Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1501/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1501/com
Ședința publică de la 18.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenții -, - T & T SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la, și Asociații din B, str. -. -., nr. 49,.2,.3, sect.5 și de recurenta creditoare - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 658/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul creditor -, cu sediul în T,-, intimat - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - T & T SRL, cu sediul în T,- și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, având ca obiect - procedura insolvenței - contestație tabel suplimentar de creanțe.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 28.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera cât și pentru a se depune la dosar concluzii scrise la data de 04.11.2009, 11.11.2009, 18.11.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor în comerciale de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 13.03.2009 și înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr-, petentul, în calitate de asociat al debitoarei în faliment - SRL, a formulat contestație împotriva tabelului suplimentar de creanțe din data de 24.09.2008 și a tabelului definitiv consolidat de creanțe din data de 05.10.2008 întocmite de lichidatorul judiciar - Cabinet de Insolvență, solicitând anularea celor două tabele de creanțe, suplimentar și definitiv consolidat, în principal, ca fiind întocmite de un practician de insolvență fără a avea calitatea de lichidator judiciar în cauză; în subsidiar, contestatorul a solicitat anularea tabelului preliminar de creanțe din data de 24.09.2008 întrucât sumele cuprinse în acest tabel nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile și anularea tabelului definitiv consolidat de creanțe din data de 05.10.2008, prin care au fost înscrise creanțele suplimentare solicitate de Primăria T, în valoare de 7.160 lei, și respectiv de ITM T, în valoare de 13 lei, pentru motivele prevăzute de art.75 alin.1 din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă nr.758/22.04.2009, judecătorul sindic a admis excepția tardivității contestației, în ceea ce privește tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei - "T & T " SRL T și a respins contestația formulată împotriva tabelului preliminar de creanțe ca tardivă; a respins ca nefondată excepția tardivității contestației formulate împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor; a respins ca nefondată excepția lipsei calității de lichidator judiciar a Cabinetului de Insolvență; a admis contestația formulată împotriva tabelului definitiv consolidat al creanțelor asupra averii debitoarei - " T & T " SRL T și a anulat tabelul definitiv consolidat întocmit la 5 octombrie 2008 în parte, doar în ceea ce privește creanțele suplimentare de 7.160 lei și respectiv 13 lei solicitate de creditorii Primăria T și
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr.758 din 18 mai 2007 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în formă simplificată cu privire la debitoarea - T & T SRL T și numirea în calitate de lichidator judiciar a - T, stabilindu-se ca termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei data de 16 iulie 2007; termenul de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe la 30 iulie 2007; termenul de depunere a contestațiilor la 3 august 2007 și termenul de întocmire și depunere a tabelului definitiv consolidat la 14 august 2007.
La data de 09.08.2007 lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei tabelul preliminar cuprinzând creanțe solicitate de creditori, la data de 17.08.2007 a depus tabelul definitiv de creanțe, la data de 24.09.2008 s-a depus tabelul suplimentar cuprinzând creanțe, iar la 06.10.2008 tabelul definitiv consolidat.
Relativ la excepția tardivității contestației, în ceea ce privește tabelul preliminar al creanțelor asupra averii debitoarei - "T & T " SRL T, s-a apreciat că, în cauză, contestația a fost depusă cu mult peste termenul prevăzut de art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește excepția tardivității contestației la tabelul definitiv consolidat al creanțelor, s-a apreciat că, față de dispozițiile art.75 alin.1 din Legea 85/2006, această execpție este nefondată.
De asemenea, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că începând cu data de 01.07.2008 - T s-a divizat în - T și Cabinet Individual de Insolvență, prin decizia nr.318/19.05.2008, iar fiecare asociat a preluat din portofoliul lui - T procedurile la care a lucrat efectiv și conform art.22.2 lit.a din actul constitutiv, depunându-se și lista cu procedurile care rămân la Cabinet Individual, înscrisuri înregistrate la ORC T la data de 04.07.2008, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității de lichidator judiciar a Cabinetului de Insolvență.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 29.08.2008 contestatorul a achitat cu chitanța seria - nr.- PJ (fila 129 dosar nr-) suma de 19.018 lei în contul Primăriei T, iar potrivit Ordinelor de plată nr.1-6 din 29.08.2008, (filele 130-132 dosar nr-) debitele către bugetul de stat și respectiv ITM
Ulterior, creditorii Primăria T și ITM T au solicitat suplimentar plata altor două creanțe, fără a emite vreun act care să justifice solicitarea plății celor două sume suplimentare, fără a preciza ce reprezintă sumele solicitate, temeiul legal în baza cărora sunt datorate, precum și perioada pentru care sunt datorate, creanța nefiind dovedită.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că sumele solicitate de Primăria T și ITM T nu reprezintă creanțe certe, lichide și exigibile, sens în care a admis contestația formulată împotriva tabelului definitiv consolidat și a anulat tabelul definitiv consolidat întocmit la 5 octombrie 20008, în parte, doar în ceea ce privește creanțele suplimentare de 7.160 lei și respectiv 13 lei solicitate de creditorii Primăria T și ITM
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs atât contestatorul cât și creditoarea Primăria Municipiului T, cererile fiind conexate prin încheierea nr. 1420/com/28.10.2009.
Recurenta Primăria Municipiuluia criticat hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
La data deschiderii procedurii de insolvență, dar și anterior acesteia, în patrimoniul debitorului falit se regăseau bunuri imobiliare constând în clădiri/construcții și terenul aferent în suprafață de 1.5802, amplasate în municipiul T,- și pentru care, conform prevederilor art.254 alin. (2) și 259(2) din Legea nr.517/2003 privind Codul fiscal, față de debitorul SRL existau drepturi de creanță concretizate în impozitul pe clădiri și impozitul pe teren, precum și obligația corelativă din partea debitorului de a achita aceste impozite.
Referitor la impozitul pe clădiri și cel pe teren, prin cererea de admitere a creanțelor, Primăria Municipiului Tas olicitat înscrierea la masa credală doar a acelor impozite ale căror termene legale de plată erau expirate la data deschiderii procedurii de insolvență - 18 mai 2007.
Solicită să se constate că între data deschiderii procedurii de insolvență în forma simplificată, respectiv 18 mai 2007, și data de 31 octombrie 2008 debitorul - SRL a continuat să datoreze instituției impozit pe clădiri și impozit pe teren, totalizând suma de 7.160 lei, obligații fiscale care erau imposibil de declarat la data deschiderii procedurii de insolvență pentru a fi înscrise în tabelul definitiv consolidat de creanțe.
Prin prevederile art.255 alin.(1) și 260 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal sunt reglementate ca termen de plată ale impozitului pe clădiri și ale celui pe teren datele de 31 martie și 30 septembrie în cursului unui an fiscal. Conform acestor reglementări, impozitul pe clădiri și impozitul pe teren, datorat pentru un an fiscal, se plătește în două tranșe anuale egale, prima până la data de 31 martie, iar cea de-a doua până la data de 30 septembrie, date după care obligațiile fiscale devin certe, lichide și exigibile. Astfel, ulterior datei deschiderii procedurii de insolvență în forma simplificată față de - SRL și până la 30 octombrie 2008, solicită să se constate existența a trei termene legale de plată cu scadențe expirate, termene după care obligațiile fiscale, concretizate în impozitul pe clădiri și impozit pe teren datorate de debitoare, au devenit certe, lichide și exigibile. Suma de 7.160 lei pentru care s-a solicitat înscrierea într-un tabel suplimentar de creanțe reprezintă obligații fiscale constând în impozit pe clădiri și impozit pe teren, al căror termen legal de plată a expirat la datele de 30 septembrie 2007, 31 martie 2008 și 30 septembrie 2008.
Întrucât la data deschiderii procedurii insolvenței era imposibil de estimat câte termene de plată vor ajunge la scadență până când - SRL nu va mai datora impozite pe construcții și terenul din-, suma de 7.160 lei, creanța nu putea fi declarată la acea dată pentru a fi înscrisă în tabelul definitiv de creanțe.
Consideră recurenta, de asemenea, că suma de 7.160 lei reprezintă o cheltuială curentă în cadrul procedurii insolvenței a debitoarei, având rangul de prioritate prevăzut de art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Cât privește cuantumul sumelor datorate bugetului local după date deschiderii procedurii de insolvență, solicită să se constate faptul că însuși fostul administrator al debitorului, dl, prin cererile adresate Tribunalului Tulcea la datele 06.08.2008 și 25.08.2008 prin care își exprimă intenția de a achita din bani personali obligațiile datorate către creditori, apreciază că, urmarea punctajului efectuat personal cu Primăria municipiului T prin Serviciul Impozite și Taxe, suma de 25.663 lei era suma reală ce trebuia achitată în luna august 2008 către Primăria Diferența de 6.645 lei, certă, lichidă și exigibilă la acea dată, a fost admisă și de dânsul ca fiind corectă, reală și și-a exprimat în scris intenția de aoa chita inclusiv pe aceasta.
Referitor la plata sumei de 19.018 lei efectuată de către fostul administrator al debitorului, în numele și pe seama acesteia, reprezentând creanțe fiscale bugetului local de către debitor, nu poate fi luată în considerare ca fiind efectuată de către debitoarea falită întrucât contravine dispozițiilor art. 26 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În opinia creditoarei, plata creanței debitorului - SRL de către fostul administrator excede atribuțiilor acestuia și, totodată, încalcă principiul distribuirii sumelor realizate în urma lichidării potrivit căruia distribuirea oricăror sume pentru stingerea creanțelor înscrise în procedură se face în mod colectiv și controlat, cu respectarea ordinii de preferință stabilită de art.121 și următoarele din Legea nr.85/2006.
În ce privește poziția procesuală a Primăriei municipiului T în cadrul dosarului de insolvență nr.53/2007 al Tribunalului Tulcea, arată că deține în continuare calitatea de creditor, astfel după cum această noțiune este definită de art.3 pct.7 și 8 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, instituția figurând cu următoarele sumele: 19.018 lei cu rangul de prioritate prevăzut de art.123 pct.4 și 7.160 lei cu rangul de prioritate prevăzut de art.123 pct.1 din Legea nr.85/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.251, 253, 254 alin.2, 255 alin.1, 256, 258, 259 alin.2 și 260 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, art.121 din Legea nr.85/2006.
Recurentula criticat hotărârea pronunțată de judecătorul sindic ca fiind nelegală și netemeinică, aceasta fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.261 Cod procedură civilă, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
A susținut recurentul că în speță, contestația înregistrată la Tribunalul Tulceaa fost formulată de - SRL în calitate de societatea debitoare aflată în procedura falimentului și de în calitate de persoană interesată. Calitatea procesuală activă a celor doi contestatori este justificată de art. 73 și 75 din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.11 alin.1 lit.i din aceeași lege.
Potrivit dispozițiilor menționate, împotriva creanțelor în tabelul suplimentar și definitiv consolidat de creanțe pot face contestație debitorul, creditorii, precum și orice altă persoană interesată.
Deși contestația a fost formulată de cei doi contestatori, în practicaua și considerentele hotărârii instanța de judecată reține calitatea de contestator doar în persoana lui, iar - SRL fiind menționată în calitate de intimat și reprezentată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
În ce privește celelalte părți din dosar, cei doi creditori Primăria T și ITM T, acestea nu sunt menționate în cuprinsul hotărârii judecătorești, amintindu-se doar în considerentele hotărârii faptul că Primăria Tad epus întâmpinare la dosarul cauzei.
Astfel, lipsa mențiunilor cu privire la numele, domiciliul sau reședința părților, a calității în care acestea s-au judecat, duce la nulitatea absolută a hotărârii judecătorești. Pe de altă parte, aceste lipsuri duc la imposibilitatea verificării cadrului procesual, astfel cum acesta a fost stabilit prin cererea de chemare în judecată.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai arată recurentul că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de fond a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva tabelului suplimentar de creanțe din data de 24.09.2008, considerând că a fost depășit termenul de 10 zile prevăzut de art.73 din legea nr.85/2006.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea art.73 alin.2 din legea nr.85/2006 coroborat cu art.3 pct.18 din aceeași lege. Contestația trebuia depusă la tribunal cu cel puțin 10 zile înainte de data stabilită pentru definitivarea tabelului de creanțe atât în procedura generală cât și în procedura simplificată. În cazul procedurii simplificate a falimentului nu se mai întocmește tabelul suplimentar și tabelul definitiv consolidat de creanțe din cadrul procedurii generale întrucât societatea debitoare intră direct în procedura falimentului, astfel încât nu mai există perioada cuprinsă de la data deschiderii procedurii insolvenței și data începerii procedurii falimentului. Prin încheierea nr.758/18.05.2007, dată la care societatea debitoare a intrat în procedura simplificată a falimentului, au fost stabilite termenele pentru întocmirea tabelului preliminar și definitiv. Or, potrivit încheierii de ședință din 758/18.05.2007 și a art.73 alin.2 din legea nr.85/2006, termenul de 10 zile ar urma să se raporteze la data de 14.08.2007, fapt imposibil de realizat, având în vedere că tabelul suplimentar de creanțe a fost întocmit în data de 24.09.2008.
În considerentele hotărârii sentinței civile nr.658/2009 instanța de fond face trimitere la art.73 alin.2 din legea nr.85/2006 pentru a motiva admiterea excepției tardivității formulării contestației împotriva tabelului suplimentar de creanțe din data de 24.09.2008, însă nu face o aplicare corectă a textului legal menționat la situația de fapt.
În ce privește motivele de nelegalitate ale tabelului suplimentar de creanțe din 24.09.2008, față de dispozițiile art.3 alin.2 pct.18 din Legea nr.85/2006, acestea urmează să fie analizate de către instanța de fond, după casarea hotărârii.
Mai arată recurenta că instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de lichidator judiciar în cauză a Cabinetului Individual de Insolvență, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.11 lit.c și art.24 din Legea nr.85/2006 și cu ignorarea actelor aflate la dosarul cauzei.
Cele două tabele de creanță au fost întocmite de Cabinet Individual de Insolvență, fără ca lichidatorul inițial - - - să fi fost înlocuit de judecătorul sindic. La dosarul cauzei nu există nicio dispoziție a judecătorului sindic în acest sens. Pe de altă parte nu era posibilă o transmitere a calității de lichidator judiciar de la - - la Cabinet Individual de Insolvență, ca urmarea reorganizării - -, întrucât Cabinetul de Insolvență era înființat încă din 01.01.2007, după cum rezultă din atestatul nr. 1B1854 emis de UNPIR.
Decizia nr. 319/19.05.2008 și adresa nr. 2272/02.07.2008 înregistrată de Tribunalul Tulcea la data de 04.07.2008 emise de către - -, decizia de înființare a Cabinetului Individual de Insolvență din data de 28.06.2008, sunt acte confecționate ulterior, pro causa, în încercarea de a da o aparență de legalitate actelor efectuate de un practician de insolvență care nu avea calitatea de lichidator judiciar în cauză.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea excepției lipsei calității de lichidator judiciar a Cabinetului Individual de Insolvență. Pe fond, solicită anularea tabelului suplimentar și tabelului definitiv consolidat de creanțe ca fiind întocmite de un practician de insolvență care nu are calitatea de lichidator judiciar în cauză.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă și dispozițiile din Legea nr. 85/2006.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, se reține că prin încheierea nr.758 din 18 mai 2007 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată față de debitoarea - T & T SRL T și numirea în calitate de lichidator judiciar a - T, stabilindu-se ca termen limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor asupra averii debitoarei data de 16 iulie 2007. Termenul de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar de creanțe a fost fixat de judecătorul sindic la data de 30 iulie 2007, termenul de depunere a contestațiilor la data de 3 august 2007 și termenul de întocmire și depunere a tabelului definitiv consolidat la data de 14 august 2007.
Lichidatorul judiciar a depus tabelul preliminar la data de 09.08.2007, iar tabelul definitiv de creanțe la data de 17.08.2007.
Ulterior, la data de 24.09.2008, lichidatorul judiciar a depus un tabel suplimentar cuprinzând creanțe născute după data deschiderii procedurii, iar la data de 06.10.2008 a fost depus tabelul definitiv consolidat.
Potrivit disp. art.2 pct.25 din Legea nr.85/2006, procedura simplificată reprezintă procedura prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplinește condițiile prevăzute laart.1alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de maximum 60 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele arătate laart. 1alin. (2) lit. c) și d).
Conform pct.16, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora, iar pct.17 arată că prin tabel definitiv de creanțe se înțelege tabelul care cuprinde toate creanțele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar și împotriva cărora nu s-au formulat contestații în conformitate cu prevederileart.73, precum și creanțele admise în urma soluționării contestațiilor.
Totodată, pct.18 prevede că tabelul suplimentar cuprinde toate creanțele născute după data deschideriiprocedurii generaleși până la dataînceperii procedurii falimentului, acceptate de către lichidator în urma verificării acestora, iar potrivit pct.19, tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanțelor ce figurează ca admise în tabelul definitiv de creanțe și cele din tabelul suplimentar necontestate, precum și cele rezultate în urma soluționării contestațiilor la tabelul suplimentar.
Curtea constată că, în concordanță cu dispozițiile menționate, judecătorul sindic a fixat odată cu intrarea în faliment în cadrul procedurii simplificate termenele necesare întocmirii tabelelor prevăzute de lege, respectiv a tabelului preliminar și a tabelului definitiv, precum și termenul de formulare a contestațiilor, fără a fi necesară, în situația dată, întocmirea tabelului suplimentar și a celui definitiv consolidat, tabele care se întocmesc doar în cazul deschiderii procedurii generale.
Într-o atare situație, măsura lichidatorului judiciar de a întocmi și alte tabele decât cele impuse de lege poate fi contestată de către orice parte interesată conform art.24 și 21 alin.2 și 3 din Legea nr.85/2006, respectiv în termen de 5 zile de la data depunerii raportului în care sunt consemnate astfel de măsuri.
Ori, se constată că recurentul contestator a luat cunoștință de măsura lichidatorului încă de la data de 14.10.2008, iar contestația a fost formulată abia la data de 13.03.2009, cu mult după expirarea termenului legal.
Din această perspectivă, soluția judecătorului sindic de respingere a contestației ca tardiv formulată este legală și temeinică.
În ceea ce priveștecalitatea de contestatoare a- SRL, Curtea reține că potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.85/2006, dreptul de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea falimentului. Dreptul de administrare este definit de lege ca fiind dreptul debitoarei de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, fiind exercitat prin organele de conducere statutare.
Potrivit art.18 alin.1 teza a II-a, "După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților."
Din dispozițiile menționate rezultă că, odată ridicat dreptul de administrare al debitoarei, administratorul social nu mai poate reprezenta în mod legal societatea, acest drept aparținând administratorului/lichidatorului judiciar. Prin urmare, în mod corect judecătorul sindic a considerat că este învestit doar cu contestația formulată de recurent în nume propriu, acesta neavând dreptul de a reprezenta debitoarea falită și de a formula cereri în numele ei.
Referitor lacalitatea de lichidator judiciara Cabinetului de Insolvență, se reține că prin încheierea nr.758/18.05.2007 de deschidere a procedurii simplificate a fost desemnat în calitate de lichidator judiciar - Începând cu data de 01.07.2008, - T s-a reorganizat prin divizare în - T și Cabinet Individual de Insolvență, astfel cum rezultă din decizia nr.318/19.05.2008, iar fiecare asociat a preluat din portofoliul lui - T procedurile la care a lucrat efectiv. Astfel cum rezultă din lista cu procedurile care rămân la Cabinet Individual, dosarul de insolvență privind pe - T & T SRL Taf ost preluat de acest lichidator.
Curtea constată că înscrisul emis de ORC T, invocat de recurent în susținerea motivelor sale și aflat la fila 55 în dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, furnizează informații privind istoricul firmei SRL care a fost radiată la data de 27.12.2006 prin reorganizare în temeiul OUG nr.86/2006, deci nu privește pe lichidatorul desemnat în cauză.
Cu privire la recursul declarat de creditoarea Primăria Municipiului T, Curtea constată că, astfel cum a reținut judecătorul sindic, aceasta nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Recurenta a invocat o creanță în valoare de 19.018 lei cu rangul prevăzut de art.123 pct.4 din Legea nr.85/2006 și o creanță în sumă de 7.160 lei cu rangul de prioritate prevăzut de art.123 pct.1 din lege.
Ori, recurentul a făcut dovada achitării primei creanțe cu chitanța seria - nr.- PJ, iar în ceea ce privește impozitul pe clădiri și pe terenul aferent calculat după data deschiderii procedurii falimentului, sumă ce se încadrează în cheltuielile de procedură ca fiind o cheltuială de administrare a bunurilor, Primăria T nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare potrivit legii.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate dre recurenți sunt nefondate, urmează a respinge recursurile ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții -, - T & T SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la, și Asociații din B, str. -. -., nr. 49,.2,.3, sect.5 și de recurenta creditoare - PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 658/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul creditor -, cu sediul în T,-, intimat - CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - T & T SRL, cu sediul în T,- și intimatul - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI, cu sediul în T,-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
Red.dec.jud. -
2 ex./18.12.2009
19 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
