Practica judiciara insolventa. Decizia 435/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 435
Ședința publică de la 15 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței nr. 217/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat întâmpinare din partea pârâtului intimat.
HGInstanța, din oficiu, invocă lipsa calității procesuale a recurentelor Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și lasă cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față,
Constată că prin Sentința nr. 217/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoaras -a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC " " SRL B în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 și, prin aceeași sentință, a fost respinsă cererea lichidatorului judiciar pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului HG, în calitate de fost administrator al societății debitoare.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că societatea nu deține valori sau bunuri valorificabile în contextul procedurii insolvenței.
Cât privește cererea de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, pe temeiul art. 138 alin. 1 lit. c din lege, respectiv că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în stare de insolvență, s-a apreciat a fi nedovedită.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs creditoarele DGFP H și T, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii lichidatorului de atragere a răspunderii împotriva pârâtului, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care acesta nu a acționat pentru recuperarea creanțelor societății.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, se constată următoarele:
Sub un prim aspect, cu privire la excepția inadmisibilității recursului celor două creditoare, se constată că posibilitatea sesizării judecătorului sindic în vederea antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere ai societăților comerciale ajunse în stare de insolvență este ordonată prin dispozițiile art. 138.1 și 3 din Legea nr.85/2006, prin aceea că dispozițiile citate stabilesc atât persoanele care pot formula astfel de cereri, cât și condițiile formale pentru care unele dintre persoanele abilitate (de exemplu: comitetul creditorilor) pot formula astfel de cereri.
Pentru identitate de rațiune, respectiv pentru că în primă instanță, legea (prin dispozițiile menționate) atribuie, în mod selectiv, calitate procesuală activă persoanelor îndrituite să solicite atragerea răspunderii membrilor organului de conducere, se impune menținerea aceleiași reguli și în căile de atac, respectiv în prezentul recurs.
Se observă, sub acest aspect, că cererea de atragere a răspunderii pârâtului pentru HG plata pasivului nerecuperat în cursul procedurii falimentului a fost formulată, în temeiul art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, de către recurenta DGFP H, astfel că, în considerarea celor mai sus menționate, doar această persoană, respectiv lichidatorul judiciar ar putea ataca această hotărâre cu recurs.
Fiind exclusă, prin urmare, această posibilitate pentru recurenta creditoare DGFP H de a ataca această hotărâre cu recurs, va fi întemeiată critica intimatului privind HG inadmisibilitatea formală a recursului său.
Pe de altă parte, chiar admițând această posibilitate, pentru recurentele creditoare, de a ataca prezenta hotărâre cu recurs, se constată că sunt neîntemeiate.
Într-adevăr, din textul art. 138 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 rezultă că, pentru a dispune antrenarea răspunderii fostului administrator pe acest temei, este necesar ca, pe de o parte, acesta să fi dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la incapacitate de plată, iar pe de altă parte, această dispoziție de continuare a activității să fie săvârșită în considerarea unui interes personal al acestuia.
În mod întemeiat a reținut judecătorul sindic că niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită în cauză.
O concluzie, în sensul că activitatea societății din dispoziția pârâtului a condus la o încetare de plăți, putea fi trasă doar în situația în care s-ar fi făcut dovada că încetarea activității ar fi produs un efect contrar, respectiv societatea ar fi dobândit o situație mai bună, ceea ce, în să nu s-a dovedit.
Nici cea de-a doua condiție menționată, privind un interes personal urmărit de pârât prin dispoziția de continuare a activității societății nu este dovedită în cauză. Faptul că acesta nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor debitoarei, pe lângă că nu este dovedită în cauză (posibilitatea de recuperare a creanțelor depinde, în esență, de voința debitorului, și nu de cea a creditorului) nu presupune, prin ea însăși, un interes personal al pârâtului, în calitatea de administrator al societății. Fiind vorba, în textul legii, despre un interes personal al pârâtului, acesta trebuia identificat și nominalizat de lichidatorul judiciar în cererea de atragere a răspunderii, afirmarea unui atare interes în general, nu este suficient pentru antrenarea unei răspunderi civile delictuale pe temeiul textului de lege indicat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T împotriva Sentinței nr. 217/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 2/21.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 417/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 505/2009.... → |
|---|
