că acesta se stabilește între cel puțin două părți, nefiind indiferentă aprecierii atitudinea niciuneia dintre acestea.
Apelanta, ca reclamantă în cauză, nu este scutită de a-și proba propria conduită loială pretinsă, context în care, prima instanță a procedat în mod corect la analiza cauzei, din perspectiva modului concret în care s-au desfășurat raporturile juridice stabilite între cele două părți.
2. Fiind pendinte pe rolul Tribunalului Cluj acțiunea formulată de către pârâta intimată împotriva apelantei reclamante, având ca obiect obligarea acesteia din urmă la daune morale ca urmare a faptei ilicite de folosire a unor însemne identice cu mărcile înregistrate, în cadrul prezentului dosar nu pot fi evaluate elemente ce țin de aprecierea atitudinii intimatei în raport de acele demersuri procesuale, nefinalizate și care sunt prezumate ca licite, până la proba contrară.
Analiza în cadrul prezentului dosar se raportează, ca atare, exclusiv la împrejurări concrete, cum sunt cele privind modul și data de constituire a fiecăreia dintre societățile implicate în conflict, denumirea comercială a acestora, în corespondență cu obiectul de activitate înregistrat, desprinderea unuia dintre asociații intimatei și constituirea de către acesta a propriei societăți, concurente pe aceeași piață a tâmplăriei din aluminiu și justificarea, pe această bază, a utilizării unei denumiri comerciale protejate prin dispozițiile art. 8 din Convenția d l Paris și cele cuprinse în regula 15 din Hotărârea nr. 833/1998 privind aprobarea Regulamentului la Lg. 84/1998, potrivit cărora "un semn nu poate fi înregistrat ca marcă sau ca element al unei mărci, dacă aduce atingere unui drept anterior protejat", categorie în care este inclus orice drept de proprietate industrială dobândit anterior datei depozitului național reglementar al unei mărci, sau, dimpotrivă, a înregistrării mărcii în legătură cu care s-a invocat reaua - credință, de către pârâta intimată.
3. În ce privește denumirea comercială sub care s-a înregistrat apelanta, Curtea reține, sub un prim aspect, că aceasta a fost între timp modificată, astfel încât actualmente societatea poartă denumirea de.
Alegerea denumirii comerciale inițiale, deși justificată de către apelantă din perspectiva elementelor conceptuale, menite să stabilească o relație directă între produsele comercializate, nu formează obiect al prezentei acțiuni, nefiind această instanță cea care ar urma să stabilească dacă alegerea acestei denumiri comerciale s-a încadrat în limitele unei loiale concurențe pe piață, sau, dimpotrivă, a fost menită să aducă atingere mărcilor și denumirii comerciale înregistrate de către intimată.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că, în limitele investirii sale, prima instanță a înlăturat justificat apărările în legătură cu aceste susțineri, pornind de la asemănarea evidentă cu denumirea comercială a societății intimate - - AL, a cărei existență pe aceeași piață era, în mod cert, menită să conducă la accentuarea aspectelor concurențiale între cele două societăți.
Această conduită a apelantei reclamante, posibilă în contextul în care ORC nu acționează, astfel cum procedează OSIM, la un control mai strict asupra denumirilor rezervate, a fost corect pusă în legătură, de către prima instanță, cu achiziționarea, de către fostul asociat al intimatei, a societății ce ființa sub denumirea, " SRL, faptele acestui asociat reprezentând fapte ale însăși societății al cărei asociat este.
Din această perspectivă, tratarea problemelor trebuia și a fost făcută de prima instanță într-o altă logică decât cea a apelantei, anume pornind de la denumirea comercială a intimatei a cărei rea-credință a fost invocată, stabilită anterior constituirii societății reclamante sub denumirea, de la calitatea pârâtei de titulară a unor mărci înregistrate anterior înregistrării societății comerciale reclamante, de la relația stabilită între propria denumire comercială și marca înregistrată, context în care s-a apreciat că înregistrarea mărcii nu a fost una cu rea-credință, în sensul dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 84/1998.
4. Odată stabilită această conduită, apreciată ca fiind una justificată, nu prezintă nici o importanță în ce măsură, în cei 3 ani scurși de la data înregistrării mărcii - 29.11.2004, până la data promovării de către apelantă a acțiunii în anulare - 16.07.2007, intimata a utilizat marca în discuție sau a preferat să utilizeze o marcă asemănătoare, anterior înregistrată, respectiv aceea de - AL, câtă vreme nu formează obiectul cererii de față decăderea pârâtei intimate din drepturile asupra mărcii a cărei anulare s-a cerut.
Curtea reține și argumentele contradictorii, raportate la aceste susțineri, ale apelantei care, deși invocă neutilizarea de către pârâta intimată a mărcii în cauză, justifică schimbarea propriei denumiri comerciale din rațiuni ținând de eventuala atingere, prin utilizarea de către pârâtă a acestei mărci, adusă relațiilor comerciale pe care apelanta le-ar fi stabilit cu clienții, deși, pe de altă parte, arată apelanta, în contractele încheiate, încă folosește vechea denumire comercială.
În ce privesc argumentele deduse din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea reține că hotărârile la care a făcut referire apelanta, dincolo de faptul că nu pot fi avute în vedere ca izvor de drept, nu sunt contrazise cu nimic în prezenta cauză, câtă vreme reaua-credință la înregistrarea unei mărci reprezintă totdeauna o chestiune ținând de aprecierea pe care judecătorul o face prin raportare la susținerile părților și pe baza materialului probator administrat, în mod concret, în fiecare cauză în parte.
În acest context, argumentele în favoarea anulării unei mărci a cărei înregistrare s-a pretins a fi făcută în alte scopuri decât cele ținând de necesitatea identificării propriilor produse sau servicii, nu pot fi desprinse din contextul probator, fiecare speță având propria ei individualitate.
In cauza de fața, aprecierea atitudinii subiective a pârâtei intimate a fost făcută prin antiteză cu propria atitudine a apelantei reclamante, în favoarea căreia nu a putut fi reținut un comportament comercial onest, concluzia fiind în esență aceea că nu este intimata pârâtă cea care să fi acționat ilicit, în favoarea acesteia fiind atât propria denumire comercială, propria familie d e mărci înregistrate anterior înregistrării apelantei sub denumirea comercială pe care încearcă să o protejeze, cu alte cuvinte existența ei pe piață la un moment anterior celui în care administratorul apelantei reclamante, cunoscător al relațiilor comerciale ale intimatei, din cadrul căreia s-a desprins, a decis schimbarea denumirii comerciale a firmei achiziționate de el.
Curtea mai reține că deși apelanta a invocat în motivarea în drept a apelului dispozițiile art. 48 lit. c și d din Legea nr. 84/1998, criticile aduse sentinței au fost formulate exclusiv în legătură cu modul de soluționare a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 48 lit.
În ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art. 48 lit. d, Curtea reține că potrivit acestora se poate cere anularea unei mărci dacă,înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane", ipoteză ce nu a fost nici susținută, nici dezvoltată de către apelantă, în fața instanței de fond sau prin motivele de apel, astfel încât, în limitele deduse judecății prin motivele de apel, nu se impune o analiză suplimentară a acestor susțineri.
În raport de considerentele anterioare, Curtea, găsind neîntemeiate criticile aduse de apelantă prin motivele de apel, va respinge apelul ca nefondat, în baza art. 296 Cod procedură civilă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată apelanta la 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă SRL, cu sediul în, Hala nr. 7, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 489/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă - AL SRL, cu sediul în C- N,-, jud. C și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Obligă apelanta la 2.500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Th.Red. /5 ex.
21.11.2008
Tribunalul București S. a III-
C
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 309/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1118/2009. Curtea de... → |
|---|
