Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 155/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 155/
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 2010/03 decembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-/2007 al Tribunalului Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursul este declarat și motivat în termenele legale, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, în baza disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Se constată că s- depus la dosar, prin registratura instanței la data de 5 februarie 2009, întâmpinare din partea lichidatorului judiciar.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2010 din 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de DGFP M, a aprobat raportul final al lichidatorului și dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC. SRL, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, pe parcursul desfășurării procedurii, lichidatorul, deși a efectuat demersuri, a constatat că în averea debitoarei nu există bunuri care să fie supuse procedurii de lichidare. De asemenea, sentința nr. 645/2008 prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei, nu a putut fi executată, din relațiile solicitate instituțiilor în drept, rezultând că acesta nu deține bunuri sau alte drepturi în proprietate iar creditorii au refuzat avansarea sumelor necesare continuării demersurilor.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DGFP M arătând că nu s-au efectuat demersuri suficiente pentru recuperarea creanțelor de la terți iar lichidatorul nu a prezentat date concrete din care să rezulte că în patrimoniul debitoarei nu se găsesc bunuri mobile sau imobile. Pe de altă parte, nu a fost realizat scopul consacrat de lege în sensul art. 2 din Legea nr. 85/2006 iar prin închiderea procedurii creditoarea suferă un prejudiciu de 9.935 lei. Nu s-a valorificat sentința nr. 645/2008 prin care s-a dispus angajarea răspunderii personale a administratorului debitoarei.
Potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic aprobă raportul final când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041.pr.civ. instanța reține următoarele:
În dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC. SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorului debitoarei. Lichidatorul judiciar a constatat că executarea silită a sentinței civile nr. 645/2008 nu s-a putut face, astfel cum rezultă din raportul final, ca urmare a faptului că în patrimoniul acestuia nu au fost identificate bunuri sau alte drepturi în proprietate care să poată fi valorificate.
Susținerea recurentei că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art.3717alin. 1.pr.civ.
În ce privește repartizarea fondurilor obținute din executarea silită după închiderea procedurii falimentului, acest lucru este posibil având în vedere disp. art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
Închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditoarei, aceasta putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani. Mai mult, conform art. 136 alin. 6 din OG. nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, "în cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile <LLNK 12006 85 10 203 0 29>cap.IV din Legea nr. 85/2006privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile <LLNK 12006 85 10 202 142 30>art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod ".
legea nu condiționează închiderea procedurii de începerea punerii în executare a sentinței de angajare a răspunderii administratorilor.
De asemenea, au fost parcurse toate etapele prevăzute de Legea nr. 85/2006 iar în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri susceptibile de valorificare.
Potrivit art. 131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 alin. 2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În cauza de față neexistând bunuri în patrimoniul debitoarei, se apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 131 din lege.
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a procedat la respingerea obiecțiunilor și a dispus închiderea procedurii și, în baza art. 312 al.1 proc. civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de MEF - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 2010 din 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-10.03.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Acțiune în anulare. Decizia 1543/2009. Curtea de Apel Ploiesti | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
