Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1075/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1075/
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței nr. 405/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanței:
- la data de 29 octombrie 2009 întâmpinare din partea creditorului DGFP H;
- la data de 4 noiembrie 2009 întâmpinare din partea lichidatorului judiciar GENERAL pentru debitoarea
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 405 din 2 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita, s-a admis în parte acțiunea formulată de lichidatorul General Consult Târgu M și în baza dispozițiilor art. 38 alin.1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, administratoarea a fost obligată să plătească în contul de faliment al debitoarei, suma de 11.385 RON. S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate cu derularea procedurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că, din raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de insolvență a debitoarei rezultă că la nivelul societății s-a constatat un management neperformant, un deficit de cash flow, folosirea lichidităților societății în interes propriu, neconducerea contabilității în conformitate cu legea, lipsa creditului bancar, după inițierea procedurii, folosirea bunurilor persoane juridice în folosul propriu sau în cel a unei alte persoane și neluarea măsurilor legale împotriva clienților care plătesc cu întârziere sau nu respectă clauzele contractuale. Prin aceste neajunsuri s-a creat în patrimoniul societății un prejudiciu de 11.385 de RON, vinovată de producerea acestuia fiind pârâta care îndeplinește funcția de administrator al societății.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii formulată de lichidatorul judiciar General Consult, susținând că toate faptele reținute în sarcina ei ar fi putut fi imputate fostului ei soț care între timp a decedat, dar care a condus efectiv societatea, ea fiind înscrisă în contractul de societate cu statutul de administrator în mod formal. În realitate, de conducerea societății s-a ocupat în exclusivitate fostul soț. Se mai arată că împotriva ei a fost declanșată și urmărirea penală, dar prin ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Toplița, a fost scoasă de sub urmărire penală, reținându-se în cuprinsul acestei ordonanțe că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei infracțiuni împotriva societății.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar General Consult, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că pârâta se face vinovată de toate faptele reținute în sarcina ei, întrucât prin indiferența de care a dat dovadă i-a permis fostului ei soț, despre care susține că a condus efectiv societatea, să producă prejudiciul reținut în sarcina ei, prin acțiunile descrise în raport și anume, lipsa din gestiune,a mărfurilor, a numerarului din casă, prescrierea creanțelor și altele.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Societatea debitoare, a fost înființată la data de 21 octombrie 2003, având ca asociat și administrator pe pârâta, care a îndeplinit această funcție până la ridicarea dreptului de administrare, prin numirea lichidatorului judiciar General Consult.
Această calitate de administrator rezultă atât din contractul de societate dar și din actele contabile puse la dispoziția lichidatorului judiciar.
Din cuprinsul raportului întocmit de lichidator privind cauzele care au generat starea de insolvență rezultă că la nivelul societății debitoare s-a constatat un management neperformant, un deficit de cash flow, folosirea lichidităților societății în interes propriu, neconducerea contabilității în conformitate cu legea, lipsa creditului bancar, folosirea bunurilor persoane juridice în folosul propriu sau în cel a unei alte persoane și neluarea măsurilor legale împotriva clienților care plătesc cu întârziere sau nu respectă clauzele contractuale. Toate aceste împrejurări au condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul societății în valoare de 11.835 RON.
Susținerile recurentei în sensul că nu poate răspunde pentru acest prejudiciu întrucât a îndeplinit numai în mod formal funcția de administrator, în realitate societatea a fost condusă de fostul ei soț, care a determinat-o să semneze mai multe acte contabile, nu pot înlătura răspunderea ei materială, în condițiile în care, potrivit contractului de societate, ea a îndeplinit funcția de administrator de la data înființării societății și până la intrarea în faliment, iar legea interzice administratorilor care reprezintă societatea să delege sau să transmită acest drept de administrare în favoarea altei persoane în lipsa unui acord expres, în acest sens, exprimat prin actul constitutiv sau hotărârea asociațiilor. În speță nu există un astfel de acord.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 144 indice 1 din Legea societăților comerciale, administratorii societăților au obligația de a-și exercita mandatul cu loialitate, cu prudența și diligența unui bun administrator în interesul societății, pe baza unor informații adecvate, să nu desfășoare acțiuni de concurență neloială, să nu dobândească bunuri de la societate sau să contracteze credite din partea societății.
Nerespectarea acestor obligații care conturează, de altfel cuprinsul legal al mandatului administratorului este sancționată prin atragerea răspunderii materiale pentru repararea pagubelor suportate de către societate în condițiile prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În condițiile în care recurenta care a îndeplinit funcția de administrator al societății debitoare nu a fost în măsură să combată cu probe pertinente constatările lichidatorului judiciar în legătură cu faptele care au determinat starea de insolvență, și având în vedere faptul că s-a putut demonstra existența unui raport de cauzalitate între aceste fapte și prejudiciul produs, iar prin comportamentul ei recurenta a dat dovadă de neglijență în administrarea societății, Curtea apreciază că în speță sunt întrunite toate elementele răspunderii civile delictuale astfel cum corect a reținut și prima instanță, urmând ca în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 316 din același cod, să respingă recursul ca nefondat și să mențină soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței nr. 405 pronunțată la data de 02.03.2009 de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp./08.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
