Practica judiciara insolventa. Decizia 309/2010. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.309/COM.

Ședința publică din data de 25 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore

JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea

JUDECĂTOR 3: Claudiu Răpeanu

GREFIER - - -

Pe rol soluționarea recursului comercial formulat de recurentul creditor - - cu domiciliul procesual ales la Cabinet AV. - din B, sect.1,-,.3, împotriva sentinței civile nr.6495/COM/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL- cu sediul în C, str. -. -, nr.1,.Parter, jud. C, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J - - prin lichidator judiciar - cu sediul în C,-, -7,.B,.17, jud. C și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect procedura insolvenței Opoziție la deschiderea procedurii.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/23.02.2010 depusă la dosar și pentru intimata debitoare prin lichidator judiciar reprezentat de Ramazan în baza delegației nr.FN/2010 depusă la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Recursul este motivat și este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței seria - - nr.-/25.02.2010 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.

Intimata debitoare prin lichidatorul judiciare depune la dosar întâmpinare pe care o comunică și apărătorului recurentului creditor, solicitând instanței să le califice ca fiind concluzii scrise.

Avocat pentru recurentul creditor depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței seria - - nr.-/25.02.2010 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.

Întrebate fiind părțile prezente arată că nu mai au alte cererii de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.

Curtea luând concluziile părților prezente potrivit cu care nu mai au cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Având cuvântul avocat pentru recurentul creditor, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii recurate prin care s-a respins opoziția la deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, în sensul admiterii opoziției recurentului creditor și revocarea încheierii nr.153/21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- prin care s-a dispus deschiderea procedurii față de debitoarea SC SRL, în temeiul art. 32 din Legea nr.85/2006.

Consideră că, judecătorul sindic corect analizând excepția invocată a constatat că are calitate de creditor, însă pe fond greșit a respins opoziția formulată de către acesta. Judecătorul sindic nu a analizat excepția vizând nelegala citare a societății debitoare pentru termenul din 21.08.2009 când în soluționarea cererii citația a fost emisă pe numele altei societăți, fiind încălcate prevederile art. 85, art. 88 alin.4, art. 89, art.92 indice 1 și art. 107 Cod procedură civilă sub sancțiunea prevăzută de art. 105 și următoarele Cod procedură civilă. Solicită a se observa că procedura de citare a fost realizată prin afișare la o adresă străină de cea a societății, fiind evidentă nulitatea procedurii.

Este neclar că asociatul care în octombrie prezintă o hotărâre AGA din data de 20.03.2009 nu a solicitat în luna aprilie deschiderea procedurii insolvenței le cererea debitoarei și a formulat o cerere din partea unui creditor în care erau deținute părți sociale tot de către aceeași persoană. Solicită a se observa cu privire la hotărârea AGA că la dosar nu sunt depuse dovezile vreunui convocator, neexistând o hotărâre fiind încălcate dispozițiile art. 197 alin. 4 și art. 195 din Legea nr.31/1990.

Alăturat cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu a fost prezentată o declarație autentică a recurentului care nici nu a avut cunoștință despre această apelare la procedura insolvenței, astfel cum prevede art. 28 lit. k din Legea nr.85/2006. De asemenea judecătorul sindic nu a avut depus nici un certificat și nici documentele contabile ale societății debitoare din care să rezulte patrimoniul societății debitoare.

Nu au fost îndeplinite nici condițiile art. 27, 28 și art. 32 din Legea nr.85/2006. După schimbarea abuzivă și nelegală a recurentului din funcția de administrator, societatea și-a schimbat atât denumirea cât și sediul social, la noua adresă nefuncționând însă nici un birou care să asigure calitatea de sediu social. Interesul de a formula opoziție rezidă din calitatea recurentului de creditor și asociat, creanța rezultând din evidențele contabile ale societății.

Intimata debitoare prin lichidator judiciar, solicită respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală. Corect judecătorul sindic a apreciat că potrivit art. 31 alin. 4 din Legea nr.85/2006 dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor. Potrivit disp. art. 27 alin.5 din Legea nr.85/2006 cererile debitorilor se soluționează de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, nefiind o facultate a judecătorului sindic.

Sunt neîntemeiate susținerile recurentului creditor potrivit cărora nu s-au depus toate înscrisurile cerute de art. 28 din Legea 85/2006.

Învederează că atât hotărârea prin care asociații și-au exprimat intenția de declanșare a procedurii insolvenței, cât și declarația prevăzută de lit. k din art. 28 au fost anexate cererii introductive și se află în dosarul de fond. Judecătorul sindic în mod corect a aplicat Legea nr.85/2006 și a faptului că starea de insolvență a existat încă înainte de introducerea celor două acțiuni ce au ca obiect deschiderea procedurii. De altfel recurentul și-a încasat creanța cu prioritate.

Curtea rămâne în pronunțare.

CURTEA

La data de 07.09.2009 creditorul a formulat, în temeiul art. 32 alin 2 din Legea 85/2006, opoziție la deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL, deschidere dispusă prin încheierea nr 153/21.08.2009.

În motivarea cererii, creditorul arată că deține împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 118.124 euro, conform balanței de verificare din martie 2009.

Pe rolul Tribunalului Constanța este înregistrat dosarul nr- având ca obiect tot deschiderea procedurii insolvenței față de SC SRL, astfel că judecătorul-sindic nu a respectat prevederile art. 31 alin 4 din Legea 85/2006, eroare care a avut consecințe dramatice, întrucât judecătorul-sindic nu a luat cunoștință de situația creată prin acțiunile abuzive ale actualului administrator al societății.

În opinia creditorului, cererea de deschidere a procedurii e formulată cu rea-credință deoarece:

- după schimbarea abuzivă și nelegală a creditorului din funcția de administrator, societatea și-a schimbat atât denumirea cât și sediul;

- debitoarea, împreună cu același practician în insolvență, au derulat proceduri de deschidere a procedurii, coroborat cu deschiderea unei noi societăți cu denumirea Marketing;

- cererea are în vedere prejudicierea creditorului asociat care nu mai are acces la documentele contabile și este în imposibilitate de a recupera sumele investite și de a obține profit din activitatea economică derulată prin această societate.

De asemenea, creditorul învederează că măsura solicitată vizează îndepărtarea prejudiciului ce i s-a produs prin neobservarea de către judecătorul-sindic și a altor vicii în ceea ce privește cererea debitoarei și a documentelor necesar a fi depuse conform art. 27 și 28 din legea 85/2006.

Astfel, lipsesc hotărârea asociaților privind aprobarea deschiderii procedurii insolvenței și declarația pe proprie răspundere cerută de art. 28 lit

În concluzie, creditorul apreciază că eroarea judecătorului-sindic se sancționează cu nulitatea absolută a încheierii nr. 153/21.08.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, conform art. 105 și urm Cod procedură civilă, judecătorul putând în cadrul opoziției să-și îndrepte neregularitățile prin revocarea încheierii.

Debitoarea SC SRL prin lichidator judiciar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea opoziției ca neîntemeiată.

În motivare, debitoarea învederează că, în baza împuternicirii acordate de celuilalt asociat, acesta din urmă a dispus prin hotărârea AGA nr. 1/24.02.2009, retragerea din funcția de administrator a asociatului, mențiunea fiind înregistrată la ORC în baza aceluiași mandat.

Prin urmare, susținerile creditorului în ceea ce privește semnarea în fals a hotărârii AGA sunt neîntemeiate, procura data de fiind retrasă ulterior hotărârii AGA, respectiv la data de 24.03.2009.

Referitor la cealaltă cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de un creditor, debitoarea învederează că, potrivit art 27 alin 1, debitorul aflat în insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor Legii 85/2006, iar conform art 27 alin 3, cererea se semnează de persoana care o reprezintă, în acest caz administratorul fiind, astfel cum rezultă din Certificatul constatator emis de ORC. Totodată, art 27 alin 5 impune soluționarea cererilor debitorilor de urgență, în termen de 5 zile, iar art. 31 alin 4 impune ca cererile formulate de creditori, nesoluționate, să fie conexate la cererea formulată de debitor.

Prin urmare, cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare respectă cerințele art 27, art 28 nu prevede obligația depunerii hotărârii AGA de aprobare a introducerii unei asemenea cereri, iar declarația cerută de art 28 lit k nu trebuie dată de fiecare dintre asociați, ci numai de administrator.

La termenul de judecată din data de 06.10.2009, debitoarea SC SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active a creditorului, motivată de împrejurarea că simpla depunere a contractului de împrumut nu face dovada calității de creditor.

În temeiul art. 137 alin 2 Cod procedură civilă, judecătorul-sindic a unit această excepție cu fondul, apreciind că pentru soluționarea ei sunt necesare probe comune cu fondul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 6495/27.10.2009 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a creditorului și totodată opoziția formulată de acesta împotriva încheierii prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.

În ceea ce privește excepția invocată, judecătorul-sindic a reținut că art. 32 alin 2 din Legea 85/2006 conferă calitate procesuală activă în opoziția la deschiderea procedurii doar creditorilor.

s-a legitimat procesual activ prin contractele de împrumut autentificate sub nr 2946/2006 la BNP - și sub nr. 9949/15.08.2008 la BNP, în temeiul cărora asociatul a acordat societății SRL (denumire schimbată ulterior în SC SRL) un împrumut în sumă de 100.000 euro și, respectiv, de 500.000 euro, care nu a fost restituit la scadență.

În lipsa dovezilor din contabilitatea debitoarei privind achitarea integrală a împrumuturilor, contabilitate care este în posesia administratorului, s-a apreciat că asociatul deține calitatea de creditor al societății SRL.

S-a subliniat și că, potrivit bilanțului contabil la 31.12.2008, societatea debitoare figura cu datorii de 4.307.772 lei.

În ceea ce privește opoziția formulată, judecătorul sindic a reținut următoarele:

În lipsa unor mențiuni exprese ale legii, pe calea opoziției, creditorii pot invoca orice fel de motiv prin care se încearcă combaterea stării de insolvență a debitoarei. Așadar, în principal, poziția creditorilor va viza elementele ce alcătuiesc conținutul insolvenței vădite sau a insolvenței iminente, în care debitorul arată că se află prin cererea introductivă.

Pe lângă elementele ce alcătuiesc conținutul insolvenței, creditorii pot contesta și aspectele legate de documentele și conținutul acestora, pe care debitorul este obligat să le depună în temeiul art. 28 din lege.

În raport de aceste considerații, s-a constată că, pe calea opoziției, creditorul nu contestă starea de insolvență invocată în cererea de deschidere a procedurii, ci se rezumă la anumite neregularități în ce privește procedura de judecată, care nu atrag revocarea încheierii de deschidere a procedurii.

De asemenea, potrivit art 31 alin 4 din Legea 85/2006, "dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor."

În speță, deschiderea procedurii insolvenței a fost solicitată de societatea debitoare, astfel că dosarul nr -, ce are ca obiect aplicarea procedurii insolvenței față de aceeași debitoare, însăla cererea creditoarei CC Turizm, urma să fie conexat la cauza de față și nu invers.

Pretinsa nerespectare de către judecătorul sindic a prevederilor art 31 alin 4 nu subzistă, eroarea de interpretare a normei legale menționate aparținând creditorului. Chiar dacă s-ar fi constatat că pe rolul Tribunalului Constanța există un alt dosar privind procedura insolvenței, repartizat unui alt complet de judecată, judecătorul-sindic nu ar fi putut lua nici o măsură procesuală pentru reunirea celor două cauze.

Cererea de deschidere a procedurii reglementată de Legea 85/2006 trebuie să fie semnată, conform art 27 alin 3, "de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta."

În cauză, cererea a fost formulată de SC SRL reprezentată de care, potrivit Certificatului constatator nr 50513/20.07.2009 emis de ORC, îndeplinește calitatea de administrator.

Faptul că administratorul societății a luat o hotărâre care nu reprezintă voința tuturor asociaților este lipsit de relevanță, cât timp dispozițiile art 27 din Legea 85/2006 nu impun obligația depunerii și a hotărârii asociaților privind decizia de intrare în procedura insolvenței.

O asemenea hotărâre există însă (hotărârea nr 1/20.03.2009-fila 85) și a fost semnată de ambii asociați, semnând prin mandatarul, în baza împuternicirii nr. 41046/10.02.2009 (fila 86).

Susținerile creditorului în sensul că a fost schimbat din funcția de administrator în mod abuziv și că societatea și-a schimbat denumirea, dar și sediul social, sunt aspecte care nu dovedesc reaua-credință a SC SRL în formularea cererii de deschidere a procedurii în lipsa unei hotărâri judecătorești care să anuleze hotărârea AGA de la societatea debitoare prin care s-a decis modificarea actului constitutiv.

Singurul argument al creditorului care ar putea fi analizat în cadrul opoziției se referă la lipsa declarației prevăzută la art. 28 lit. k și care, într-adevăr, în ceea ce-l privește pe asociatul nu există, însă acest aspect nu condiționează starea de insolvență a debitoarei, astfel încât lipsa declarației respective nu înlătură insolvența societății. Judecătorul sindic nu a reținut vreo vătămarea suferită de creditor prin această omisiune, în condițiile art. 105 alin 2 Cod procedură civilă.

Soluția a fost atacată cu recurs de către.

Prin motivele de recurs recurentul aduce următoarele critici soluției pronunțate:

-nu a fost luată în considerare înlocuirea sa nelegală din funcția de administrator al societății prin Hotărârea nr. 1/24.02.2009;

-nu a fost avută în vedere cererea de deschidere a procedurii formulată de către un creditor controlat de către celălalt asociat al debitoarei, în acest fel putând fi cunoscute acțiunile abuzive ale actualului administrator;

-deși nu este necesară dovedirea relei credințe a debitorului la formularea cererii, erau întrunite condițiile pentru ca judecătorul sindic să observe reaua credință a acestuia;

-din dosar lipsește hotărârea asociaților privind aprobarea deschiderii procedurii insolvenței și depunerea unei cereri în acest sens;

-lipsește declarația pe proprie răspundere cerută de art. 28 lit. K din Legea nr. 85/2006 privind asociații;

Recurentul mai arată că nu a criticat starea de insolvență întrucât la dosar nu există o dovadă reală a îndeplinirii condițiilor insolvenței propriu zise. Deși a retras orice mandat asociatului la 25.03.2009, Hotărârea privind deschiderea procedurii apare în 20.10.2009 ca fiind realizată în 20.03.2009 iar judecătorul sindic nu a solicitat înscrisul certificat.

Recurentul consideră că a suferit o vătămare întrucât au fost schimbate denumirea societății și sediul social fără să-i fie adus la cunoștință acest lucru.

Se mai invocă nelegala citare a debitoarei pentru termenul din 21.08.2009, motiv pentru care nu a putut lua cunoștință de existența dosarului și faptul că întreaga administrare a societății a fost predată către un lichidator indicat de asociatul care a solicitat deschiderea procedurii, în condițiile în care acesta a formulat o cerere de deschidere a procedurii și în calitate de creditor.

Intimata depune concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului.

Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:

Prin încheierea nr. 153/21.08.2009 s-a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată la cererea debitorului SC SRL, fiind numit la cererea acestuia administrator judiciar provizoriu.

În temeiul art. 32 alin. 2 din legea nr. 85/2006 a formulat opoziție, judecătorul sindic reținând calitatea de creditor a acestuia, aspect necontestat în cauză.

Potrivit art. 32 alin. 2 din legea insolvenței:

"Prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau, după caz, lichidatorului să efectueze notificările prevăzute laart. 61. În cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va ține, în termen de 10 zile, o ședință la care vor fi citați administratorul judiciar, debitorul și creditorii care se opun deschiderii procedurii, în urma căreia va soluționa deodată, printr-o sentință, toate opozițiile. Admițând opoziția, judecătorul-sindic nu va putea păstra deschisă procedura insolvenței. Judecătorul-sindic va revoca încheierea de deschidere a procedurii. Deschiderea ulterioară a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va putea modifica data apariției stării de insolvență".

În concluzie, analizând cererea de deschidere a procedurii în formă simplificată, judecătorul sindic a constatat că aceasta este însoțită de toate actele prevăzute de art. 28 și că societatea nu a achitat la scadență creanțele sale către creditori în valoare de 203.340 lei și 670.405,48 EURO, fiind astfel prezumată în insolvență.

Cum a reținut și prima instanță, motivele opoziției trebuie să vizeze elementele ce alcătuiesc conținutul insolvenței vădite sau iminente.

Aspectele privind înlăturarea legală sau nu a recurentului din funcția de administrator nu au relevanță în prezenta cauză. Atâta timp cât hotărârea nr. 1/24.02.2009 nu este contestată de recurent, ea este prezumată legală și își produce efectele. Numai prin contestarea acestei hotărâri recurentul poate intra în drepturile de care susține că a fost lipsit.

În soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii la cererea debitoarei, judecătorul sindic analizează dacă sunt îndeplinite cerințele legii pentru o astfel de cerere iar faptul că asociatul debitoarei este în același timp și creditor nu poate avea relevanță asupra stării de insolvență, insolvență care de altfel nu este contestată de către recurent. Dacă a fost formulată o cerere de deschidere a procedurii de către creditor, legea prevede expres că o astfel de cerere se conexează la cererea debitorului. În cazul în care existența cererii creditorului nu a fost cunoscută, ca urmare a deschiderii procedurii la cererea debitorului cererea creditorului rămâne fără obiect.

Deși temerile recurentului sunt legate de poziția aparent privilegiată a creditorului administrator al debitoarei, acesta are la îndemână prevederile legii insolvenței în ceea ce privește distribuirea creanțelor, nicio creanță neputând beneficia decât de ordinea de preferință impusă de această lege.

În cazul în care reprezentanții societății au săvârșit diverse abuzuri care au dus la starea de insolvență, răspunderea lor poate fi angajată în temeiul legii nr. 85/2006.

Așa cum și recurentul afirmă, reaua credință a debitorului nu este relevantă la formularea cererii, relevantă fiind existența sau nu a stării de insolvență. Lipsa stării de insolvență constatată ca atare poate fi echivalentă cu reaua credință a debitorului în formularea cererii în cazul în care este dovedită. În speță, fiind deschisă procedura, reaua credință nu există.

Din actele dosarului rezultă existența stării de insolvență, prima instanță arătând creanțele neachitate în termenul legal. Recurentul nu a contestat în nici un fel această stare, singurele lui nemulțumiri fiind legate de îndepărtarea sa din funcția de administrator și dificultatea în recuperarea propriei creanțe.

Așa cum rezultă și din motivarea judecătorului sindic, legea nu cere existența unei hotărâri a asociaților pentru formularea cererii de deschidere a procedurii, legea specificând doar că această cerere trebuie să fie semnată de persoanele care au calitatea de reprezentant, potrivit actelor constitutive sau statutelor.

Aceasta nu reprezintă o omisiune a legii, explicația fiind aceea că acordul asociaților este mai puțin relevant atâta timp cât cu sau fără acordul acestora, starea de insolvență există și această stare este verificată de către judecătorul sindic.

De altfel, în acest sens recurentul nu are argumente legale ci doar expune o serie de păreri exprimate în doctrină.

Prima instanță specifică chiar că o astfel de hotărâre există, în această speță nefiind chemată să analizeze legalitatea hotărârii nr. 1/20.03.2009.

S-a reținut, în ceea ce privește documentele ce trebuie depuse potrivit art. 28 din lege, că lipsește declarația prevăzută de art. 28 lit. K) în ceea ce îl privește pe recurent. Această declarație se referă la faptul că "administratorii, directorii și/sau asociații nu au fost condamnați definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracțiuni de fals ori infracțiuni prevăzute înLegea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii". În referire la art. 28, legea specifică că doar nedepunerea documentelor prevăzute la lit. a-f și h în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii atrag decăderea debitoarei din dreptul de a propune un plan de reorganizare. În consecință, și în cazul nedepunerii acestor înscrisuri nu este afectată analizarea stării de insolvență, debitorul nemaiputând doar, ca sancțiune, să propună un plan de reorganizare. Cu atât mai mult, în lipsa declarației privind lipsa unei condamnări definitive în ceea ce îl privește pe recurent pentru infracțiunile enumerate, nu poate atrage anularea hotărârii prin care s-a constatat starea de insolvență.

Aspectele relevate de către recurent cu privire la vătămarea suferită nu au legătură cu starea de insolvență și nici cu concluziile instanței de fond cu privire la această presupusă vătămare.Astfel, prima instanță a reținut că nu există o vătămare prin nedepunerea declarației prevăzută de art. 28 lit. k), iar reclamantul nu contestă acest lucru.

O ultimă critică este legată de lipsa unei proceduri de citare a debitoarei. În acest caz, debitoarea este singura care putea contesta, fiind cea vătămată.

De altfel, recurentul apreciază că prin această presupusă lipsă de procedură (necitarea debitoarei la sediul la care recurentul ar fi putut lua cunoștință de cerere) a fost lipsit de dreptul la apărare.

Citarea in materia insolvenței este prevăzută de art. 7 din lege. Debitoarea a fost citată conform legii la sediul indicat iar recurentul a putut lua cunoștință de hotărâre conform textului legal, dovadă că a uzat de căile de atac atât în calitate de persoană interesată cât și în calitate de creditor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul creditor - - cu domiciliul procesual ales la Cabinet AV. - din B, sect.1,-,.3, împotriva sentinței civile nr.6495/COM/27.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL- cu sediul în C, str. -. -, nr.1,.Parter, jud. C, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J - - prin lichidator judiciar - cu sediul în C,-, -7,.B,.17, jud. C și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

-

GREFIER,

- -

Red.jud.hot.

Red.jud.dec.

02.03.2010

Președinte:Ecaterina Grigore
Judecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea, Claudiu Răpeanu

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Practica judiciara insolventa. Decizia 309/2010. Curtea de Apel Constanta