Practica judiciara insolventa. Decizia 719/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 719/
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea, cu sediul în M C,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 603/14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghita.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței la data de 24 2008, concluzii scrise din partea recurentului - SRL.
dezbaterilor și susținerile asupra recursului sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 18 2008, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru azi, 25 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea,
Prin sentinței nr. 603/14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Harghitas -a respins atât cererea de suspendare cât și contestația formulată de societatea debitoare - SRL, s-a admis cererea formulată de creditorul SRL prin lichidator GENERAL CONSULT și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei - SRL, împreună cu restul măsurilor prevăzute de dispozițiile Legii nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr.3734/2.11.2006 a Tribunalului Harghita rămasă irevocabilă prin decizia nr.40/A/11.06.2007 a Curții de Apel Tg.-M s-a conferit creanței pretinse de creditoare, în sumă de 42.241,36 Ron, caracterul cert, lichid și exigibil și i-a dat acesteia din urmă dreptul să solicite deschiderea procedurii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea - SRL MCs olicitând modificarea în tot a hotărârii judecătorului sindic în sensul admiterii contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență.
În motivarea cererii de recurs se arată că judecătorul sindic în mod greșit a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru declararea societății în insolvență. Nu a fost analizată creanța invocată de către creditoarea-intimată - SRL, creanță inexistentă întrucât compensarea invocată de către creditoare a fost anulată la cererea - SRL pe motiv că fostul administrator la data semnării procesului de compensare nu mai avea dreptul de administrare a societății, acest drept fiindu-i retras prin sentința nr.425/3 mai 2005.
La ședința publică din 18 2008 recurenta își completează motivele de recurs susținând că pretinsa datorie față de creditoarea - SRL a fost achitată și prin această plată se demonstrează că societatea nu se află în situația de a nu dispune de fonduri bănești necesare acoperirii creanțelor certe, lichide și exigibile.
Prin întâmpinarea depusă la dosar administratorul judiciar al debitoarei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de deschidere a procedurii pronunțată de judecătorul sindic. Se arată că cererea de deschidere a procedurii insolvenței s-a făcut în baza unui titlu executoriu, respectiv sentința nr.3734/2.11.2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita, prin care s-a stabilit datoria debitoarei de 42.241,36 lei reprezentând debit restant și penalități de întârziere. În aceste condiții se poate susține fără posibilitate de dubiu că această creanță invocată prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței este certă, lichidă și exigibilă. Achitarea creanței după deschiderea procedurii nu poate conduce la admiterea contestației și respingerea cererii de deschidere a procedurii, poate cel mult să conducă la închiderea procedurii dacă judecătorul sindic constată că au fost achitate toate creanțele.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006 insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ceea ce înseamnă că lipsa unor sume de bani în casă, disponibilități în conturile bancare, efecte de comerț sau valori mobiliare încasabile la vedere, sume de bani provenind din împrumuturi bancare sau împrumuturi acordate de alte persoane. Pentru a dispune deschiderea procedurii judecătorul sindic trebuie să verifice existența fondurilor bănești invocate de către creditoare, dacă au o existență legitimă, concretă și imediată sau dacă achitarea datoriilor exigibile a fost făcută prin folosirea unor mijloace ruinătoare sau frauduloase de procurare a fondurilor bănești.
Prin cererea de recurs formulată se susține în primul rând în legătura cu creanța invocată de către creditoare că aceasta nu era certă, lichidă și exigibilă, însă aceste susțineri sunt nefondate în raport de actele și lucrările dosarului din care rezultă că, creditoarea deține un titlu executoriu împotriva debitoarei constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care este stabilit cuantumul datoriei.
În ceea ce privește exigibilitatea acestei creanțe se poate observa că titlul executoriu este din iunie 2007 iar cererea de deschidere a procedurii a fost formulată la data de 23.01.2008, deci termenul de 30 de zile în care debitoarea era obligată să achite creanța a fost cu mult depășit.
Susținerile debitoarei legate de împrejurarea că societatea debitoare dispune de fonduri bănești necesare achitării creanțelor exigibile sunt de asemenea nefondate în condițiile în care la dosarul cauzei nu au fost depuse situații din care să rezulte că societatea debitoare dispune de sume de bani în casă sau are disponibilități în conturi bancare, efecte de comerț sau valori mobiliare încasabile la vedere. Este adevărat că după deschiderea procedurii s-a achitat o anumită sumă de bani în contul datoriei dar din actele depuse la dosar nu se poate verifica dacă au fost achitate toate creanțele pe care debitoarea le are de achitat, dacă suma achitată în favoarea creditoarei - SRL cuprinde și penalitățile de întârziere stabilite prin titlul executoriu și nici nu au fost explicate sursele de proveniență a sumelor achitate pentru a se putea verifica dacă nu cumva debitoarea a obținut aceste sume prin mijloace ruinătoare societății.
În aceste condiții se apreciază că în mod temeinic și legal judecătorul sindic a concluzionat că în cauză sunt întrunite condițiile pentru stabilirea stării de insolvență a debitoarei și deschiderea procedurii, recursul debitoarei urmând a fi respins în condițiile prev. de art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de, cu sediul în M C,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 603/14 aprilie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
14.-
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1027/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 743/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
