Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1217/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1217/
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, prin reprezentant legal, împotriva Sentinței civile nr. 563 din 23 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art.86 din nr.OUG51/1998, rep. aprobată prin Legea nr. 409/2001, modificată și completată de nr.OUG43/2005.
Se constată, de asemenea, că Lichidatorul judiciar a depus întâmpinare.
În raport de actele existente la dosar și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin Sentința nr. 563/23 martie 2009 Tribunalului Harghita, s-au respins ca tardive obiecțiunile formulate de creditoarea AVAS B împotriva raportului final întocmit de lichidatorul MCc are a fost și aprobat și, pe cale de consecință, s-a dispus închiderea procedurii falimentului deschisă împotriva debitoarei - Com M C, s-a dispus radierea societății debitoarei din registrul comerțului și s-a dispus efectuarea notificărilor prevăzute de art. 135 din Legea nr. 85/2006. S-a dispus descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri sau responsabilități relative la procedură, în favoarea acestuia fiind avansată suma de 10.190,51 lei reprezentând cheltuieli de lichidare.
În motivarea hotărârii atacate s-a reținut că raportul final a fost afișat la 9.02.2009, iar convocarea adunării creditorilor s-a dispus prin încheierea din 9.02.2009, pentru data de 3.03.2009, însă, obiecțiunile creditoarei AVAS au fost înregistrate la 2.03.2009, fiind respinse ca tardiv formulate în raport de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
S-a mai reținut că prin încheierea nr. 1955/15.09.2008 s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată și că raportul privind cauzele și împrejurările ce au generat starea de insolvență a fost înregistrat la 2.12.2008, nefiind identificate cauze care să atragă incidența disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006 și că, de asemenea, nu au fost identificate bunuri mobile sau imobile urmăribile în prezenta procedură.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal, recurs creditoarea AVAS B, criticând hotărârea atacată ca nelegală, susținând în esență că, recurenta nu a depus obiecțiuni la raportul final, ci doar un punct de vedere adresat adunării creditorilor prin care își exprima opinia cu privire la necesitatea formulării unei cereri de angajare răspunderii patrimoniale a administratorului. S-a mai arătat că, în aceeași ordine de idei, în mod nelegal, judecătorul sindic nu a soluționat cererea de autorizare întrucât obiecțiunile au fost respinse ca tardive, și că judecătorul pricinii nu a avut un rol activ încălcând principiul înscris în art. 129 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare lichidatorul judiciar, în calitate de lichidator al debitoarei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în raport de concluziile raportului privind cauzele și împrejurările ce au condus la insolvență, înregistrat la 2.12.2008, nu au fost identificate cauze care să atragă incidența art. 128 din Legea nr. 85/2006 și că, de asemenea, nu au fost identificate bunuri sau lichidități urmăribile în prezenta procedură. De asemenea, nu au fost identificate vreuna din situațiile prev. de art. 138 alin. 3 din lege, pentru ca, Comitetul creditorilor să ceară judecătorului sindic să fie autorizat, să promoveze această acțiune.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În raport de susținerile recurentei, potrivit cărora această parte nu ar fi formulat obiecțiuni la raportul final, este de remarcat că adresa comunicată de către această parte către lichidatorul judiciar cuprinde solicitarea acesteia adresată lichidatorului de a formula cererea de atragerii răspunderii personale a administratorilor societății și, de asemenea, recurenta face precizarea că susține acest demers în numele comitetului creditorilor în situația în care Direcția Generală a Finanțelor Publice H nu înțelege să întreprindă acest demers.
Așadar, referitor la interpretarea de către judecătorul sindic a acestei manifestări de voință a recurentei, exprimată în cuprinsul acestui punct de vedere adresat lichidatorului, Curtea constată că, într-adevăr AVAS B, ca variantă alternativă a lipsei de diligență a comitetului creditorilor a formulat tocmai aceste obiecțiuni, chiar dacă nu au fost intitulate astfel, însă, și-a exprimat această opinie față de raportul final. În consecință, respingerea acestor obiecțiuni ca tardive, în raport de data depunerii acestora raportat la art. 129 alin.1 din Legea nr. 85/2006, este legală, această soluție fiind împărtășită de instanța de control judiciar.
Pe de altă parte, în ceea ce privește primul aliniat al punctului de vedere comunicat de recurentă lichidatorului, raportat la activitatea depusă de lichidator și concretizată în raportul final și rolul activ al judecătorului sindic, prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, Curtea constată că, în primul rând, creditorul majoritar Direcția Generală a Finanțelor Publice H nu a formulat cerere de autorizare în vederea depunerii cererii de angajare a răspunderii personale a administratorilor, aceeași atitudine pasivă având și comitetul creditorilor. În această situație nu se poate susține cu suficient temei că judecătorul sindic ar fi încălcat principiul rolului activ înscris în art. 129 Cod procedură civilă, întrucât acesta nu a fost investit cu soluționarea vreunei cereri de autorizare și nici cu o cerere de angajare în temeiul art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Așadar, pentru argumentele de mai sus, Curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul promovat în cauză, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să mențină hotărârea atacată ca legală și temeinică, nefiind identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării hotărârii atacate și din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Resping e ca nefondat recursul declarat de creditoarea, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 563/23 martie 2009, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Harghita nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
7 exp./11.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Alte cereri. Decizia 209/2008. Curtea de Apel Bacau → |
|---|
