Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1242/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
]Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1242
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
JUDECĂTOR 3: Cipriana Poiană
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursurile declarate de debitoarea C, "" I și de creditorii Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței comerciale numărul 137 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 12 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- ca părțile să depună la dosar note de concluzii scrise, pronunțarea s-a amînat în data de 19 octombrie 2009. În data de 16 octombrie 2009 recurentul debitor "" I și recurentul creditor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului au depus la dosar note de concluzii scrise;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea pentru azi, 26 octombrie 2009, cînd
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr. 137 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, s-a constatat perimată cererea creditorului SC + & CO înregistrată la data de 11. 02. 2005.
A fost admisă excepția privind prescripția extinctivă invocată de debitor și în consecință, respinge ca fiind prescrisă cererea formulată de creditorul AVAS, cu sediul în B, str. - nr.21, sect. 1.
Au fost respinse excepțiile privind prescripția și inadmisibilitatea cererii formulate de creditorul Administrația Fondului de Mediu, cu sediul în municipiul B, nr.294, sect. 6.
A fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea formulată de creditorul Administrația Fondului de Mediu.
S-a constatat rămasă fără obiect contestația împotriva cererii sus menționate.
Au fost respinse excepțiile privind perimarea, inadmisibilitate și prescripția cererii înregistrate la data de 14.02.2006 de creditorul SC + & Co Austria.
A fost respinsă excepția privind inadmisibilitatea cererii formulate de creditorul D
Au fost respinse contestațiile și în consecință admite cererile privind deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA I, formulate de creditorul SC + & Co (cu denumirea actuală & Co KG), cu sediul în Austria, 9, D-79593 și sediul ales în B,-, sect.2, la, & Asociații și creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, cu sediul în I, str. - nr. 26.
A fost admisă cererea formulată de creditorul Regia Autonomă de Canal I, cu sediul în I, str. - nr.6 privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC A
În temeiul art. 33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenței;
S-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SA, cu sediul social în municipiul I, tr. nr.22A, -.3,.15,jud.
În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței;
A numit administrator judiciar pe Management Reorganizare-Lichidare, cu sediul social în I,-, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege.
În lipsa unei convenții încheiate cu creditorii majoritari, administratorul a fost retribuit pe baza deconturilor aprobate de judecătorul-sindic.
În temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței;
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
S-a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 12. 05. 2008.
S-a fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 26.05.2008.
S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații la 25.06.2008,ora 11, iar pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor la 27.06.2008.
S-a fixat data ședinței adunării creditorilor la data de 30.05.2008, ora 11, la sediul judecătorului-sindic din I, str. - nr. 20 și convoacă creditorii debitorului, pentru alegerea comitetului creditorilor, al președintelui acestuia și stabilirea remunerației administratorului judiciar.
S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii, de către administratorul judiciar.
In temeiul art. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
S-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont bancar la o bancă din municipiul. I din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii. În caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:
Sub nr. 9/Com/11.02.2005, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Iași cererea creditorului SC + & Co Austria, care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SA I, creanța reclamată fiind de 193 168,82 Euro. Prin încheierea de ședință din data de 17.05.2005, cererea a fost suspendată în temeiul disp. art.155, ind.1 din pr.civilă, deoarece între timp debitorul își schimbase denumirea, iar creditorul nu a indicat noua denumire.
La data de 20.02.2006, în același dosar, se înregistrează o nouă cerere formulată de același creditor, vizând același debit, împotriva SC SA I, fosta SC SA.
Prin sentința civilă nr.173/Com/10.05.2006 a Tribunalului Iași, judecător-sindic a fost constatată ca fiind perimată prima cerere,au fost respinse excepțiile privind perimarea și prescripția celei de-a doua cereri,care a fost admisă cu consecința deschiderii procedurii împotriva debitorului SC SA. Această sentință a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 135/25.01.2007 a Curții de APEL IAȘI, reținându-se că nu a fost îndeplinită procedura de comunicare a celei de-a doua cereri formulate de creditor către noua conducere a debitorului. Curtea a dispus ca odată cu rejudecarea să se aibă în vedere toate aspectele invocate în motivele de recurs, inclusiv cele privind perimarea și prescripția.
Procedându-se la rejudecare și analizându-se cauza sub toate aspectele se constată că în cauză, împotriva aceluiași debitor, s-au înregistrat:
- la data de 03. 07. 2006 (vol. III, fila 2), cererea de declarare a creanței în valoare de 6.706.352 RON formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I:
- la data de 26. 06. 2006 (vol. III, fila 7), cererea de declarare a creanței în valoare de 55 745,15 RON formulată de creditorul AVAS B;
- la data de 08. 01. 2007 (vol. III, fila133), cererea introductivă formulată creditorul Administrația Fondului pentru Mediu B, pentru o creanță în valoare de 403 026 RON;
- la data de 27.11.2007 (vol. IV,fila 89), cererea introductivă formulată de creditorul I, pentru o creanță în cuantum de 82 394,40 RON.
La data de 27. 11. 2007 (vol. IV, fila 87) DGFPJ I precizează că își menține declarația de creanță și solicită deschiderea procedurii, iar la data de 04. 12. 2007 (vol. IV, fila 95), creditorul SC + & Co comunică că și-a schimbat denumirea în & Co KG, instanța luând act de comunicările părților.
Având în vedere disp.art.31 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora tuturor cererilor îndreptate împotriva aceluiași debitor li se aplică același regim juridic fie înainte de deschiderea procedurii, fie după deschidere, toate cererile sus menționate au fost tratate ca fiind cereri introductive și în conformitate cu disp. art. 33, alin.1 din aceiași lege, au fost comunicate debitorului, în duplicat(vol. IV, filele 1,77 și 96).
În termen legal, debitorul a depus contestație împotriva cererilor introductive susținând, în esență, că:
1. În ceea ce privește prima cerere formulată de creditorul SC + & Co invocă excepția perimării, excepție care va fi admisă cu consecința constatării perimării acestei cereri, motivat de faptul că de la data de 17.05.2005 a intervenit suspendarea judecății și apoi cererea a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, din vina creditorului titular al cererii introductive. Ori, potrivit disp. art. 248, alin. 3 din Cod procedură civilă, în materie comercială termenul de perimare este de 6 luni.
În ceea ce privește cea de-a doua cerere înregistrată de același creditor la data de 20.02.2006, debitorul invocă excepția de inadmisibilitate, susținând că aceasta apare ca o cerere de repunere pe rol, ceea ce este inadmisibil având în vedere că prima cerere este perimată. De asemenea, invocă excepția privind prescripția acestei cereri, apreciind că față de data facturilor prescripția s-a împlinit la data de 25.01.2004.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii,motivat de faptul că nu se află în incapacitate de plată, în dovedire depunând la dosarul cauzei o serie de documente contabile (vol. IV, filele 7- 43).
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, se constată că aceste sunt vădit neîntemeiate și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce le vom arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.254 alin.2 Cod procedură civilă atunci când se constată perimarea, partea interesată poate introduce o nouă cerere, părțile putând chiar folosi dovezile administrate cu ocazia judecării cererii perimate.
Față de aceste dispoziții legale, apare ca fiind neîntemeiată excepția privind inadmisibilitatea celei de-a doua cereri, faptul că aceasta a fost înregistrată în același dosar cu cererea perimată nefiind decât o chestiune administrativă ce ține de organizarea instanței,care nu afectează în nici un fel drepturile părților, cu atât mai mult cu cât legea ce reglementează procedura insolvenței impune, așa cum s-a arătat mai sus, reunirea tuturor cererilor formulate împotriva unui debitor în același dosar.
Analizând probele administrate în cauză (vol. I, filele 97-166), se constată că între părți s-au derulat raporturi juridice contractuale de vânzare-cumpărare internațională de mărfuri, sub forma simplificată a comenzii urmată de executare. Așa cum rezultă din facturile anexate, debitorul în cauză a fost beneficiarul unor cantități de produse livrate de creditor în perioada 10.11.2000-25.01.2001. Produsele au fost recepționate de debitor fără nici o obiecțiune cu privire la cantitatea și calitatea mărfurilor primite, de la data recepției urmând să se efectueze plata. Obligațiilor părților ce izvorăsc dintr-un contact de vânzare-cumpărare internațională le sunt aplicabile disp. Legii nr.24/1992 cu privire la prescripția în materie de vânzare internațională. Potrivit acestei legi, precum și dreptului comun în materie, de la data când obligația de plată a devenit exigibilă a început să curgă și termenul de prescripție. Înainte de împlinirea acestui termen,cu adresa nr. 3206/26. 06. 2002, debitorul a recunoscut suma pretinsă de creditor.
Analizâdu-se și aspectul dispus de Curtea de APEL IAȘI cu privire la calitatea persoanelor îndreptățite să reprezinte societatea, rezultă fără nici un dubiu, din evidențele ORC, că adresa de recunoaștere a fost semnată de persoana îndreptățită la acea vreme să angajeze legal debitorul în raporturile juridice. Schimbarea ulterioară a denumirii debitorului,precum și a administrației acestuia, nu aduce nici o atingere validității actului de recunoaștere,dacă se observă dispozițiile legale ce reglementează organizarea și funcționare persoanelor juridice române. Așa fiind, potrivit art.20 din Legea nr.24/1992, la data recunoașterii prescripția s-a întrerupt și a început să curgă un nou termen de prescripție. Cum potrivit art.8 din aceiași lege,termenul de prescripție este de 4 ani,însemnă că prescripția urma să se împlinească la data de 26. 06. 2006, ori creditorul a înregistrat cererea sa la data de 20. 02. 2006, deci indubitabil înainte de împlinirea termenului de prescripție.
2. Împotriva cererii introduse de creditorul I nu s-a formulat contestație. În contestațiile formulate împotriva celorlalte cereri introductive, debitorul a invocat inadmisibilitatea acestora pe motivul că au fost înregistrate într-un dosar perimat, excepție ce va fi respinsă pentru aceleași considerente care au fost arătate la pct.1 al prezentei sentințe. Cu privire la cererile formulate de creditorii AVAS B și Administrația Fondului de Mediu au fost invocate și excepțiile privind prescripția extinctivă. Din analiza probelor administrate în cauză, se constată că este întemeiată excepția privitoare la cererea AVAS B, excepție care va fi admisă cu consecința respingerii cererii ca fiind prescrisă, motivat de faptul că obligațiile de plată ale debitorului izvorăsc dintr-un contract comercial d e vânzare-cumpărare acțiuni (vol. III,fila 7), ultima devenind scadentă la data de 20.02.2003. De la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958, termen care s-a împlinit la data de 20. 02. 2006. Cererea creditorului a fost depusă la data de 26. 06 2006 (vol. III, fila 12), deci după împlinirea termenului de prescripție. Urmează a fi înlăturată susținerea creditorului potrivită căreia creanței sale i s-ar aplica termenul de prescripție special pentru creanțele bugetare, de 5 ani, deoarece potrivit art. 21 din Codul d e procedură fiscală, acest termen se aplică numai creanțelor care izvorăsc din raporturi de drept material fiscal și nu din raporturi de drept comercial. De altfel, însăși legea care stabilește caracterul de titlu executoriu al contractului de vânzare-cumpărare acțiuni (Legea nr. 137/2002) prevede în art. 39 că obligațiilor izvorâte din aceste contracte li se aplică termenul general de prescripție de 3 ani. Având în vedere caracterul peremptoriu al excepției admise nu vor mai fi analizate celelalte aspecte cu privire la acest creditor.
Se dovedește a fi neîntemeiată și v-a fi respinsă ca atare excepția privind prescripția cererii formulate de creditorul Administrația fondului de Mediu. Aceasta deoarece creanța pretinsă constituie o creanță bugetară așa cum acesta este definită de art. 21 din Codul d e procedură fiscală, caz în care se aplică termenul de prescripție de 5 ani prev. de disp. art. 131 din același act normativ. Așa cum rezultă din cerea depusă de creditor,obligațiile au fost calculate pentru perioada iunie 2002-septembrie 2003, caz în care prescripția se împlinea începând cu iunie 2007, ori cererea a fost depusă la data de 13.12.2006, deci înainte de împlinirea termenului de prescripție de 5 ani.
Pe fond, cererea acestui creditor se constată a fi nedovedită și va fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Deși i s-a solicitat expres (vol. III,fila 133), Administrația Fondului de Mediu nu a înțeles să își dovedească acțiunea sa, nedepunând la dosar nici un act dintre cele pe care le arată în cerere și nefolosindu-se de vreun alt mijloc de probă. Toată analiza de mai sus cu privire la prescripție s-a putu face numai în baza celor arătate de creditor în cererea și întâmpinarea sa, susțineri care însă, în lipsa oricărei probe, nu sunt suficiente și pentru analiza condițiilor de admisibilitate a cererii introductive.
Ca urmarea respingerii cererii creditorului, se constată rămasă fără obiect și contestația cu privire la această cerere.
Analizând pe fond contestațiile debitorului îndreptate împotriva cererilor formulate de creditorii SC + & Co la data de 14.02.2006 și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, acestea s-au dovedit a fi neîntemeiate și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele ce le vom arăta în cele urmează:
Cu documentele de plată depuse la dosarul cauzei (vol. IV,filele 3 și urm.) debitorul nu a putut dovedi că poate face față datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile și nici înlătura prezumția de insolvență instituită de disp. art. 3, alin.1, pct.1, lit. a din Legea nr. 85/2006.
Raportate la valoarea creanțelor neachitate, aceste sume apar ca fiind derizorii. Nu poate fi reținută nici apărarea debitorului potrivit căreia Iaf ormulat numai o simplă cerere de creanță din moment ce acest creditor solicită în mod expres deschiderea procedurii (vol. IV, fila87).De asemenea va fi înlăturată ca fiind neîntemeiată și apărarea debitorului prin care contestă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de I, deoarece această creanță rezultă din titluri executorii necontestate în condițiile legii speciale. Ori, potrivit disp art. 66 din Legea nr.85/2006, astfel de creanțe nu mai pot fi contestate în condițiile deschiderii procedurii insolvenței.
Verificând cererile celor doi creditori sus menționați, precum și cererea introductivă formulată de I, prin prisma actelor anexate acestora, s-as constatat întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege, astfel că acestea au fost admise și în temeiul disp. art. 33, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitorului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs I și creditorii Administrația Fondului pentru Mediu B și B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul formulat de debitoarea I cuprinde următoarea motivare:
1. În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași -Judecător Sindic sub nr. 9/2005/COM SC - & Co a solicitat deschiderea procedurii reorganizării și lichidării judiciare în ceea ce privește (fosta CO SA).
Prin încheierea din 17.05.2005 cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 indice 1 Cod procedură civilă motivate de faptul că SC - & Co nu s-a conformat dispozițiilor instanței, respectiv nu a indicat sediul societății conform.
Ulterior, la data de 20.02.2006 intimata SC - & Co revine cu o cerere în care indică sediul corect al SC, cerere ce este atașată la dosarul nr. 9/2005/COM.
A invocat debitoarea recurentă în fata instanței de fond excepția perimării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 9/2005 motivat de faptul că de la data suspendării cauzei au trecut mai mult de 6 luni, fapt ce face aplicabile dispozițiile art. 248 alin. 3 Cod procedură civilă.
Consideră recurenta că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale, când a apreciat că deși cererea introdusă la data de 11.02.2005 de SC - & Co este perimată, a calificat cererea înregistrată la data de 20.02.2006 ca fiind o nouă cerere și a considerat ca e doar o problemă administrativă a instanței faptul că s-a conexat la un dosar perimat.
Această opinie este contrazisă de întreaga literatură și practică judiciară. Astfel, efectul perimării unei cauze îl constituie faptul că în situația perimării unei cereri, aceasta se consideră că nici nu a existat, și pe cale de consecință nu se pot conexa alte cereri la o cauză perimată.
Instanța s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii și când a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006, fără a observa că prin alin. 3 al articolului menționat instanța avea obligația să verifice existența pe rol a dosarului.
Precizează faptul că art. 31 prevede situația în care după înregistrarea unei cereri din partea unui creditor se formulează o altă cerere de un alt creditor.
Interpretarea dată de instanță textului menționat este total greșită în condițiile în care dosarul nr. 9/2005 era perimat, cu toate efectele ce decurg din această situație, iar cererea formulată de intimata SC - & Co la data de 20.02.2006 nu este cererea unui alt creditor.
2. Un alt motiv de nelegalitate a sentinței pronunțată de Tribunalul Iași în ceea ce privește intimata SC - & Co îl constituie faptul că deși se susține că aceasta și-a schimbat denumirea, nu a făcut nici o dovadă în acest sens, nu a făcut dovada că & Co KH este succesoarea în drept a societății care a formulat cererea inițială.
Mai mult decât atât deși se susține că această societate este reprezentată deSCSRL nu există nici o dovadă în acest sens.
Instanța de fond avea obligația să verifice legitimitatea procesuală a intimatei și să verifice existența mandatului de reprezentare în forma prevăzută de dispozițiile legale în materie.
3. Mergând mai departe cu interpretarea greșită a legii, instanța de fond în mod greșit a considerat că debitul în baza căruia s-a solicitat deschiderea procedurii falimentului și reorganizării judiciare, debit ce datează din perioada 10.11.2000 - 25.01.2001 nu i se aplică termenul general de prescripție de 3 ani.
Deși a invocat în fața instanței de fond excepția prescripției dreptului la acțiune, aceasta în mod nelegal și cu aplicarea greșită a legii a respins această excepție.
Consideră că nu se putea reține că în materia prescripției sunt aplicabile dispozițiile Convenției Internaționale din 1974 asupra prescripției în materia vânzărilor de mărfuri.
Susține că în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile convenției menționate în condițiile în care între părți nu a existat niciodată un contract comercial în sensul prevăzut de Convenția menționată.
4. În ceea ce privește cererea DGFP I aceasta este doar o declarație de creanță făcută după deschiderea procedurii în baza sentinței nr.173/COM/2006, sentință ce a fost desființată de către Curtea de APEL IAȘI.
Recursul formulat de creditoarea Administrația Fondului pentru Mediu cuprinde următoarea motivare:
În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 08.01.2007, recurenta Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu debitoarea, a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul.
Prin sentința comercială nr. 137/21.03.2008, Tribunalul Iașia respins ca neîntemeiată cererea privind deschiderea procedurii insolvenței debitorului formulată de recurenta Administrația Fondului pentru Mediu.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 299 - 316 din Codul d e procedură civilă și solicită admiterea recursului pentru motivul că entința comercială nr. 137/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași este nelegală (art. 304 pct. 5. Proc. Civ.). În argumentarea acestui motiv menționează că în mod eronat, în considerentele sentinței recurate, instanța de fond a reținut că cererea recurentei este nedovedită, recurenta nedepunând la dosar nici un act dintre cele invocate în cererea introductivă.
Astfel cum arată chiar instanța de fond, la data de 08.01.2007, recurenta a formulat cererea nr. 14824/13.12.2006 prin care solicită deschiderea procedurii prevăzute de legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul SC A, fost CO, anexând toate documentele ce susțineau cererea. Acest lucru rezultă chiar din cuprinsul cererii introductive în care arăta că "Anexăm în fotocopie documentele ce susțin prezenta cerere, după cum urmează:
- Situația declarațiilor la Fondul pentru mediu depuse de CO;
- Situația încasărilor la Fondul pentru mediu pentru CO;
- Situația privind calculul contribuției la Fondul pentru mediu datorată de CO;
- înștiințarea de plată nr. 5918/07.06.2006;
.- Titlul executoriu nr. 158;
- Somația de plată nr. 9017/11.08.2006;
- Adresa de înființare a popririi nr. 12687/0 1.11.2006."
Contrar susținerilor instanței menționează că, prin adresa nr. 19078/15.11.2007, Tribunalul Iași îi solicita să precizeze poziția cu privire la creanță și nu așa cum se arată în sentința recurată să facă dovada creanței pe care Administrația Fondului pentru Mediu o are față de debitoarea SC
Urmare celor enunțate solicită instanței să pronunțe o hotărâre prin care să admită recursul, să modifice sentința recurată în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii prevăzute de legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul SC
Recursul formulat de creditoarea B cuprinde următoarea motivare:
Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, conform art. 304 indice 1 Cod. procedură civilă.
n fapt, prin sentința civilă nr. 173/com/10.05.2006 la cererea creditorului SC + & CO SRL, s-a deschis procedura prevăzută de Legea 64/1995 republicată, împotriva debitoarei SC SA, fixându-se termen de depunere a creanțelor data de 26.06.2006.
Instituția recurentă, prin cererea nr. GC/17852/26.06.2006, a formulat declarație de creanță, solicitând înscrierea cu valoarea totală de 55.745,15 RON, această suma fiind constituită din:
- 13.846,25 RON, reprezentând rate restante;
- 338,42 RON, reprezentând dobânda aferentă ratei nr. 13, actualizată în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 Cod procedură civilă;
- 41.560,48 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente ratelor 11-13 actualizate în conformitate cu dispozițiile art. 371 ind. 2 Cod procedură civilă.
Această creanță provine din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni 66/07.03.1996 încheiat între instituția recurentă cu I (fosta ) prin care a fost vândut pachetul de acțiuni deținut la
Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 66/07.03.1996 așa cum a fost modificat prin actul adițional din 12.02.2001 cu rate scadente la 20.02.2002, 20.08.2002, respectiv 20.02.2003 a fost cel care a stat la baza cererii de admitere a creanței, titlu executoriu contestat sub aspectul prescripției dreptului la acțiune.
Învederează instanței că prescripția extinctivă este o sancțiune pentru creditor și un beneficiu legal pentru debitor, la împlinirea unui termen de 3 ani, așa cum este prevăzut de art. 405 Cod procedură civilă, perioadă în care titlul executoriu a fost lăsat în nelucrare, creditorul rămânând neactiv. Sancțiunea intervine în momentul în care, după obținerea titlului executoriu, creditorul nu manifesta diligența necesară pentru a-l pune în executare, or ultima scadentă a contractului era în data de 20.02.2003 urmare încheierii actului adițional la contract. Mai mult decât atât, la data de 11.08.2005 a înștiințat societatea cu privire la debitul datorat, iar prin adresa nr. EM/696/12.01.2005 a comunicat titlul executoriu societății. Prin urmare, termenul de la care curge prescripția este 11.08.2005 și nu 20.02.2003 cum în mod eronat se precizează în sentința pe care o recurează.
Cazurile de întrerupere a termenului de prescripție sunt limitativ enumerate de art. 405 ind. 2 Cod procedură civilă. Ca și urmare a intervenției unuia din cazurile menționate în articolul amintit, cursul prescripției este întrerupt, începând să curgă un nou termen de prescripție (12.01.2005).
Având in vedere dovezile pe care le-a anexat, nu se poate atribui vreo culpă creditorului în sensul nepunerii în executare a titlului executoriu. Prin cererile nr. GC/32096/11.08.2005 și GC/696/12.01.2005 debitoarea a fost somată cu privire la creanță, menționând faptul că se va trece la executarea silită în cazul neachitării debitului, acestea constituind, fără tăgadă, documente doveditoare ale întreruperii prescripției.
Mai mult decât atât, debitoarea fiind somată cu privire la existența creanței, nefiind înregistrate obiecțiuni din partea acesteia, iar prin adresa nr. 111/30.08.2005, înregistrată la cu nr. GC/34976/07.09.2005 aceasta a propus un grafic de plată cu ultima scadentă în luna ianuarie 2006, adresă ce reprezintă un act întrerupător al prescripției conform art. 405 ind. 2 Cod procedură civilă, deoarece debitoarea a executat un act voluntar de executare al obligației prin propunerea graficului de eșalonare a datoriei și a recunoscut astfel creanța datorată către recurentă.
Față de toate cele menționate și față de înscrisurile depuse solicită a se constata că la data preluării creanței de către, aceasta nu avea cum să fie prescrisă, având în vedere prevederile art. 405 ind. 2 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, conform 13 al. 5 din OUG51/1998, republicată, termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor preluate de, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani.
Motivarea instanței de judecată este că instituția recurentă a depus declarația de creanța după împlinirea termenului de prescripție, data de 20.02.2006, ori a dovedit că aceasta a fost întreruptă prin comunicarea titlului executoriu către debitoare la data de 21.01.2005.
Conform decretului nr. 167 art. 7 alin 3 "dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul" - adresa debitoarei privind graficul de rambursare în 3 rate este din data de 30.08.2005.
Art. 12 din același act normativ prevede faptul că, în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită. Așa cum a arătat anterior, contractul de vânzare - cumpărare acțiuni, prin actul adițional din data de 12.02.2001 cu rate scadente la 20.02.2002, 20.08.2002, respectiv 20.02.2003, ce constituie titlul executoriu al creanței recurentei, nu este în nici un caz prescris având în vedere acțiunile întreprinse de recurentă.
De asemenea, art. 16 lit. c prevede că prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare, în speță, cererile nr. GC/32096/11.08.2005 și GC/696/12.01.2005, iar în conformitate cu art. 4052Cod procedură civilă cursul prescripției se întrerupe la data îndeplinirii de debitor a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute de titlul executoriu ori a recunoașterii în orice mod a datoriei, în speță adresa debitoarei nr. 111/30.08.2005 înregistrată la sub nr. GC/34976/07.09.2005.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale nr. 137/S/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- (9/2005), constatarea ca nelegală a respingerii cererii de admitere a creanței si, în consecință, includerea în tabelul creanțelor cu suma de 55.745,15 RON, în categoria creanțelor bugetare.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că:
Cu privire la recursul formulat de debitoarea I, curtea de apel reține următoarele:
Sunt nefondate toate criticile acestei recurente vizând modalitatea de soluționare de către prima instanță tuturor chestiunilor invocate de debitoarea recurentă A legate de perimarea cererii de deschidere a procedurii formulate de creditorul + & CO Austria, la data de 11.02.2005, precum și a celor legate de perimarea, inadmisibilitatea și prescripția cererii înregistrate la data de 14.02.2006 de același creditor.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță, constatând perimată cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditorul + & CO, la data de 11.02.2005, a reținut că cea de- doua cerere a acestui creditor, înregistrată la data de 14.02.2006, în același dosar, produce efectul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței. Așa fiind, în privința celei de- doua cereri înregistrate la 14.02.2006, sunt aplicabile dispozițiile art. 254 alin. 2 Cod procedură civilă, iar împrejurarea că cererea a fost înregistrată cu același număr de dosar este doar un aspect ce ține de administrarea internă instanței și nu o prejudiciază în nici un mod pe recurentă. Mai mult, această modalitate de înregistrare a cererii în același dosar este și în spiritul dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006, referitoare la conexarea cererilor creditorilor și a celorlalte eventuale dosare aflate pe rol, cu același obiect, la același dosar.
Totodată, ca argument de logică, se mai poate adăuga faptul că excepția perimării cererii din 11.02.2005 a fost soluționată prin aceeași sentință prin care s-a admis cererea înregistrată în același dosar la 14.02.2006, așa încât nimic nu justifică faptul ca, urmare a admiterii unei excepții de perimare a unei cereri, celelalte cereri înregistrate în același dosar să fie eventual disjunse și înregistrate separat.
Neîntemeiate sunt și criticile referitoarea la schimbarea denumirii creditoarei în & Co KH, la sediul - & Co, precum și cele legate de calitatea de mandatar a
Astfel, rejudecarea cererilor creditoarei - intimate finalizate prin sentința recurată s- făcut tocmai ca urmare a admiterii recursului promovat de debitoarea I și soluționat prin decizia irevocabilă nr. 135/25.01. 2007 Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială, în care parte litigantă a fost creditoarea - & Co Austria. Așa fiind, implicit prin decizia anterior menționată, a fost confirmată cu putere de lucru judecat între părți, calitatea procesuală a creditoarei - & Co Austria, inclusiv a mandatarului acesteia. De asemenea, prin adresa depusă la dosarul de fond - volumul IV - nr-, de la fila 95, creditoarea - & Co Austria, reprezentată prin Romania și prin, & Asociații a precizat că noua denumire a societății este & Co KH.
Sunt nefondate și criticile care vizează modul de soluționare de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește creanța pe care o are asupra debitoarei, creditoarea - & Co Austria, cu denumirea actuală de & Co KH. Austria.
Așa cum în mod corect a stabilit prima instanță, între părți s-au derulat raporturi juridice contractuale de vânzare-cumpărare internaționale de mărfuri, pe perioada 10.11.2000 - 25.01.2001.
Se reține că în mod corect judecătorul sindic a apreciat că în cauză este vorba de un contract de vânzare-cumpărare de bunuri mobile corporale cu un caracter internațional, avându-se în vedere dispozițiile art. 2 lit. a din Legea nr. 24/1992 pentru aderarea României la Convenția asupra prescripției în materie de vânzare internațională, încheiată la, la 14 iunie 1974, și la Protocolul de modificare de la Viena.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. a din Legea nr. 24/1992, în înțelesul sus-amintitei convenții, un contract de vânzare de bunuri mobile corporale este considerat ca având un caracter internațional dacă, în momentul încheierii contractului, cumpărătorul și vânzătorul își au sediul în state diferite, ceea ce este cazul în speță.
Așa fiind, se reține că judecătorul sindic în mod corect a calculat termenul de prescripție de 4 ani prevăzut în art. 8 și 20 din aceeași lege, stabilind ca moment al începerii curgerii sale data de 26.06.2002, când debitoarea - recurentă, prin adresa nr. 3206/26.06.2002 a recunoscut suma pretinsă de creditoarea - intimată (fila 108, vol. I, dosar nr. 9/2005/COM, Tribunalul Iași ).
Este nefondată și critica referitoare la calificarea juridică dată de judecătorul - sindic cererii formulate în cauză de către creditorul I, avându-se în vedere că, prin aceeași sentință recurată în cadrul procesual de față, judecătorul - sindic a constatat perimarea primei cereri formulate de creditorul - & Co Austria și a admis cererile privind deschiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea - recurentă, cereri formulate de ceilalți creditori ai debitoarei - recurente.
Cu privire la recursul formulat de Administrația Fondului pentru Mediu, Curtea de Apel reține următoarele:
Este nefondată susținerea acestei recurente referitoare la împrejurarea că cererii nr. 14824 din 13.12.2006, prin care solicită deschiderea procedurii insolvenței i-au fost anexate toate documentele ce susțineau cererea formulată.
Astfel, verificând înscrisurile existente în volumul IV al dosarului 9/2005 al Tribunalului Iași, se reține că la filele 100, 101 și 102 ale acestui dosar există numai declarația de creanță a acestei creditoare, însoțită doar de plicul în care a fost expediată prin poștă.
Așa fiind, în mod corect judecătorul - sindic a reținut că Administrația Fondului de Mediu nu a depus nici un înscris prin care să probeze susținerile din cererea sa. Toate aceste înscrisuri au fost depuse de recurenta Administrația Fondului de Mediu ulterior pronunțării sentinței recurate, fiind expediate la dosarul cauzei, prin poștă, data poștei fiind 25 aprilie 2008, așa încât depunerea acestora după pronunțarea sentinței recurate (21 martie 2008) nu mai poate avea relevanță juridică față de stadiul în care se află procedura insolvenței la data depunerii lor.
Cu privire la recursul formulat de B, curtea reține următoarele:
La data de 26.06.2006 (fila 187 dosar Curtea de apel), a formulat cerere de admitere a creanței, cerere care a fost primită de judecătorul sindic la 4.07.2006.
Prima instanță a reținut în mod corect, aspect care de altfel nici nu a fost contestat de nici una dintre părți, că obligațiile de plată ale debitorului izvorăsc dintr-un contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 66 din 7 martie 1996, iar ultima a devenit scadentă la data de 20.02.2003, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție.
Însă, așa cum rezultă din adresa nr. 111/30.08.2005, trimisă de debitoarea (fosta ), debitoarea recunoaște implicit debitul în sumă de 39.185,17 RON, reprezentând rate, dobânzi și penalități de întârziere rezultate din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 66/7.03.1996 și propune un grafic de plată a acestuia cu bilete la ordin (fila 37 dosar Curtea de Apel).
Așa fiind și având în vedere dispozițiile art. 16 lit. din Decretul nr. 167/1958, coroborate cu dispozițiile art. 17 din același act normativ, Curtea apreciază că prin adresa nr. 111/30.08.2005, debitoarea a recunoscut dreptul a cărei acțiune se prescrie, adresa anterior menționată fiind astfel un act care a întrerupt prescripția, de la acea dată (30.08.2005) începând să curgă nouă prescripție.
Prin urmare, Curtea reține că cererea de admitere a creanței din 26.06. 2006 și primită la 4.07.2006 la judecătorul sindic a fost depusă înăuntrul termenului de prescripție, motiv pentru care excepția privind prescripția extinctivă invocată de debitoarea este neîntemeiată.
Pentru toate considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de împotriva sentinței comerciale nr. 137 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic - sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Se va respinge excepția privind prescripția extinctivă invocată de debitoarea în ceea ce privește cererea formulată de creditorul și, în consecință:
Se va admite cererea de declarare a creanței formulate de B la data de 4.07.2006, urmând ca restul dispozițiilor sentinței recurate să fie menținute.
Având în vedere că recursurile formulate de debitorul I și creditorul Administrația Fondului de Mediu împotriva aceleiași sentințe nu sunt întemeiate, acestea urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de B, împotriva sentinței comerciale nr. 137 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge excepția privind prescripția extinctivă invocată de debitoarea "" în ceea ce privește cererea formulată de creditorul
Admite cererea de declarare a creanței formulată de B la data de 4.07.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursurile formulate de debitorul "" I și creditorul Administrația Fondului pentru Mediu, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
25.11.2009
Tribunalul Iași
Jud. BGD.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Geta Sandu, Cipriana Poiană
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
