Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1405/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1405
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 3: Doina Lupea
GREFIER: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra recursului formulat de revizuentul, în calitate de asociat majoritar al debitoarei SC SRL TG J împotriva sentinței nr.968 din 7 iulie 2009, pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare DGFP G, intimatul administrator judiciar TG J administrator judiciar pentru debitoarea SC SRL, intimatele creditoare SC SA O, CONSILIUL LOCAL TG J și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 16.11.2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 968 din 7 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr-, de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, s-au respins ca nefondate cererile de revizuire a sentinței nr.161 din 12 februarie 2009 și încheierii nr.1452/7.10.2008, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr-, formulate de SC SRL Tg-J, prin.
Au fost desemnați experți pentru efectuarea raportului de expertiză contabilă:, și, cu un onorariu de câte 1.000 lei fiecare, ce va fi achitat de fostul administrator societar al debitoarei, și s-a acordat termen la 8.09.2009, pentru depunerea raportului de expertiză.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr.161 din 12 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, irevocabilă, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditorul DGFP G, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL, creditorul invocând o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 486.045 lei.Debitorul nu a contestat starea de insolvență, apărătorul său fiind de acord cu cererile creditorului DGFP G, respectiv cu deschiderea procedurii generale.
Prin sentința nr.1133 din 1 iulie 2008, judecătorul sindic a admis cererea formulată de administratorul judiciar și, în baza art.98 al.3 din Legea 85/2006, a admis planul de reorganizare propus de administratorul judiciar.
Prin încheierea nr.1452 din 7.10.2008, s-a admis cererea formulată de administratorul judiciar, pentru deschiderea procedurii simplificate a falimentului, în temeiul art. 107 din Legea privind procedura insolvenței și, în temeiul art.102 al.3, raportat la art. 107 al.1 lit. B din Legea 85/2006, s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului SC SRL, confirmându-se ca lichidator judiciar Tg.J, cu o retribuție de 800 lei lunar și dispunându-se să îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.25. Prin aceeași încheiere s-a infirmat planul de reorganizare.
Întrucât creditoarea DGFP nu a votat planul de reorganizare, judecătorul sindic a făcut aplicarea disp.art.107 alin.1 lit.B din Legea 85/2006.
S-a reținut că debitoarea avea posibilitatea să formuleze contestație la cererea de deschiderea procedurii insolvenței, potrivit art.33 alin.2 din Legea 85/2006, să conteste că ar fi în insolvență sau să conteste creanța DGFP G, iar după pronunțarea sentinței nr.161 din 12.02.2008 de deschidere a procedurii insolvenței, debitoarea avea posibilitatea să formuleze recurs, dar nu a făcut acest lucru, achiesând astfel la pretențiile creditoarei DGFP G și însușindu-și măsurile luate de judecătorul sindic.
În privința cererilor de revizuire, s-a reținut că s-au întemeiat pe disp.art.322 pct.5 pr.civilă, invocându-se existența unui act nou, care ar avea drept consecință juridică anularea celor două hotărâri pronunțate de judecătorul sindic.
Acest act nou invocat de revizuientă, s-a constatat că îl reprezintă decizia nr.158/8.05.2009 privind soluționarea contestației depusă de SC SRL la ANAF, înregistrată sub nr.- din 15.07.2005 și reînregistrată sub nr.- din 13.02.2009, prin care s-a respins ca rămasă fără obiect contestația formulată de SC SRL TG-J, pentru suma de 3.834.132 lei, stabilită prin decizia de impunere nr.19700/27.04.2005.
Instanța a motivat că debitorul nu mai poate formula cerere de revizuire împotriva sentinței prin care s-a deschis procedura generală a insolvenței, atâta timp cât nu a formulat contestație la cererea creditorului, achiesând la susținerile acestuia în sensul că se află în încetare de plăți și că nu se mai poate revizui încheierea prin care s-a dispus intrarea în procedura insolvenței, atâta timp cât recursul său împotriva acestei hotărâri, în cadrul căruia a invocat că DGFP nu ar avea împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă, a fost respins.
S-a motivat că nu s- pus în discuție intrarea debitoarei în procedura generală a insolvenței, întrucât debitoarea nu a contestat starea de insolvență și a fost de acord cu intrarea în procedura generală.
Intrarea în procedura falimentului s-a reținut că nu poate fi contestată pe calea revizuirii, deoarece s-a infirmat planul de reorganizare, iar judecătorul sindic nu avea altă posibilitate legală decât să pronunțe trecerea debitoarei la faliment.
S-a avut în vedere că administratorul judiciar și apoi lichidatorul judiciar au întocmit tabelul preliminar și cel definitiv de creanțe, care nu au fost contestate de către debitoare, până la data de 3.06.2009, în ce privește creanța DGFP G.
Judecătorul sindic a considerat că cele două cereri de revizuire sunt nefondate și în ce privește creanța DGFP G, iar pentru o justă soluționare a cauzei și pentru a nu se încălca drepturile debitoarei, a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile, având în vedere situația creată prin contestarea deciziilor de impunere la ANAF și prin soluționarea, prin decizia 96 din 4.02.2009 a Curții de Apel Craiova, a plângerii penale formulată de DGFP
Dispunerea acestei probe s-a făcut cu scopul de a stabili cuantumul creanței cu care DGFP G trebuia să fie înscrisă în tabelul de creanțe privind pe debitoarea SC SRL TG-
Judecătorul sindic a considerat că numai printr-o expertiză contabilă s-ar putea stabili ce sumă datora cu exactitate debitoarea la data intrării acesteia în procedura falimentului și la data stabilită prin încheierea de trecere la faliment pentru întocmirea tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
În privința deciziei penale, s-a reținut că nu poate influența trecerea debitoarei la procedura falimentului, fiind vorba despre soluționarea unei plângeri penale împotriva unor persoane fizice și că, cel mult, soluționarea laturii civile ar putea influența cuantumul creanței DGFP G, în situația în care o parte din sumele cu care s-a înscris DGFP G au fost analizate în considerentele deciziei penale.
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuentul, solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar, în subsidiar, modificarea hotărârii recurate și admiterea cererii de revizuire a sentinței nr. 161/12.02.2008 și a încheierii nr. 1452/07.10.2008, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Gorj, în sensul schimbării în totalitate a acestora și a respingerii cererii formulate de creditoarea DGFP G pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva SC SRL în calitate de debitor și respingerii cererii pentru deschiderea procedurii de faliment a SC SRL.
A susținut că instanța de fond a respins în mod greșit cererea de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 5 pr.civ. întrucât erau îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a acesteia.
În acest sens, a arătat că Decizia nr. 158/08.05.2009 a - - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, reprezintă un înscris nou, pe care nu l-a putut prezenta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; este un act determinant, în sensul că, dacă această decizie ar fi existat la momentul pronunțării sentinței nr. 161/12.02.2008 și a încheierii nr. 1452/07.10.2008 de către Tribunalul Gorj, soluțiile ar fi fost diferite de cele pronunțate.
Recurentul a precizat că la data promovării cererilor de deschidere a procedurii insolvenței și de trecere la faliment de către creditoarea DGFP G creanța de 486.045 lei nu era certă, lichidă și exigibilă, deoarece DGFP G avea de rambursat TVA în valoare de 1.184.787 lei, către debitoarea SC SRL, conform balanței din 31.12.2007.
În dovedirea susținerii sale, recurentul a susținut următoarele:
Debitoarea a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 19700/27.04.2005, emisă în baza raportului de inspecție fiscală cu același număr, contestație ce a fost suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. 5539/P/2006. Prin adresa nr. 2775/10.03.2009, înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF sub nr. -/10.03.2009, SC SRL a înaintat decizia penală nr. 96/04.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, rămasă definitivă, prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de partea civilă ANAF, prin DGFP G, împotriva deciziei penale nr. 81 A/07.05.2008, precum și sentința penală nr. 1307/04.05.2007 pronunțată de Judecătoria Tg. J în vederea reluării procedurii administrative de soluționare a contestației.
Prin decizia nr. 158/08.05.2009, Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF soluționează contestația formulată de către SC SRL în anul 2005 împotriva deciziei de impunere nr. 19700/27.04.2005.Astfel, decide respingerea contestației ca fiind rămasă fără obiect pentru suma totală de 3.834.132 lei stabilită prin decizia de impunere nr. 19700/27.04.2005 emisă în baza raportului de inspecție fiscală cu același număr, luându-se act de soluția pronunțată pe latură civilă prin decizia penală nr. 96/04.02.2009 a Curții de Apel Craiova și, pe cale de consecință, anularea parțială a deciziei de impunere nr. 19700/27.04.2005 și a raportului de inspecție fiscală nr. 19700/27.04.2005 pentru suma de 3.824.037,25 lei reprezentând impozit pe profit, taxă pe valoare adăugată și accesorii aferente acestora.
Recurentul a precizat că Decizia nr. 158/08.05.2009 reprezintă un act nou, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 pr.civ. și privește o perioadă anterioară pronunțării hotărârilor a căror revizuire o solicită.
A arătat că acest înscris este nou nu numai prin prisma faptului că se referă la desființarea raportului de inspecție fiscală contestat, dar schimbă radical și poziția DGFP G din creditoare a SC SRL în debitoare a acesteia atât la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, cât și la momentul trecerii la procedura falimentului SC SRL, prin respingerea planului de reorganizare.
Recurentul a mai arătat că atât sentința nr. 161/12.02.2008, cât și încheierea nr. 1452/07.10.2008 pronunțate în dosarul nr- al Tribunalului Gorj au avut în vedere o situație fiscală, în totală contradicție cu situația reținută prin Decizia 158/08.05.2009 și soluția dispusă în dosarul penal nr-. Astfel, decizia nr. 158/08.05.2009 reprezintă un înscris determinant pentru soluționarea fondului cauzei dosarului nr- al Tribunalului Gorj, iar dacă ea ar fi existat la momentul pronunțării sentinței nr. 161/12.02.2008 și încheierii nr. 1452/07.10.2008, ar fi putut duce la o altă soluție a instanței.
Concluzionând, recurentul a arătat că sumele invocate la ora actuală de către DGFP provin din raportul de inspecție fiscală nr. 1143/30.01.2009 și decizia de impunere nr. 15/30.01.2009, contestate de SC SRL, astfel încât sumele respective nu sunt certe, lichide și exigibile. Mai mult, la ora actuală SC SRL este creditorul DGFP, având de recuperat de la aceasta aproximativ 23 miliarde lei ROL, reprezentând TVA deductibil.
A mai arătat că prin raportul de expertiză contabilă întocmit în dosarul nr- al Curții de Apel Craiova (dosar ce are ca obiect anularea deciziei nr. 138/24.04.2007, emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor Agenția Națională de Administrare Fiscală, a deciziei de impunere nr. 66/31.08.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2402/31.08.2007 și exonerarea SC SRL de la plata sumei de 2.300.788 lei) s-a constatat că sumele pretinse la plată de către intimata DGFP G, inclusiv în prezenta cauză, nu sunt reale.
Totodată, a precizat că pretinsa creanță a intimatei DGFP G nu va putea fi stabilită cu certitudine decât printr-o expertiză contabilă care să stabilească dacă la data promovării cererii de deschidere a procedurii față de SC SRL de către DGFP, precum și în prezent, aceasta avea o creanță certă, lichidă și exigibilă care să depășească 10.000 lei sau SC SRL era creditoarea DGFP.
S-au depus la dosar, în scop probatoriu: cererea înregistrată la DGFP G sub nr.20183/11.05.2009, adresa nr.-/29.09.2008, emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; cererea nr.599/06.02.2009, formulată de SC SRL; cererile înregistrate la DGFP G sub nr.11473/11.03.2009; 20183/11.05.2009; 20184/11.05.2009.
Examinând sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.322 pct.5 pr.civ. revizuirea poate fi exercitată dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Prima situație reglementată de art.322 pct.5 pr.civ. are în vedere îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții pentru admisibilitatea revizuirii: revizuentul să invoce un înscris; înscrisul să fie doveditor, adică probant prin el însuși; înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii, deci să fie nou; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii; înscrisul să nu fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant.
Prin înscris nou se înțelege actul scris emanat de la părțile din proces sau de la un terț, care ar fi putut înrâuri soluția cauzei, dacă ar fi fost folosit la prima instanță.
Hotărârea judecătorească obținută pe baza unei acțiuni introdusă înainte de soluționarea definitivă a litigiului în care se cere revizuirea poate fi considerată înscris nou, întrucât partea nu putea determina pronunțarea ei la o dată anterioară pentru aop utea prezenta în acel litigiu.
Deși Decizia nr.158/08.05.2009 a MFP - ANAF B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prezentată de revizuent, a fost obținută după darea hotărârilor a căror revizuire se solicită, pe baza unei contestații formulată de către SC SRL, în anul 2005, nu poate fi considerată un înscris nou, întrucât nu ar fi putut înrâuri soluțiile pronunțate în cauză.
Astfel, pentru a preîntâmpina deschiderea procedurii insolvenței împotriva sa, debitorul avea posibilitatea să depună în termen contestație, prin care să solicite respingerea cererii creditoarei DGFP G, arătând că nu se află în stare de insolvență, că suma pretinsă de către creditor este doar refuzată la plată pentru motive bine întemeiate și că această creanță nu este exigibilă, deoarece în anul 2005 a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr. 19700/27.04.2005.
Din actele dosarului, rezultă că debitorul nu a înțeles să uzeze de acest drept conferit de art. 33 alin.2 din Legea nr. 85/2006, ci a procedat în conformitate cu dispozițiile alin. 6 ale aceluiași articol, în sensul că nu a contestat că ar fi în insolvență și și-a exprimat intenția de a-și reorganiza activitatea, ceea ce l-a determinat pe judecătorul sindic să pronunțe sentința nr. 161 din 12.02.2008, prin care a deschis procedura generală a insolvenței împotriva SC SRL.
Întrucât simpla dovadă a formulării contestației împotriva deciziei de impunere nr. 19700/27 aprilie 2005 emisă de DGFP G era suficientă pentru dovedirea existenței unei stări litigioase dintre părți care nu era finalizată la data introducerii cererii de deschidere a procedurii și ar fi condus la admiterea unei eventuale contestații formulată de către debitor, nefiind necesară soluționarea definitivă a litigiului, înscrisul prezentat de revizuent nu îndeplinește cerința de înscris nou care să conducă la admisibilitatea revizuirii.
Cât privește intrarea debitorului în faliment, se constată că s-a realizat conform art. 107 alin.1 lit. B, teza a II-a, deci ca urmare a faptului că planul propus de către debitor nu a fost acceptat și confirmat.
Cum soluția propunerii planului de reorganizare a fost aleasă de către debitor, care nu a înțeles, așa cum am menționat mai sus, să formuleze contestație și să probeze existența unei stări litigioase nefinalizate cu DGFP G, creditor care a introdus cererea de deschidere a procedurii insolvenței împotriva sa, înscrisul invocat de către revizuent nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 pr. civ. nefiind un act determinant, astfel cum susține revizuentul. Chiar dacă această decizie ar fi fost cunoscută de judecătorul sindic, nu ar fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții.
În prezent, singura posibilitate pe care o are revizuentul este de a contesta creanța DGFP G, în temeiul art. 75 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic urmând a analiza dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei contestații.
Din analiza hotărârii recurate se constată că expertiza contabilă la care face referire revizuentul a fost dispusă de către judecătorul sindic, expertul urmând a preciza suma, prioritatea și situația creanței DGFP G la data intrării intimatei debitoare în procedura falimentului și la data întocmirii tabelului definitiv consolidat al creanțelor.
Față de considerentele expuse mai sus, se reține că hotărârea recurată este temeinică și legală astfel încât potrivit art. 312 alin. 1 pr. civ. va fi rerspins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de revizuentul pârât, în calitate de asociat majoritar al debitoarei SC SRL TG J, cu domiciliul în Tg J,-, Județul G împotriva sentinței nr.968 din 7 iulie 2009 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata creditoare DGFP G cu sediul în Tg. J, Județul G, intimatul administrator judiciar TG J administrator judiciar pentru debitoarea SC SRL cu sediul în Tg J,-,.1, Județul G, intimatele creditoare SC SA O cu sediul în O, Județul B, CONSILIUL LOCAL TG J cu sediul în Tg J, -,.25,.parter, Județul G și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G cu sediul în Tg J, str.1 - 2. Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.DL.
Ex.3
Jud.fond
Tehnored.DM/ 16.12.2009
17 2009
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Lotus Gherghină, Doina Lupea
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
