Practica judiciara insolventa. Decizia 548/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.548/COM
Ședința publică de la 01 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de recurenta P, cu sediul în T,- Bis, împotriva sentinței civile nr. 411/15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și - administratori ai SC & CO - ambii domiciliați în comuna, județul T, având ca obiect procedura insolvenței- angajarea răspunderii membriilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Instanța, în conformitate cu disp. art.150 Cod procedură civilă, constată terminată cercetarea judecătorească și având în vedere că se solicită judecata în lipsă, potrivit art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, lasă dosarul în pronunțare.
CURT E
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 411/15.02.2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai SC & CO, formulată de creditoarea DGFP
Pentru a pronunța această soluție a reținut judecătorul sindic că a fost investit cu o cerere de antrenare a răspunderii materiale a pârâților și, considerând creditorul bugetar DGFP T că administratorii debitoarei se fac vinovați de cauzarea stării de insolvență asupra societății pe care o conduceau prin nesolicitarea deschiderii procedurii de faliment în termen de 30 de zile de la constatarea incapacității de plată a respectivei persoane juridice.
În baza înscrisurilor depuse la dosar a reținut judecătorul fondului că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de lege pentru antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori, nefiind probată existența vreunei fapte dintre cele cuprinse la art. 138 din legea nr. 85/2006, iar celelalte cerințe au fost în egală măsură nesusținute sub aspectul probațiunii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta DGFP T, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, în consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului.
A apreciat recurenta că fapta de care se fac vinovați foștii administratori statutari se încadrează în dispozițiile art.138, pct.1, lit.c din legea insolvenței, fiind caracterizată prin continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, iar culpa reprezintă un element de natură obiectivă, a cărei existență este necesară și suficientă pentru a da naștere la responsabilitate, independent de elementul subiectiv al voinței făptuitorului.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile legii nr.85/2006 și ale art. 3041proc. civ.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor depuse la dosar instanța reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de atragere a răspunderii materiale a membrilor organelor de conducere ori de supraveghere din cadrul societății este circumstanțiată pentru faptele expres și limitativ evidențiate în cuprinsul art. 138 din legea insolvenței.
Potrivit dispozițiilor art. 129, alin. 6 Cod procedură civilă, "judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."
Recurenta DGFP Taa preciat în mod generic că administratorii statutari se fac vinovați de starea de insolvență a debitoarei SC & CO, fără a susține probator care ar fi fapta săvârșită care să fi condus societatea la incapacitatea de plată.
Răspunderea civilă delictuală trebuie dovedită de cel care înțelege a se prevala de această instituție juridică în scopul reparării unui prejudiciu, nefiind prezumată niciuna dintre condițiile deduse din reglementarea conferită de art. 998 și 999 Cod civil.
În situația în care raportul final al lichidatorului judiciar al debitoarei a concluzionat în sensul inexistenței elementelor ce ar putea fundamenta o acțiune în răspundere materială, creditoarea reclamantă era cea căreia îi revenea sarcina probațiunii, cu toate consecințele deduse din dispozițiile art. 1169 Cod civil.
Față de lipsa dovezilor necesare susținerii cererii formulate de creditoarea DGFP T, în mod legal a apreciat judecătorul sindic caracterul neîntemeiat al acțiunii în răspundere, soluție ce urmează a fi menținută, conform prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul comercial d eclarat de recurenta P, cu sediul în T,- Bis, împotriva sentinței civile nr. 411/15 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și - administratori ai SC & CO - ambii domiciliați în comuna, județul T, având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membriilor organelor de conducere.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 septembrie 2008
jud.fond. - jud. sindic
Red.dec.jud.
2ex/3.04.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 376/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 317/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
