Practica judiciara insolventa. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 44/
Ședința publică din 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de, cu domiciliul ales în municipiul M C,-/A/13, județul H, împotriva Sentinței civile nr. 2350 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3349/2006.
La apelul nominal răspunde în calitate de administrator al debitoarei "-TRANS"SRL M C, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, potrivit disp.art.301 și 303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 19,50 lei prin chitanța aflată la fila 16 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Nemaifiind cereri, instanța, acordă cuvântul părții prezente asupra căii de atac exercitată.
Administratorul recurent solicită admiterea recursului așa cum este formulat și în scris. Arată că, încă din anul 2003 adus la cunoștință faptul că activitatea societății pe care a administrat-o a încetat din cauza imposibilității desfășurării acesteia ca urmare a intervenirii stării de insolvabilitate, motiv pentru care achitându-și datoriile nu i se poate imputa nici o vină.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2356 pronunțată de Tribunalul Harghita la data de 17.09.2007 în dosarul nr. 3349/2006, s-a admis cererea formulată de lichidatorul SC., în baza art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 a fost obligat administratorul să plătească în contul de faliment al debitoarei Sc. Trans SRL suma de
54.877,21 RON și s-a constatat că Primăria M C nu are calitatea de creditor și în consecință s-a dispus scoaterea acesteia din cauză.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că din conținutul raportului întocmit de lichidator rezultă că debitoarea a ajuns în stare de insolvență datorită faptelor comise de administratorul acesteia,. Astfel, acesta a înstrăinat 2 autovehicule fără a întocmi facturi fiscale și fără ca veniturile obținute să fie înregistrate în contabilitate, ceea ce duce la prezumția că aceste venituri au fost folosite în interes personal. Totodată, a soldat stocul de marfă în valoare de 46.877,21 lei fără documente justificative ceea ce creează prezumția că acesta a fost vândut iar veniturile au fost folosite în interes personal. Apărările pârâtului nu au fost luate în considerare deoarece nu s-a probat în vreun fel că sumele încasate din înstrăinarea autovehiculelor a fost folosită în interesul societății iar lipsa stocului de marfă nu este justificată. Așa fiind, s-a considerat că faptele administratorului se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a formulat recurs administratorul arătând că în mod greșit s-a reținut folosirea în interes propriu a unor sume de bani întrucât, pentru a asigura funcționarea societății a înstrăinat chiar și bunurile sale personale (apartamentul, mașina). Lipsa stocului de marfă este justificată prin faptul că, agenții Protecției Consumatorului nu luau în considerare cantitățile mici de marfă degradată pentru a putea fi scăzute din contabilitate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, vânzarea celor două autovehicule aparținând societății către persoane fizice fără întocmirea unor facturi fiscale și fără înregistrarea veniturilor obținute în contabilitate a fost recunoscută de către recurent. Simplele susțineri ale acestuia că sumele încasate au fost folosite tot în interesul societății, nu pot fi luate în considerare în condițiile în care nu s-a evidențiat acest aspect în contabilitatea societății.
Pe de altă parte, lichidarea stocului de marfă în valoare de 46.877,21 lei în anul 2006 prin înregistrarea acesteia în contabilitate pe cheltuieli fără vreun document justificativ, corect a fost reținută de judecătorul sindic ca o prezumție că acesta a fost înstrăinat iar veniturile obținute au fost folosite în interesul propriul al administratorului. De asemenea susținerile recurentului cum că, fie marfa s-a degradat datorită unor inundații a spațiului de depozitare, fie că agenții Protecției Consumatorului nu luau în considerare cantitățile mici de marfă perisabilă care era degradată, nu pot fi luate în considerare în lipsa unor probe în acest sens cu atât mai mult cu cât, acesta avea modalități legale de constatare și evidențiere a stărilor de fapt invocate.
Față de aceste considerente, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de, cu domiciliul ales în municipiul M C,-/A/13, județul H, împotriva sentinței civile nr. 2356 din 17 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. 3349/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-6.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 528/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 386/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
