Practica judiciara insolventa. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.229
Ședința publică din12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Tofan Aurica
JUDECĂTOR 3: Hîncu Cezar
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat depârâta,domiciliată în sat, comuna, județul Sîmpotriva sentinței nr.626 din 7.10.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarele-intimate Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, ON M FURNIZARE - sucursala S, LEASING B, debitoare-intimată fiind prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență " ", parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru pârâta-recurentă, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul recurentei depune la dosar chitanța nr.- din 13 ianuarie 2009, cu care face dovada plății taxei de timbru în sumă de 25,00 lei, care include și contravaloarea timbrelor judiciare mobile. De asemenea, depune un set de înscrisuri, conținând certificat de înregistrare mențiuni de la registrul comerțului, declarația numitei - prin care arată că, recurenta, a fost doar angajata ei și nu administratorul efectiv al societății debitoare, procura, autentificată la notarul public, dată de pârâta-recurentă numitei -, antecontractul de vânzare-cumpărare al autoturismului ce constituie obiect în litigiu, contractul civil de prestări servicii din 25 iunie 2004, actul adițional la statutul societății prin care pârâta-recurentă a cesionat părțile sociale ale societății debitoare către. Întrebată fiind, apărătoarea recurentei precizează că nu are cunoștință de existența vreunui grad de rudenie între - și.
Instanța, constatând că recursul este legal timbrat și în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocatul pârâtei-recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat - reiterând pe scurt motivele invocate -, casarea sentinței, și, cum din înscrisurile depuse apreciază că rezultă fără dubiu nevinovăția clientei sale, consideră că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe; nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 18 septembrie 2007 și înregistrată sub nr-, creditoareaSC LEASING SAa solicitat deschiderea procedurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, motivat de faptul că aceasta îi datorează suma de 106.105,30 lei, reprezentând rate de leasing scadente, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 18/15 ianuarie 2008, a admis cererea creditoarei, cu consecința deschiderii procedurii de insolvență față de debitoare, fiind desemnat administrator judiciar practicianul în insolvență cabinet individual de practician în insolvență "Avocat "
Întrucât nu s-au identificat posibilități de reorganizare a activității societății debitoare, judecătorul sindic, prin sentința comercială nr. 328/27 mai 2008, a admis cererea administratorului judiciar și a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment față de debitoare, fiind desemnat lichidator judiciar Cabinetul individual de practician în insolvență "Avocat "
La data de 26 august 2008, lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a fostului administrator al debitoarei.
În fapt, lichidatorul judiciar a arătat că pârâta, deși nu își putea permite să achite ratele de leasing, nu a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, înstrăinând autovehiculul către o terță persoană. Totodată, pârâta a dispus continuarea unei activități, care conducea în mod vădit, la încetare de plăți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 85/2006.
Legal citată, pârâta nu și-a precizat poziția procesuală.
Prin sentința nr.626/7.10.2008, Tribunalul Suceavaa admis cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtei, fost administrator al debitoarei, obligând pârâta să suporte din averea proprie pasivul debitoarei, până la concurența sumei de 279.814,73 lei.
În baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
S-a reținut că articolul 138 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 permite antrenarea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare, care au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice sau au dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.
Așa cum rezultă din raportul lichidatorului, privind cauzele insolvenței, pârâta, în calitate de administrator al societății debitoare, a achiziționat un autoturism în sistem leasing, nemaiachitând ratele 23-36, în cuantum de 11.399,12 Euro și valoarea reziduală de 8.300,25 Euro.
Deși societatea debitoare nu era proprietara autoturismului, în condițiile în care aceasta nu a achitat integral prețul, în anul 2006 a înstrăinat autoturismul către o terță persoană, iar sumele obținute nu le-a justificat pentru plata debitelor.
În condițiile în care pârâta, deși cunoștea imposibilitatea de plată a ratelor de leasing, nu a solicitat rezilierea contractului și nu a restituit bunul pentru a reduce la minim debitul a considerat judecătorul sindic că starea de insolvență și penalizările îi sunt direct imputabile.
De asemenea, deși prin convenția nr. 2/2004 cu AJOFM S, societatea debitoare s-a obligat să angajeze și să păstreze un salariat pentru cel puțin 2 ani de zile, aceasta a procedat la desfacerea contractului de muncă al acestuia și a încasat în mod nejustificat în perioada februarie 2005 - aprilie 2005, când societatea era administrată de pârâtă, suma de 930 lei, la care s-au adăugat penalități, majorând, în acest fel, starea de insolvență a debitoarei.
Considerând că sunt întrunite dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și c din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a obligat pârâta la plata pasivului societății debitoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, arătând că nu a semnat nici un contract de leasing cu creditoarea, că nu a înstrăinat vreun autoturism achiziționat în leasing de către societatea debitoare și că în anul 2006 nu mai avea calitatea de administrator.
În ceea ce privește desfacerea contractului de muncă despre care se face vorbire în sentința tribunalului arată că, prin această decizie, firma a fost scutită de plata salariilor pe perioada respectivă, precum și de plata contribuțiilor aferente.
Susține recurenta că nu s-a dovedit raportul de cauzalitate între fapta sa și insolvabilitatea debitorului și că până în momentul în care a cesionat părțile sociale, societatea debitoare a desfășurat activități profitabile.
De asemenea, susține că lichidatorul nu a verificat dacă debitorul are sau nu bunuri în patrimoniu.
Prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, lichidatorul și creditorul au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul, care, în drept, se încadrează conform art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, este nefondat.
Astfel, în primul rând este de observat că lichidatorul a întreprins demersurile necesare pentru identificarea bunurilor debitoarei, aceasta din urmă nefiind identificată cu bunuri mobile sau imobile (fila 20 dosar recurs).
Susținerea recurentei că "conducerea permanentă de facto a firmei" a fost asigurată de sora sa, -, chiar înainte de cesionarea părților sociale la data de 29.11.2005, nu poate fi primită atâta timp cât înscrisurile oficiale ținute de Oficiul Registrului Comerțului o indică pe pârâtă în calitate de administrator.
Ori, este de necontestat că până la retragerea pârâtei din calitatea de administrator, autoturismul Mitsubishi Pajero a fost achiziționat în sistem leasing de la creditor, s-au achitat rate conform contractului până la data de 5.08.2005 și, tot până la retragerea pârâtei prin cesionarea părților sociale, autoturismul a fost înstrăinat, deși conform contractului de leasing era doar utilizator și nu proprietar al bunului.
În aceste condiții, cum pârâta, până la cesionarea părților sociale a condus oficial activitatea societății debitoare și nu a informat creditorul asupra dificultăților ivite în efectuarea plății ratelor de leasing, în mod corect judecătorul sindic a considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit.a și c pentru a dispune atragerea răspunderii acesteia.
De altfel, susținerile din declarația dată de sora pârâtei, -, cum că aceasta din urmă ar fi condus activitatea debitoarei și nu s-au efectuat mențiuni la Oficiul Registrului Comerțului în acest sens întrucât era "administrator la altă firmă" nu pot fi primite atâta timp cât o asemenea înțelegere, chiar dacă ar fi reală, ar fi contrară legii. O asemenea convenție, prin care o persoană fizică administrează simultan mai multe societăți trebuie să respecte în primul rând prevederile art.197 al.2 din Legea nr.31/1990, ori dacă aceste condiții ar fi fost respectate, nu exista nici un impediment ca numita - să fie înregistrată oficial ca administrator al debitoarei.
Având în vedere acestea, Curtea, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în sat, comuna, județul Sîmpotriva sentinței nr.626 din 7.10.2008, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu creditoarele-intimate Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, ON M FURNIZARE - sucursala S, LEASING B, debitoare-intimată fiind prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență " ", parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. -
Tehnored.
2 ex./03.03.2009
jud.sindic Gh.
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Tofan Aurica, Hîncu Cezar
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 474/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 665/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
