Practica judiciara insolventa. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 217
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- G -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Șt., domiciliat în com. Stâlpu, jud. B și, domiciliată în com., sat, jud. B, împotriva sentinței nr. 940 din data de 20 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în com. Stâlpu, jud. B, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în Registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în B, str. -, -.6, jud. B, creditoarele B, cu sediul în B,--11, sector 1, B, cu sediul în B,-, jud. B și Primăria comunei, jud.
Recursurile sunt timbrate cu taxa judiciară de timbru în cuantum total de 40 lei, potrivit chitanțelor nr. -/20.01.2009 și -/9.02.2009 și timbru judiciar de 0,65 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Șt., personal și recurenta-pârâtă, reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, care depune împuternicirea avocațială nr. 31/2009, lipsind intimata-debitoare SC SRL, prin lichidator și intimatele-creditoare B, B și Primăria comunei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimata-creditoare Bad epus întâmpinare, după care,
Fiindu-i înmânat un exemplar al întâmpinării depuse la dosar, recurenta-pârâtă, reprezentată de avocat, arată că nu s-au putut formula apărări în fața instanței de fond, astfel că ar fi fost necesară acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri care să dovedească faptul că nu pârâta nu a indus în eroare inspectorii fiscali cu privire la bunurile aflate sub sechestru, având în vedere că zona a fost zonă calamitată și există procese-verbale care să ateste bunurile societății.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuția părților excepția nulității recursului declarat de pârâtul Șt..
Recurenta-pârâtă, reprezentată de avocat, arată că este de acord cu admiterea recursului, solicitând constatarea nulității acestuia.
Recurentul-pârât Șt. arată că la preluarea societății în anul 2006 a mai formulat un recurs care însă nu a fost luat în considerare, a fost indus în eroare de către pârâta. Aceasta l-a păcălit că îl angajează, dar a trecut societatea pe numele său pentru a scăpa de datorii. Mai arată că el nu are posibilități materiale pentru a-și angaja un apărător și nu a știut că trebuie să motiveze recursul declarat.
Curtea, urmând a se pronunța asupra excepției invocate, acordă cuvântul asupra recursului declarat de pârâta.
Recurenta-pârâtă, reprezentată de avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor. B era obligată să facă dovada culpei pârâtei precum și legătura de cauzalitate dintre presupusele sale fapte și pasivul societății, iar în lipsa acestei dovezi instanța de fond trebuia să administreze probe.
În subsidiar se solicită modificarea sentinței în sensul înlăturării răspunderii personale a pârâtei. Această soluție se impune și datorită faptului că în motivarea sentinței nu se indică în concret articolul de lege a cărei încălcare a atras răspunderea patrimonială. S-a invocat art. 138 alin.2 din Legea nr. 85/2006 fără ca acesta să aibă însă incidență în cauză. Întrucât s-a solicitat obligarea în solidar a celor 2 pârâți, fără a fi administrate probe, fără să se țină cont de faptul că s-a realizat cedarea părților sociale în 2006. În ceea ce privește creanțele anterioare anului 2006, acest aspect nu are relevanță atâta timp cât instanța de fond a reținut că pârâtul a continuat activitatea societății care ducea în mod evident la încetare de plăți.
În cauză nu au incidență nici dispozițiile art. 138 lit.c din Legea nr. 85/2006. În mod greșit instanța de fond a reținut că cei 2 pârâți se fac vinovați de nepredarea actelor contabile către lichidatorul judiciar, deoarece pârâta nu mai era asociat încă din anul 2006, astfel că nu deținea aceste acte. Inspectorii fiscali nu au fost induși în eroare, însă ei au ignorat faptul că documentele societății au dispărut în condiții și în împrejurări mai presus de voința fostului administrator, mai precis în momentul inundațiilor care au afectat zona, au fost degradate atât bunurile cât și actele societății. Se mai arată că prejudiciul produs anterior anului 2006 nu este suficient pentru a se atrage răspunderea patrimonială a pârâtei, cu atât mai mult cu cât pârâtul a cunoscut situația economico-financiară a societății la momentul cumpărării societății.
Recurentul-pârât Șt. solicită respingerea recursului declarat de pârâta, întrucât el nu poate fi obligat să plătească niște datorii pe care nu le-a cauzat. El nu a desfășurat activitate după momentul preluării societății, a fost grav bolnav putând aduce documente justificative în acest sens și nu este vinovat pentru creanțele anterioare anului 2006.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, solicită amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise detaliate.
CURTEA
Asupra recursului da față reține următoarele:
Recurenta a declarat recurs împotriva sentinței nr. 940 din 20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și obligarea sa în solidar cu administratorul la suportarea pasivului debitoarei în cuantum de 250.536,76 lei.
Recurenta a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală și în contradicție cu probatoriul administrat în cauză, întrucât nu existau elemente care să conducă la antrenarea răspunderii sale patrimoniale pentru acoperirea prejudiciului produs debitoarei.
Sub acest aspect, recurenta a învederat că a avut calitatea de administrator la societatea debitoare până în anul 2006 când toate părțile sociale au fost cesionate către administratorul, cu toate beneficiile și pierderile existente la momentul cesiunii.
Recurenta a mai învederat faptul că nu a indus în eroare inspectorii de la, întrucât bunurile sechestrate în favoarea acesteia au fost degradate și deteriorate din cauza inundațiilor existente în acea perioadă, aceeași situație existând și în cazul actelor contabile ce nu au mai putut fi reconstituite.
Recurentul, deși a declarat recurs în termen legal, nu a depus motivele pentru care critică soluția instanței de fond, astfel încât în baza art. 306 Cod pr.civilă Curtea urmează să constate că recursul acestuia este nul.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 940/20.11.2008, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și atragerea răspunderii personale în solidar a celor 2 foști administratori pentru întregul pasiv al debitoarei, datorat B, B și Primăria jud.
Pentru a dispune în acest fel, instanța a reținut că întreaga datorie a debitoarei s-a născut anterior cesionării tuturor părților sociale către, și că recurenta a indus în eroare inspectorii cu privire la spațiile deținute de debitoare și a bunurilor sechestrate, care se aflau într-o stare avansată de degradare și pentru a se sustrage unei eventuale răspunderi, a cesionat părțile sociale numitului, mutând și sediul societății înt-un alt județ.
Faptul că nu a preluat actele și situația financiar contabilă a societății de la nu îl exonerează de răspundere întrucât a preluat în cunoștință de cauză societatea, în situația financiară relevată de lichidatorul judiciar și a acceptat să continue o activitate care a condus în mod vădit societatea la încetare de plăți.
Faptul că recurenta a cesionat părțile sociale în integralitatea lor către administratorul nu conduce la exonerarea sa răspundere, în condițiile în care cesiunea a fost făcută de conivență cu, constituind o încercare de a prejudicia creditorii de recuperarea creanțelor lor.
Referitor la susținerile recurentei vizând faptul că nu a încercat să inducă în eroare inspectorii, Curtea constată că această susținere este nefondată, vis-a-vis de raportul lichidatorului judiciar care evidențiază aspecte legate de administrarea deficitară a societății în perioada anterioară cesiunii, neexistând la
dosar dovezi din care să rezulte că inundațiile existente în perioada respectivă ar fi condus la degradarea actelor contabile și imposibilitatea reconstituirii acestora.
În baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Constată nul recursul declarat de pârâtul Șt., domiciliat în com. Stâlpu, jud. B împotriva sentinței nr. 940 din data de 20 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în com., sat, jud. B, împotriva sentinței nr. 940 din data de 20 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în com. Stâlpu, jud. B, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în Registrul comerțului J-, prin lichidator, cu sediul în B, str. -, -.6, jud. B, creditoarele B, cu sediul în B,--11, sector 1, B, cu sediul în B,-, jud. B și Primăria comunei, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
- - - - G -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./19.02.2009
dosar fond - Tribunalul Buzău
jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Giurgiu Afrodita
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 129/2010. Curtea de Apel... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
