Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1511/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1511/2008
Ședința publică din data de 24 iunie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2147/2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj la data de 29.10.2007 în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații: DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ S, intimat - lichidator la C intimata-debitoare SC SRL, intimat -administrator debitoare, intimat-administrator debitoare având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, în cadrul procedurii insolvenței.
La apelul nominal, după două strigări ale cauzei, răspunde recurentul.
Procedura de citare s-a realizat în conformitate cu disp. art. 8 alin.3 din Legea nr. 85/2006 prin publicarea citației în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 2095/29.05.2008 iar cu intimatul potrivit art.87 pct 8. civ și art. 95. civ.
Pentru timbrarea recursului promovat s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, constatându-se că actele de procedură comunicate intimatului în Germania, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire au fost restituite cu mențiunea "destinatar necunoscut/adresa insuficientă", instanța revine asupra dispoziției privind citarea intimatului în modalitatea prevăzută la art. 87 pct. 8, procedura de citare cu acesta fiind îndeplinită potrivit art. 95. civ. citarea părților în recurs fiind realizată și potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care apreciază că procedura de citare pentru acest termen de judecată este îndeplinită.
Recurentul învederează instanței că susține recursul promovat și declară că nu are de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța în urma deliberării apreciază că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, constată că prezentul recurs se află în stare de judecată, închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în cuprinsul cererii de recurs, arată că societatea este dizolvată, nu are nici un fel de avere, și singurul vinovat pentru ajungerea societății în stare de insolvență este fostul administrator al societății, față de care lichidatorul nu a formulat cerere de angajare a răspunderii.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2147 din 29 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea lichidatorului, reprezentantul debitoarei SC SRL și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, în valoare de 14.352 lei, să fie suportată de pârâții, și.
Pentru a dispune astfel, judecătorul sindic a reținut că, prin încheierea civilă nr. 1095 din 17 iulie 2006 pronunțată în dosarul acvirat nr- a Tribunalului Sălaj, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SRL.
Conform evidenței registrului comerțului, pârâții au calitatea de administrator a debitoarei.
Conform tabelului definitiv al creanțelor debitoarei aceasta avea datorii în valoare totală de 23.354 lei, din care a rămas neachitată suma de 14.352 lei.
Debitoarea nu deține bunuri astfel nu se pot achita creanțele creditorilor.
Pârâții nu au făcut demersurile legale necesare recuperării prejudiciului cauzat de fostul administrator statutar, aceste activități fiind executate de lichidator.
Pârâții nu au făcut demersurile necesare pentru preschimbarea Certificatului de înmatriculare, fapt care a determinat dizolvarea societății, în baza art. 30 din Legea nr. 359/2004.
Astfel, fostul administrator a fost tras la răspundere printr-o hotărâre penală, prejudiciul cauzat debitoarei fiind recuperat de lichidator.
a ieșit din societate la 22 martie 2001 transmițând părțile sociale pârâtei.
Pârâții însă, în calitate de administratori, au dispus, în interes personal, continuarea activității care ducea, în mod vădit, debitoarea la încetarea de plăți. Ei nu au făcut demersuri pentru recuperarea creanțelor debitoarei așa cum s-a menționat.
În acest context, debitoarea aflându-se în stare de insolvență, pârâții nu au respectat prevederile art. 26 din Legea nr. 85/2006, nesolicitând începerea procedurii insolvenței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul solicitând admiterea acestuia, modificarea sau anularea hotărârii atacate, considerând că sunt îndeplinite dispozițiile Codului d e procedură civilă ale art. 304 pct 7,8,9,10 precum și cele ale art 3041Cod procedură civilă, acvirarea dosarului de faliment privind SC SRL nr- a Tribunalului Sălaj.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată în exclusivitate de care de altfel a și fost condamnat penal pentru delapidare, fals și uz de fals iar hotărârea pronunțată este rezultatul unei aplicări greșite a legii deoarece nu există nici o probă cu privire la valoarea certă a prejudiciului cauzat creditorilor.
Totodată împrejurarea că prin executarea silită a fostului administrator, realizată în baza hotărârii penale, nu exclude aplicarea în speță față de acesta a dispozițiilor art. 138 din Legea insolvenței.
Nu în ultimul rând în sarcina sa nu poate fi reținută incidența prevederilor art. 138 lit c din legea insolvenței deoarece una din condițiile impuse de lege este ca continuarea activității societății să se facă în interes personal ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a fost sesizat la data de 18 mai 2007 cu cererea lichidatorului judiciar desemnat în procedura falimentului debitoarei SC SRL privind angajarea răspunderii patrimoniale a asociaților debitoarei în persoana pârâților, și pentru creanța rămasă neachitată către creditorul DGFP S în cuantum de 14.352 RON invocându-se prevederile art. 138 lit c din legea insolvenței.
Potrivit certificatului constatator emis de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Sălaj rezultă că pârâții, și au calitatea de asociați ai debitoarei SC SRL.
Totodată pârâții, și au îndeplinit și calitatea de administratori ai debitoarei iar cel din urmă s-a retras din societate la data de 22 martie 2001.
Cât privesc persoanele care au calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunii în răspundere reglementată de art. 138 din lege este fără nici un dubiu că, aceștia sunt administratorii sociali, directorii, precum și orice altă persoană care prin faptele expres și limitativ prevăzute de lege au contribuit la ajungerea în insolvență a debitorului.
Referitor la noțiunea de orice persoană care a cauzat starea de insolvență în practica judiciară s-a statuat că au calitate procesuală pasivă și asociații debitoarei dacă s-a dovedit că aceasta a funcționat fără administrator iar asociații au fost aceea care au exercitat efectiv atribuțiile de conducere.
Pornind de la această premisă Curtea reține că în toate rapoartele lichidatorului precum și în actele întocmite de creditorul DGFP S (decizia nr. 26 din 21 septembrie 2007) s-a invocat ca principal vinovat de ajungerea debitorului în stare de insolvență ca fiind numitul.
Cu toate acestea lichidatorul judiciar a apreciat că atâta vreme cât împotriva acestuia s-a pronunțat o hotărâre penală care a și fost executată, aceasta exclude posibilitatea angajării răspunderii patrimoniale a acestui pârât.
Raționamentul invocat de lichidatorul judiciar este unul greșit de vreme ce însuși acesta prin rapoartele întocmite a arătat persoanele vinovate de producerea stării de insolvență așa încât soluționarea cererii formulate în temeiul dispozițiilor art. 138 lit c trebuia să se realizeze în condiții de contradictorialitate cu toate persoanele care au avut calitatea de administratori ai debitoarei, inclusiv cu numitul față de care judecătorul sindic nu s-a pronunțat.
Mai mult decât atât textul art. 138 lit c din Legea insolvenței presupune îndeplinirea unor condiții concrete pentru a exista fapta prevăzută la acest text în temeiul căreia să poată fi angajată răspunderea patrimonială
Cum judecătorul sindic nu a analizat în concret fapta prevăzută de textul legal și condițiile necesare pentru angajarea răspunderii față de fiecare dintre pârâți Curtea apreciază că în speță judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ceea ce determină casarea cu trimitere spre rejudecare.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (5) Cod procedură civilă urmează a se admite recursul declarat de pârâtul, hotărârea judecătorului sindic va fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2147 din 29.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24.06.2007.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./9.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Adriana Iluț
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Acțiune în anulare. Decizia 508/2008. Curtea de Apel Brasov → |
|---|
