Practica judiciara insolventa. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 507/COM
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurentul pârât -, cu domiciliul în,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 1656/com/10.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 935/com/2004 în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, intimații creditori - COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME, cu sediul în C, Port, Gara Maritimă, cu sediul în C, str. -, nr. 18 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-, având ca obiect procedura insolvenței.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.04.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta,iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 22.04.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererile înregistrate la data de 10.01.2006, respectiv 26.01.2006, creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA au formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a asociatului societății debitoare SC SRL -.
În motivarea cererii, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA a arătat că din raportul final al lichidatorului judiciar a rezultat că administratorul de fapt al societății debitoare din perioada martie 1999- 30 iunie 2002 s-a sustras de la plata creditorilor și a împiedicat activitatea lichidatorului judiciar de a intra în posesia patrimoniului societății debitoare, activul patrimonial al societății conform balanței de verificări din 30.06.2002 fiind de 53.270 lei.
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas usținut la rându-i că, prin comportamentul său, pârâtul s-a sustras creditorilor, a ascuns o parte din bunurile societății și a folosit mijloace din patrimoniul societății în interes propriu.
Deoarece lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia actelor, documentelor contabile ale societății, decât parțial, acesta s-a aflat în imposibilitatea de a verifica sau reface evidența contabilă pe perioada celor trei ani anteriori deschiderii procedurii.
Au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 82/1991 conform cărora "răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului" (art.12), cât și prevederile art. 25 din aceeași lege "documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului în cursul cărora au fost întocmite".
În drept au fost invocate disp. art.137 lit.d și e din Legea nr. 64/1995.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 1656/com/10.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța prin judecătorul sindic au fost admise cererile formulate de reclamantele creditoare Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA C și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, dispunându-se ca o parte din pasivul societății debitoare să fie suportat din patrimoniul propriu al pârâtului, iar sumele obținute prin executare silită împotriva pârâtului vor intra in averea debitoarei și vor fi destinate plății datoriilor acesteia.
Pentru a pronunțată această hotărâre instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 8755/com/20.12.2004 a Tribunalului Constanțas -a dispus trecerea la procedura falimentului față de debitoarea SC SRL, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar .
În raportul înregistrat la data de 13.01.2006 lichidatorul judiciar a arătat că în urma informațiilor furnizate de Administrația Finanțelor Publice Cac onstatat că societatea debitoare a depus ultimul bilanț la data de 30.06.2002, bilanț în care apare un activ total în valoare de 53.270 lei, datorii în valoare de 63.025 lei, activul patrimonial acoperind 84,5% din valoarea datoriilor, activ care însă nu a putut fi identificat.
În urma contactării pârâtului în vederea punerii la dispoziția administratorului judiciar a documentelor contabile, acesta a motivat că arhiva contabilă a societății debitoare a fost predată lui, fără a putea dovedi acest lucru.
În evidențele ORC C la data deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 figurează ca singur administrator al SC SRL numitul.
Răspunderea instituită de art. 137 din legea nr. 64/1995 în sarcina membrilor organelor de conducere sau a altor persoane care au contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți, este condusă de principiul răspunderii delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu, existența vinovăției sub forma intenției.
În cauză s-a reținut că administratorul în fapt al societății debitoare, pârâtul, nu a reușit să justifice lipsa activelor societății în valoare de 53.270 lei, asociatul pârât mărind în mod fictiv pasivul acesteia, faptă prevăzută de art. 137 alin.1 lit.e din Legea nr. 64/1995, care prezumă legătura de cauzalitate între această faptă și prejudiciu.
La rândul său prejudiciul rezultă din însăși starea de insolvență a debitoarei și el constă în valoarea activelor cu care societatea apare figurând la data depunerii bilanțului din 30.06.2002.
În ceea e privește fapta prevăzută de art. 137 alin.1 lit.d, s-a apreciat de instanță că nu poate fi reținută în sarcina pârâtului, întrucât obligația legală de ținere a evidenței contabile a societății revine administratorului legal chiar dacă în fapt o altă persoană a preluat atribuțiile privind administrarea societății. Ori pârâtul nu a avut calitatea de administrator legal al societății debitoare.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declaratrecurspârâtul, recurs înregistrat la data de 17.02.2009 criticând-o ca fiind nelegală în raport de dispozițiile art.304 pct.5 și 9 din Codul d e procedură civilă, cu referire și la art.3041din Codul d e procedură civilă pentru următoarele motive:
3.1. Ca o chestiune prealabilă, recurentul apreciază că recursul său este formulat în termen deoarece a luat cunoștință de existența hotărâriila data de 06.02.2009, dată la care hotărârea pronunțată de Tribunalul Constanțai -a fost comunicată alături somației emise în dosarul de executare nr. 802/2008 al - - și.
Și aceasta pentru că procedura de citare pe parcursul întregului proces a fost îndeplinită cu nesocotirea dispozițiilor art. 90 alin.1 Cod procedură civilă în condițiile în care mod greșit a fost indicat domiciliul legal al pârâtului ca fiind cel din C,-, județ C deoarece începând cu data de 23.11.1999 și-a schimbat domiciliul legal acesta fiind situat în B,-,.C,.1,.3, sect.1, astfel cum rezultă din cuprinsul cărții de identitate depusă la dosar.
La data de 31.01.2006 a intervenit o nouă schimbare a domiciliului pârâtului la adresa din B,-,.15, sect.1. În prezent pârâtul domiciliază în.
3.2. În cuprinsul cererii de recurs pârâtul a formulat în temeiul dispozițiilor art. 103 din Codul d e pr. Civilă, cerere de repunereîn termenul de recursmotivat de faptul că, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, respectiv faptul că hotărârea recurată a fost comunicată la o adresă eronată, unde nu domiciliază și unde nu are stabilită reședință, a fost împiedicat a lua cunoștință de hotărârea instanței de fond și a exercita calea de atac.
S-a arătat că la instanța de fond cu ocazia formulării cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fost indicat eronat domiciliul pârâtului ca fiind în C,-, județ Hotărârea pronunțată de instanța de fond nu i-a fost comunicată pârâtului la adresa de domiciliu ci la o altă adresă la care nu domiciliază și la care nu are nici reședința.
A susținut recurentul că a luat cunoștință de existența hotărârii la data de 06.02.2009 dată la care Sentința civilă nr. 1656/10.04.2006 a Tribunalului Constanțai -a fost comunicată alături de somația emisă de executorul judecătoresc.
Dat fiind faptul că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu apreciază că nu se poate considera că termenul prevăzut de art. 8 alin.2 din Legea nr. 64/1995 ar fi început a curge mai înainte de data la care a luat cunoștință de conținutul hotărârii, urmarea comunicării acesteia, alăturat somației, în cadrul dosarului de executare, urmând a se constata că prezentul recurs este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege.
3.3. Față de nesocotirea dispozițiilor art.90 al.1 din Codul d e procedură civilă recurentul apreciază că sunt incidente dispozițiile art.105 al.2 raportat la art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă, hotărârea fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității.
3.4. În subsidiar, consideră recurentul că în mod greșit instanța de fond a reținut că în speță ar fi întrunite cumulativ condițiile atragerii răspunderii materiale a pârâtului în condițiile art. 137 lit.e din Legea nr. 64/1995 deoarece nu a avut niciodată calitatea de administrator, cenzor sau director al societății debitoare, fiind doar asociat al acesteia.
Consideră de asemenea că în mod eronat instanța de fond a reținut că pârâtul ar fi avut calitatea de "administrator în fapt" al debitoarei, în lipsa oricăror probatorii care să confirme această concluzie.
De asemenea nu se poate reține că pârâtul a înstrăinat bunurile aflate în patrimoniul societății, întrucât pe de o parte nu a procedat la înstrăinarea vreunor bunuri din patrimoniul social iar pe de altă parte orice înstrăinare presupune încasarea unor sume de bani cu titlu de preț, iar nu mărirea fictivă a pasivului societății.
4.Intimata creditoare Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA, legal citată a depus la dosarîntâmpinaresolicitând respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
În ce privește indicarea domiciliului pârâtului în vederea comunicării actelor de procedură, a arătat intimata că, la momentul formulării cererii de antrenare a răspunderii a indicat drept domiciliu al pârâtului ca fiind C,-, având în vedere înscrisurile depuse, respectiv raportul final de lichidare al debitoarei întocmit de lichidatorul desemnat în cauză, adresa emisă în anul 2004 de către ORC B, indicându-se adresa de domiciliu, adresă care asigură opozabilitatea față de terți, conform dispozițiilor art. 5 alin.1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Recurentul nu se poate prevala de necunoașterea derulării procedurii de deschidere a procedurii conform Legii nr. 64/1995 având în vedere că în acea perioadă, anul 2004 existat în mai multe rânduri un dialog telefonic între lichidatorul judiciar și pârât, fapt menționat de fiecare dată în raportul întocmit în cauză.
Cu privire la legalitatea comunicării actelor de procedură arată că instanța învestită cu soluționarea cererii a considerat procedura de citare legal îndeplinită, astfel cum se menționează în toate încheierile de ședință premergătoare pronunțării sentinței.
Cu privire la cererea de repunere în termen o consideră că este neîntemeiată. Susținerile recurentului că sentința atacată nu ar fi fost comunicată către acesta, fiind astfel pus în imposibilitatea de a declara recurs în termenul legal este neîntemeiată, instanța nu ar fi admis cererea de învestire a sentinței cu formulă executorie dacă nu ar fi fost îndeplinite condițiile legale cu privire la comunicarea acesteia pârâtului.
În referire la îndeplinirea condițiilor privind atragerea răspunderii administratorului, consideră că în speță instanța a reținut corect incidența în cauză a dispozițiilor art. 137 lit.e din legea nr. 64/1995.
5. Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.5 și 9, dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Art. 8 alin.2 din Legea nr. 64/1995 stabilește" că termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel."
În speță, cererile de antrenare a răspunderii recurentului au fost soluționate prin Sentința civilă nr. 1656/com/10.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, prin judecătorul sindic, care a fost comunicată la domiciliul indicat de creditoare, respectiv din C,-, conform dovezii de comunicare din data de 30.05.2006 aflată la fila 241 din dosarul tribunalului.
Față de dispozițiile art.8 al.2 din Legea nr. 64/1995 evocate mai sus termenul de 10 zile începea să curgă de la data de 30.05.2006, astfel că orice cerere de recurs formulată după expirarea celor 10 zile apare ca fiind tardivă.
Însă, dispozițiile art. 103 din Codul d e procedură civilă prevăd că "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării."
Recurentul a dovedit că a fost împiedicat să declare calea de atac a recursului în termenul legal motivat de faptul că începând cu data de 23.11.1999 și-a schimbat domiciliul legal din C,- în B,-,.C,.1,.3, sect.1, astfel cum rezultă din cuprinsul cărții de identitate depusă la dosar.
La data de 31.01.2006 a intervenit o nouă schimbare a domiciliului pârâtului la adresa din B,-,.15, sect.1, iar în prezent domiciliind în.
Față de această situație, cum recurentul a luat la cunoștință de existența hotărârii la data de 06.02.2009, dată la care Sentința civilă nr. 1656/10.04.2006 a Tribunalului Constanțai -a fost comunicată, alături de somația emisă de executorul judecătoresc, iar cum cererea de repunere în termen a fost formulată la 17.02.2009 conform ștampilei aplicată pe plicul de corespondență aflat la fila 19, Curtea reține că sunt îndeplinite cerințele art.103 al.2 din Codul d e procedură civilă motiv pentru care cererea va fi admisă.
Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 64/1995, sub imperiul căreia a avut loc procesul intentat recurentului prevedeau următoarele:
(1) Citarea părților, precum și comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedură se fac, de regulă, în condițiile prevăzute la art. 85 - 94 din Codul d e procedură civilă.
(2) Prin excepție, îndeplinirea actelor menționate la alin. (1) se va face prin publicitate, în cazurile expres prevăzute de lege.
Potrivit art. 90 alin.1 Cod procedură civilă, "înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat", iar conform art. 112 alin.1 pct.1 din aceeași lege obligația indicării domiciliului pârâtului la data formulării cererii de chemare în judecată revine reclamantului.
În speță, s-a dovedit că recurentul a fost citat pe parcursul procesului la tribunal la adresa din C,- însă din probele administrate a rezultat că începând cu datade 23.11.1999și-a schimbat domiciliul în B,-,. C,.1,.3, sect.1, astfel cum rezultă din cuprinsul cărții de identitate depusă la dosar. Apartamentul situat în C,- a fost înstrăinat la data de 1.11.2004 conform cotractului de vănzare cumpărare autentificat sub nr.4093 de Biroul Notarilor Asociați " și -."
Începând cu data de 31.01.2006 a intervenit o nouă schimbare a domiciliului pârâtului la adresa din B,-,.15, sect.1, iar în prezent domiciliind în.
Dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului nu sunt aplicabile asociaților persoane fizice, ele vizându-i pe comercianți.
Curtea constată, din analiza probelor administrate în cauză că procedura de citare cu recurentul în fața instanței de fond nu a fost îndeplinită conform cerințelor legale motiv pentru care sunt incidente dispozițiile atr.105 al.2 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora "actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie."
Pe cale de consecință, în temeiul art.304 pct.5 Curtea apreciază hotărârea tribunalului ca fiind nelegală deoarece vătămarea produsă relamantului nu poate fi înlătura decât prin casarea hotărârii și trimiterea dosarului în temeiul art.312 al.5 din Codul d e procedură civilă aceleași instanțe în vederea rejudecării cauzei.
Celelalte critici formulate de recurent și care privesc fondul litigiului urmează a nu mai fi examinate de instanța de recurs față de soluția decisă mai sus, ele urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării de către judecătorul sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de repunere în termenul de recurs.
Admite recursuldeclarat de pârâtul -, cu domiciliul în,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr. 1656/com/10.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 935/com/2004 în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, intimații creditori - COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME, cu sediul în C, Port, Gara Maritimă, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. -, nr. 18 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-.
Casează hotărârea și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./22.05.2009
Dosar nr-
Data ________________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
TRIBUNALUL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prin Decizia civilă nr. 507/com/22.04.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚAs -a admis recursul declarat de pârâtul împotriva Sentinței civile nr. 1656/com/10.04.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 935/com/2004 în contradictoriu cu intimata debitoare - SC SRL - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, cu sediul în C,-, intimații creditori - COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR MARITIME, cu sediul în C, Port, Gara Maritimă, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, str. -, nr. 18 și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în C,-.
S-a casat sentința recurată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Dosarul conține _____ file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 426/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1117/2009. Curtea de... → |
|---|
