Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 20/2009. Curtea de Apel Brasov

Comentarii

0

ROM ÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA NR. 20/ DOSAR NR-

Ședința publică din 16 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție

- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu

- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela

- - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de administrator special al AX și creditorii, FUNDAȚIA SF. G, împotriva sentinței civile nr. 932 din 26 iunie 2008 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 15 ianuarie 2009 și 16 ianuarie 2009.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința civilă nr.932/26.06.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, judecătorul-sindic admis în parte contestațiile formulate de creditorii BCR - Sucursala (actualmente SA -Centrul Regional Corporate B) și (actualmente ) împotriva tabelului definitiv și în consecință:

A stabilit valoarea creanțelor creditoarei -Centrul Regional Corporate B la suma de 2.326.106 lei din care, suma de 2.083.900 lei la categoria creanțelor garantate, iar diferența de 242.206 lei la categoria creanțelor chirografare.

A admis cererea formulată de creditorul (fostă ) și în consecință:

A desființat hotărârile adunării creditorilor din data de 26.05.2008.

A admis cererea formulată de creditorii și (fostă ) ) și în consecință:

A constatat nulitatea absolută a plăților efectuată de debitorul Proiectare AX cu OP nr.012/16.04.2008 și OP nr.013/16.04.2008 către creditorii bugetari Primăria municipiului Sf. și Administrația finanțelor publice Sf. și a dispus restituirea sumelor de 9.156,23 lei, respectiv 267.732,24 lei.

A respins contestația acelorași creditori împotriva raportului înregistrat de administratorul judiciar la data de 24.04.2004 și măsurile luate de acesta, cererii de completare a creanțelor formulată de Administrația finanțelor Publice Sf. precum și cererea de înlocuire administrator judiciar ca inadmisibilă.

A respins excepția lipsei calității de reprezentant al consilierului juridic pentru debitor, invocată de aceeași creditori.

Judecătorul-sindic a constatat ca fiind parțial întemeiate contestațiile formulate de creditorii Sf. G și (fostă ), pentru următoarele considerente:

În urma notificării administratorului judiciar, în data de 26.08.2004, creditorul BCR - Sucursala C înregistrează în dosar cerere de admitere a creanței, solicitând înscrierea la masa credală, cu următoarele sume, conform actelor justificative anexate:

- contract cesiune de creanță nr.593/08.06.2001, garantat cu imobil proprietatea debitoarei - 624.096.349,97 lei;

- contract de credit nr.338/28.05.2003, garantat cu imobil proprietatea debitoarei - 4.806.623.174,67 lei;

- contract de credit nr.336/28.05.2003, garantat cu bunuri proprietatea debitoarei și a unor terțe persoane - 12.168.560.580,40 lei;

- contract de credit nr.684/28.11.2003, garantat integral cu bunuri imobile proprietatea - 2.230.254.445,44 lei.

În tabelul preliminar înregistrat în dosar la 192 vol. II, creditoarea a fost trecută cu suma de 20.661.114.550 lei vechi în categoria creanțelor garantate.

În tabelul preliminar modificat, înregistrat în dosar la data de 25.10.2004 - 368 vol. IV - creditoarea apare cu aceeași sumă și aceeași categorie a creanței.

Într-un alt tabel preliminar rectificat înregistrat la 29.11.2004 -494 vol. IV, dosar fond - creditoarea este înscrisă cu o creanță garantată în sumă de 21.469.760.294 lei vechi.

În luna ianuarie 2005, administratorul judiciar, în baza art.75 coroborat cu art.84 din Legea nr.64/1995, republicată, ca urmare a analizei contractelor de credit și garanție ale debitoarei, notifică din nou creditoarea - notificare cu nr.111/25.01.2005 - și solicită acesteia să înregistreze cerere de admitere a creanțelor izvorâte din contractele de credit încheiate de bancă cu, dar garantate de Proiectare AX, nr.1071/29.10.2002 de 3.600.000.000 lei vechi plus dobânzi, nr.130/21.02.2003 de 5.000.000.000 lei vechi plus dobânzi, contractul nr. 369/12.06.2003 încheiat cu AX de 175.009 Euro plus dobânzi.

Prin notificare s-a stabilit termen limită la 31.01.2005 și termen de întocmire, afișare și comunicare tabelului rectificat la 21.02.2005.

În urma notificării primite, banca înregistrează la dosar la data de 31.01.2005, o declarație de creanță pentru cele trei contracte.

Deși în notificare s-a precizat că se va întocmi un tabel preliminar rectificat, administratorul judiciar nu a mai întocmit un nou tabel preliminar rectificat și nici nu a comunicat în vreun alt fel neacceptarea creanței până la întocmirea tabelului definitiv.

În tabelul definitiv înregistrat la 21.01.2008 - 49 dosar fond supliment F- creditoarea BCR este înscrisă cu o creanță garantată - cu imobile proprietatea debitoarei și a unor persoane fizice - în valoare totală de 926.436,38 lei cu precizarea că aceasta a rezultat în urma regularizării prin scăderea sumelor recuperate în cursul procedurii.

De asemenea, banca a mai fost înscrisă și cu o creanță negarantată în sumă de 127.291,41 lei.

La data de 31.01.2008 - 65 dosar fond supliment F - administratorul judiciar înregistrează un tabel definitiv rectificat.

În ce privește creanța băncii, atât creanțele cât și categoria lor sunt aceleași, deosebirea constând că în acest ultim tabel nu mai apar mențiunile referitoare la garanțiile date de persoane fizice și cele referitoare la contractul de credit nr.336/28.05.2003

Față de cele expuse, este necesar ca mai întâi să se analizeze dacă creanța creditoarei - conform cererii de admitere a creanțelor din 31.01.2004 - fost înregistrată cu respectarea prevederilor legale, având în vedere normele legale în vigoare la data respectivă.

Procedura reorganizării judiciare a fost deschisă prin Încheierea din 07.07.2004 (174, dosar fond, vol. ). Prin încheiere nu s-au stabilit termenele prevăzute la art.76 din Legea nr.64/1995, republicată, termenele fiind stabilite prin notificarea trimisă de administratorul judiciar și prin care termenul limită a fost stabilit la data de 30.08.2004.

Cu toate că în cauză nu s-a procedat la majorarea termenelor stabilite, conform art.76 alin.3 din Legea nr.64/1995, administratorul judiciar a trimis o nouă notificare băncii creditoare, stabilind termen limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor pentru data de 31.01.2005.

Această măsură a administratorului judiciar nu a fost contestată sau anulată.

De vreme ce stabilirea termenelor limită de depunere a cererilor de admitere a creanțelor a revenit administratorului judiciar, ținând seama și de prevederile art.81 din Legea nr.64/1995, în raport de ultima notificare - din 25.01.2005 - s-a constatat că creditoarea BCR, prin înregistrarea celei de a doua cereri la 31.01.2005, a respectat termenul stabilit, astfel că în cauză nu se poate reține intervenția vreunui element de decădere.

Acceptarea implicită a creanței a rezultat din faptul că la termenul din 21.02.2005 (712, dosar fond, vol. V), în încheiere s-a consemnat înregistrarea declarației de creanță, declarație care, până la întocmirea tabelului definitiv, nu a fost contestată.

De asemenea, cu privire la creanța garantată conform contractului de credit nr. 369 din 12.06.2003 pentru creditul acordat ax s-a solicitat - în baza art.43 din Legea nr.64/1995 - și s-a și admis cererea de ridicare a suspendării.

Ca urmare, culpa administratorului judiciar în neîntocmirea tabelului preliminar rectificat -astfel cum preciza în notificarea nr.111/25.01.2005- nu-i poate fi imputabilă creditoarei și nici nu poate conduce la sancționarea ei cu decăderea.

Pe de altă parte, față de cererile de admitere a creanțelor, odată cu înregistrarea tabelului definitiv, administratorul judiciar nu a comunicat creditoarei tabelul și motivele pentru care nu a fost trecută în tabel.

Într-o astfel de situație și în lipsa oricărei explicații, nu se poate trage o altă concluzie decât că, din eroare, creanțele creditoarei nu au fost trecute în tabelul definitiv astfel cum rezultă din cererile depuse la dosar.

Întrucât contestația băncii a fost formulată sub imperiul Legii nr.85/2006, analiza contestației ca și efectele creanțelor vor avea în vedere incidența acestei legi, dat fiind că Legea nr.85/2006 nu face nici o referire la faptul că procedurile deschise până la data apariției ei vor continua să fie administrate potrivit dispozițiilor legii anterioare sub care s-au născut.

Cât privește fondul, s- constatat că de la data înregistrării cererilor de admitere a creanțelor, banca a mai recuperat din creanțele avute astfel:

În ce privește contractul de credit nr.684/28.11.2003, garantat cu bunurile, în urma cererii de subrogație convențională a în drepturile băncii - și potrivit Deciziei nr.655/R/07.07.2005 - creanța în sumă de 2.230.254.445 lei vechi a fost preluată de această din urmă societate.

Contractul de credit nr.336/28.05.2003 a fost garantat cu imobile aparținând unor persoane fizice care au fost executate de bancă pentru suma de 6.170.500.000 lei vechi.

De asemenea, valoarea stinsă creanțelor pentru contractul nr.593/2001 a fost, în realitate, de 831.480.000 lei vechi.

Conform art.41 alin.2 din Legea nr.85/2006, creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv, la valoarea garanțiilor, evaluată în conformitate cu art.39 alin.1 lit. A, dar nu mai mult decât valoarea totală a creanței garantată de acea garanție.

În cauză nu există o evaluare făcută de către un evaluator conform standardelor internaționale de evaluare.

Ca urmare, evaluarea, în situația dată, trebuie să se raporteze la evaluarea inițială făcută de creditor la data instituirii garanției.

În consecință, creanțele ce vor fi înscrise în tabel vor fi la nivelul valorilor bunurilor aduse în garanție la acordarea creditului.

Cât privește cererea formulată de bancă pentru admiterea și a creanțelor rezultate din garanțiile date de debitoare pentru creditele acordate și ax s- reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.70 din Legea nr.85/2006 care prevăd că "o creanță a unui creditor cu mai mulți debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanțe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită".

De altfel, o prevedere similară era cuprinsă și la art.84 din Legea nr.64/1995.

Față de conținutul contractelor de garanție imobiliară, fără discuție că Proiectare AX intră în categoria debitorilor solidari.

Ca urmare, nu are relevanță că cele două societăți, și ax se află în procedura insolvenței și că banca a formulat cerere de admitere a creanțelor și în dosarele respective.

Față de cele expuse, s-a constatat că valoarea creanțelor creditoarei și actele justificative pe care se bazează se prezintă astfel:

- 90.000 lei conform contractului de credit nr.593/08.06.2001 încheiat între bancă și debitoare;

- 528.600 lei conform contractului de credit nr.338/28.05.2005 încheiat între bancă și debitoare;

- 599.806 lei conform contractului de credit nr.336/28.05.2003 încheiat între bancă și debitoare, din care 357.600 lei creanță garantată, iar diferența de 242.206 lei, neacoperită de garanții intră în categoria creanțelor chirografare;

- 145.520 lei conform contractului de credit nr.1071/29.10.2002 încheiat între bancă și și garantat de debitoare;

- 630.980 lei conform contractului de credit nr.130/21.01.2003 încheiat între bancă și SC și garantat de debitoare;

- 331.200 lei conform contractului de credit nr.369/12.06.2003 încheiat între bancă și ax și garantat de debitoare.

Valoarea totală a creanțelor este astfel de 2.326.106 lei din care, suma de 2.083.900 lei intră în categoria creanțelor garantate, iar diferența de 242.206 lei în categoria creanțelor chirografare.

Având în vedere cele arătate cu valoarea ce va fi luată în considerare, potrivit art.41 alin.2, susținerile și apărările invocate de contestatoare cu privire la actualizarea creanțelor au fost înlăturate, aspectele referitoare la majorări, dobânzi etc. urmând a fi luate în considerare cu ocazia valorificării bunurilor grevate cu ipoteci conform art.121 din lege.

Cererea creditoarei de desființare a hotărârii adunării creditorilor din data de 26.05.2008 pentru motive de nelegalitate a fost considerată întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr.443 din 08.05.2008 s-a infirmat planul de reorganizare propus de debitoarea Proiectare AX și s-a dispus începerea procedurii falimentului debitorului Proiectare AX, fiind desemnat, în mod provizoriu, în calitate de lichidator judiciar CENTU, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art.25.

De asemenea s-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitorului și s-au fixat termenele prevăzute la art.107 alin.2 lit. d și e precum și cele prevăzute la art.108 alin.2.

Prin hotărâre, s-a dispus totodată lichidatorului judiciar trimiterea notificărilor potrivit art.108 din Legea nr.85/2006.

După pronunțarea sentinței, administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor - convocator publicat în buletinul procedurilor de insolvență (80 dosar fond supliment F vol. II) stabilind ca ordine de zi următoarele:

- analiza procesului verbal al adunării creditorilor din 09.04.2008 din punct de vedere formal și legal;

- luarea la cunoștință a plății efectuate de debitoare către creditorii bugetari;

- analiza punctului de vedere al administratorului special cu privire la această plată;

- pronunțarea unui punct de vedere asupra efectelor plății;

- luarea de măsuri cu privire la această plată;

- diverse.

Adunarea creditorilor a fost convocată pentru data de 26.05.2008.

Conform procesului verbal întocmit, (135 dosar fond supliment F vol. II), la adunare a participat un număr de 15 creditori, dintre care doi, respectiv și făceau parte și din comitetul creditorilor.

De asemenea s-a reținut că reprezentantul salariaților, Fundația și au trimis în scris voturile lor.

Conform procesului verbal întocmit, cu privire la ordinea de zi, creditorii au luat următoarele hotărâri:

a) adunarea creditorilor a hotărât că procesul verbal al adunării creditorilor din data de 09.04.2008 este nelegal;

b) s-a luat act de plata efectuată de debitor cu OP nr.012 din 16.04.2008 în sumă de 9.156,23 lei către creditoarea Primăria municipiului Sf. G și OP nr.013 din 16.04.2008 în sumă de 267.738,24 lei către creditoarea Administrația finanțelor publice Sf. G;

c) s-a dat citire punctului de vedere al administratorului special conform actului depus la dosar 176 doar supliment F vol. II;

d) s-a hotărât că plata efectuată cu ordinele de plată menționate către creditorii bugetari este legală, iar creanțele acestor creditori au fost stinse prin plată;

e) s-a hotărât modificarea tabelului definitiv al creanțelor în sensul excluderii celor doi creditori îndestulați prin plată de către administratorul judiciar, în acest sens făcându-se aplicarea dispozițiilor art.49 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Hotărârile luate sunt nelegale pentru următoarele motive:

Ca urmare a deschiderii procedurii falimentului și desemnării unui lichidator judiciar, conform art.24 alin.2, atribuțiile administratorului judiciar încetează.

În această situație, administratorul judiciar nu avea nici o calitate de a convoca adunarea creditorilor.

Conform art. 61, 98 alin.1 din Legea nr.85/2006, convocarea adunării creditorilor cade în sarcina lichidatorului judiciar.

Administratorul judiciar nu a depus în scris vreun punct de vedere însă, în ședința din 22.05.2008, conform încheierii, a susținut că adunarea creditorilor a fost convocată înainte de a lua cunoștință de dispozițiile judecătorului sindic date prin sentința nr.443/8.05.2008 care de altfel, nu era publicată și astfel nu era irevocabilă.

1. Afirmațiile administratorului judiciar nu pot fi catalogate decât ca fiind de rea credință.

Convocarea a fost făcută din proprie inițiativă, după cum rezultă din convocator și procesul-verbal. Ori, este cel puțin curios că administratorul judiciar a convocat o adunare a creditorilor pentru a pune în discuție o altă adunare a creditorilor, cea din 09.04.2008, despre care a susținut, cu ceva timp în urmă că a fost perfect legală.

Pe de altă parte, deși în ședința din 22.05.2008 știa de desemnarea unui lichidator, totuși a ținut adunarea creditorilor

Dincolo de conduita administratorului judiciar, pe care, în aceste circumstanțe, o considerăm ca fiind abuzivă, față de caracterul executoriu al hotărârii judecătorului sindic chiar din momentul pronunțării sentinței, afirmațiile legate de necunoașterea dispozițiilor judecătorului sindic sau al publicității nu au nici o relevanță.

Ca urmare, față de cele reținute s- apreciat că în speță, convocarea adunării creditorilor este nelegală.

Făcând abstracție de modul de convocare și analizând hotărârile luate de adunarea creditorilor, se constată următoarele:

În primul rând, sub aspectul participării comitetului creditorilor, s-a reținut că la adunare au fost prezenți efectiv doi membri ai acestui comitet.

Potrivit art.15 alin. 1, ședințele adunării creditorilor vor avea loc în prezența titularilor de creanțe însumând cel puțin 30% din valoarea totală a creanțelor și un număr de membrii ai comitetului creditorilor care reprezintă majoritatea simplă a acestora.

Prin modul de formulare, textul legal impune prezența efectivă a creditorilor, în condițiile menționate, precum și a membrilor comitetului creditorilor.

Comitetul creditorilor este compus din 5 membri, iar majoritatea simplă impunea prezența a trei membri.

, membru în comitetul creditorilor, și-a exprimat votul prin corespondență. Votul prin corespondență nu este sinonim sau egal cu prezența la adunare.

Prin neparticiparea efectivă a cel puțin trei membri ai comitetului creditorilor, față de textul legal menționat, adunarea creditorilor nu a fost legal constituită.

Pe de altă parte, adunarea generală a creditorilor a discutat asupra unor chestiuni care nu intră în competența ei.

Astfel, nu este admisibil ca, în speță, creditorii să se pronunțe asupra legalității unei alte hotărâri adoptate de adunarea creditorilor.

În cadrul adunării din 09.04.2008, creditorii și-au exprimat votul cu privire la planul de reorganizare propus de debitoare.

Verificarea modului în care creditorii și-au dat votul cu privire la plan revine în competența judecătorului sindic conform art.100, 101 din Legea nr.85/2006.

Pe de altă parte, analiza legalității unei hotărâri a adunării creditorilor este făcută tot de judecătorul sindic, în cadrul unei acțiuni exercitate în acest sens conform art.11 lit. m și art.14 alin.7.

Prezentarea punctului de vedere al administratorului special este o inovație administratorului judiciar și nu este justificată de nici o logică elementară sau vreun text de lege.

Atribuțiile administratorului special sunt clar reglementate la art.18 din lege, ca urmare, în lipsa unei justificări obiective, necesitatea prezentării unui astfel de punct de vedere nu are nici o explicație rațională.

În ce privește plățile efectuate către creditorii bugetari, nici în acest caz nu intră în competența adunării creditorilor analiza unor astfel de aspecte, cu atât mai mult cele referitoare la stingerea creanțelor sau la modificarea tabelului creditorilor.

Conform art.13 alin.2, adunarea creditorilor este convocată în cazurile prevăzute de lege și ori de câte ori este necesar.

În legea procedurilor de insolvență, situațiile asupra cărora se pronunță adunarea creditorilor nu sunt prevăzute compact, la un anumit articol.

Din conținutul legii, se observă că adunarea creditorilor se convoacă de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în cazurile prevăzute la art.59 alin.4, 5, art.62, alin.2 lit. e, art.99 art.117 alin. 3 și 4 etc.

Separat de momentele procedurale în care se convoacă adunarea creditorilor de către administratorul/lichidatorul judiciar sau chiar de judecătorul sindic, adunarea creditorilor poate fi convocată ori câte ori este nevoie. În acest caz, ordinea de zi nu poate fi alta decât cea asupra cărora adunarea creditorilor se poate pronunța.

Adunarea creditorilor, conform art.5 alin.1 nu este un organ care aplică procedura și ca urmare nu se poate pronunța cu privire la aspectele ce privesc legalitatea procedurii.

Prin această adunare, creditorii, practic, s-au substituit judecătorului sindic.

Sub acest aspect, hotărârile privind plățile efectuate către creditorii bugetari, legalitatea plăților, stingerea creanțelor conform art.49 alin. 2 din Legea nr.85/2006 cât și excluderea creditorilor bugetari din tabelul definitiv sunt relevante.

Creditorii pot fi înlăturați din tabelul creditorilor numai în urma judecării unei contestații, conform prevederilor art.73 și 108 și următoarele. Ori competența de judecare a contestațiilor în acest caz revine judecătorului sindic.

De asemenea cele reținute privind îndestularea creditorilor bugetari și modificarea tabelului creditorilor, prin raportare la art.49 alin.2, pot fi considerate ca reprezentând un adevărat "exces de putere".

Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la art.49 alin.1 pot fi autorizate de administratorul judiciar cu aprobarea comitetului creditorilor.

Autorizarea trebuie să fie dată, de principiu, înaintea efectuării unor astfel de operațiuni și de către comitet și nu adunarea creditorilor.

Pe de altă parte, în considerentele sentinței nr.443/08.05.2008 s-au analizat aspectele ce țin de legalitatea adunării creditorilor din 09.04.2008 cât și a legalității plăților către creditorii bugetari, în urma intentării unor cereri în anulare.

După cum se observă, adunarea creditorilor din 26.05.2008 se substituie nu numai judecătorului sindic dar și instanței de control judiciar de vreme ce modifică implicit o hotărâre judecătorească.

Împotriva sentinței au declarat recurs administratorul special al debitoarei Proiectare Ax, și creditorii Fundația și.

Administratorul special, prin recursul său, solicită modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției decăderii creditoarei Sucursala C din dreptul de a formula cerere de creanță suplimentară pentru sumele de 1.399.669,62 lei creanță garantată și 114.914,59 lei creanță chirografară, admise prin sentința recurată și, pe cale de consecință, respingerea, ca inadmisibilă a contestației formulate de creditoarea împotriva tabelului definitiv, deoarece nu întrunește condițiile limitative ale art. 75 alin. 1 din lege, fiind în fapt o cerere de creanță tardiv formulată. Se mai solicită respingerea cereri de anulare a hotărârilor adunării creditorilor din data de 26 mai 2008.

Din oficiu, instanța a pus în discuție, excepția lipsei calității procesuale a administratorului special.

Examinând această excepție cu precădere, în baza art. 137 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:

Rolul și atribuțiile administratorului judiciar sunt stabilite prin art.18 din Legea nr. 85/2006. În conformitate cu acest text de lege, administratorul special reprezintă interesele societății și participă la procedură pe seama debitorului până la ridicarea dreptului de administrare. După acest moment, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce activitatea iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

În speță, dreptul de administrare al debitoarei a fost ridicat prin sentința civilă nr. 443/08.05.2008, irevocabilă prin respingerea recursului.

Din enumerarea expresă a atribuțiilor administratorului special, în alin. 2 al articolului 18, rezultă că administratorul special poate reprezenta în justiție pe debitorul căruia i s-a ridicat dreptul de administrare numai la judecarea acțiunilor prevăzute de art. 79 și 80 din aceeași lege.

În raport de obiectul contestațiilor soluționate prin sentința atacată, administratorul special nu a avut calitatea de parte la judecata cauzei în fond nici ca reprezentant al debitoarei, nici în nume propriu, astfel că nu justifică legitimitatea declarării recursului.

Ca urmare, recursul administratorului judiciar va fi respins, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală.

II. Recurenta creditoare Fundația solicită prin recursul său modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se dispune:

- respingerea cererii de anulare a plăților efectuate de debitoare către creditorii bugetari, formulată de creditorii și ca fiind neîntemeiată și formulată de persoane fără calitatea legală cerută de art. 11 alin. 2 teza finală, art. 17 alin. 1 lit. f, coroborate cu dispozițiile art. 49 alin. 1- 2 din Legea nr. 85/2006;

- respingerea cererii de anulare a hotărârilor adunării creditorilor din data de 26 mai 2008, formulată de creditoarea Sf. G, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la prima cerere, recurenta susține că creditoarele care au formulat cererea de anulare a plăților nu au acest drept procesual reglementat de Legea nr. 85/2006. Se invocă în acest sens, dispozițiile art. 11 alin. 2 teza finală, art. 17 alin. 1 lit. f și art. 49 alin. 2 din lege.

În cazul plăților efectuate de debitoare, administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor din data de 26 mai 2008, care a validat și acceptat aceste plăți, ca fiind în interesul acoperirii pasivului, al îndeplinirii scopului procedurii și al realizării reorganizării.

Cu privire la cererea de anulare a hotărârilor adunării creditorilor din data de 26 mai 2008 recurenta susține că instanța de fond omite să facă referire la modul în care au fost întrunite condițiile impuse de art. 15 din lege, în conformitate cu care la orice adunare a creditorilor trebuie să fie prezentă majoritatea simplă a membrilor adunării creditorilor. Se susține că au fost îndeplinite condițiile acestui text de lege, întrucât doi dintre membrii comitetului creditorilor au fost prezenți iar al treilea membru a votat în scris, în temeiul art. 14 alin. 3 din lege, fapt care confirmă îndeplinirea cerințelor art. 15 din lege.

Referitor la calitatea administratorului judiciar de a convoca această adunare, atât creditoarea contestatoare cât și instanța de fond omit faptul că minuta nu a fost comunicată către niciuna din părți. Prin urmare, până la data de 2 iunie 2008, când această sentință a fost publicată în nimeni nu a avut cunoștință despre dispozitivul și considerentele acestei hotărâri.

Prin dispozițiile imperative ale art. 7 alin. 9 din lege, toate actele de procedură a insolvenței, inclusiv hotărârile judecătorești, se prezumă a fi îndeplinite la data publicării. În aceste condiții, sentința nr. 443/08.05.2008 începe să-și producă efectele juridice și să fie opozabilă părților de la data de 2 iunie 2008, prin însăși dispoziția legiuitorului. Astfel, până la această dată, administratorul judiciar și-a păstrat toate atribuțiile și prerogativele cu care a fost investit prin efectul legii.

Un fapt care confirmă menținerea în atribuții a administratorului judiciar cel puțin până la data de 6 iunie 2008 îl constituie dispoziția judecătorului sindic, din minuta la sentința nr. 443, de a se efectua între cei doi practicieni în insolvență actul de predare-primire a gestiunii și patrimoniului debitoarei, cu termen la data de 6 iunie 2008.

Examinând motivele de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:

Cu privire la calitatea creditorilor de a formula cererea de constatare a nulității absolute a plăților efectuate de debitoare, se reține că în speță nu au incidență dispozițiile art. 11 alin. 2 teza finală, care se referă la oportunitatea deciziilor manageriale. În speță, creditorii au invocat nelegalitatea acestor plăți.

Cât privește dispozițiile art. 17 lit. f, acestea se referă la acțiunile în anularea transferurilor cu caracter patrimonial, prevăzute de art. 79 - 80.

Prin cererea soluționată prin sentința atacată cei doi creditori au solicitat constatarea nulității absolute, cerere care poate fi formulată de orice persoană interesată. Interesul creditorilor de a nu fi făcute plăți preferențiale este evident, întrucât aceste plăți duc la diminuarea masei credale și, implicit reduc șansele lor de recuperare a creanțelor.

Validarea plăților de către adunarea creditorilor depinde de legalitatea adunării creditorilor, care va fi analizată în raport de celelalte motive de recurs.

Susținerile recurentei referitoare la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 15 din lege nu au temei legal. Textul de lege cere expres prezența la ședințele adunării creditorilor a unui număr de membrii ai adunării creditorilor care reprezintă majoritatea simplă a acestora, pentru ca adunarea să fie legal constituită. Votul prin corespondență are relevanță la adoptarea hotărârii adunării generale numai în situația în care aceasta a fost legal constituită.

Referitor la calitatea administratorului judiciar de a convoca adunarea generală a creditorilor este de remarcat că dispozițiile art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006, instituie înlocuirea comunicării actelor de procedură cu publicarea acestora în Buletinul procedurilor de insolvență.

Comunicarea hotărârilor, care se face numai în cazul în care legea prevede că termenul pentru declararea căii de atac curge de la acest moment, nu are însă legătură cu caracterul executoriu al acestora. În acest sens, este de remarcat că hotărârile irevocabile nu se comunică, ceea ce nu înseamnă că nu sunt executorii.

Administratorul judiciar a fost prezent în ședința de judecată în care cauza a fost judecată în fond, iar sentința a fost pronunțată în ședință publică, astfel că nu se poate reține convocarea cu bună credință a adunării generale după declararea falimentului debitoarei.

Pe de altă parte, legea nu prevede obligația notificării administratorului judiciar în cazul încetării calității sale, ca urmare a începerii procedurii falimentului.

În fine, stabilirea de către judecătorul-sindic a unui termen pentru predarea gestiunii către lichidator nu înseamnă prelungirea atribuțiilor acestuia până în acest moment.

Mai este de remarcat că judecătorul-sindic a mai avut în vedere un motiv de nulitate al hotărârii adunării generale a creditorilor din 26.05.2008, depășirea competenței, iar recurenta nu a criticat sentința sub acest aspect, ceea ce înseamnă că și-a însușit punctul de vedere al instanței.

În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de creditoarea Fundația.

III. Recurenta creditoare a solicitat prin recursul său admiterea excepției lipsei calității de reprezentant al consilierului juridic pentru debitor și pentru administratorul special, casarea cu trimitere a sentinței în ce privește raportul administratorului judiciar din 24.04.2004 și măsurile luate de acesta, a cererii de completare a creanțelor formulate de Sf. G și cererea de înlocuire a administratorului judiciar și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta critică sentința atacată pentru următoarele motive:

1. Judecătorul-sindic ar fi trebuit să constate decăderea creditoarei din drepturile prevăzute de art. 90 din Legea nr. 85/2006. Astfel, administratorul judiciar i-a comunicat, prin notificare, acestei creditoare, termenul limită de înregistrare a creanței, 30.08.2004. Acest termen imperativ fixat de către judecătorul-sindic se poate modifica numai prin hotărârea aceleiași instanțe, dată în baza art. 76 alin. 3 din Legea nr. 64/1995.

Cererea creditoarei a fost depusă la data de 31.01. 2005, cu depășirea termenului limită de depunere a creanțelor.

Termenele de decădere nu se pot prelungi prin acceptarea expresă sau tacită a participanților la procedură ci numai prin hotărârea judecătorului-sindic, în condițiile art. 76 alin.3 din Legea nr. 64/1995, ceea ce nu este cazul.

În speță nu ne aflăm în cazul unei erori neimputabile a creditoarei, care este singura vinovată de neînscrierea în termen la masa credală a contractelor garantate de către debitor pentru și ax.

2. Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant al debitoarei și al administratorului special a consilierului juridic, recurenta susține că prin sentința civilă nr. 1238/19.12.2005 pronunțată de judecătorul-sindic, dreptul de administrare al debitoarei a fost retras, deci acesta nu poate fi reprezentat de către un consilier juridic mandatat de administratorul revocat ci numai de către administratorul judiciar. În baza legii speciale și a statutului consilierilor juridici consilierul juridic poate reprezenta persoane fizice numai dacă sunt rude de gradul patru cu acesta. La dosar nu există dovezi că ar fi rudă cu.

3. Respingerea ca inadmisibilă a contestației împotriva raportului administratorului judiciar din 24.04.2004 și a măsurilor luate de acesta, a cererii de completare a creanțelor formulate de G și de înlocuire a administratorului judiciar este nelegală întrucât instanța a încălcat drepturile legale ale creditoarei, care a fost grav vătămată în dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil, într-un termen rezonabil precum și în dreptul său la apărare, pentru următoarele considerente:

- recurentei nu i s-a comunicat niciun act depus la dosarul cauzei, nu i s-a dat cuvântul la dezbateri iar în arhiva Tribunalului Covasna nu se poate studia dosarul cauzei fiindcă acesta este permanent la judecătorul-sindic;

- judecătorul-sindic ar fi trebuit să soluționeze înainte de dezbaterea în fond a cauzei excepția lipsei calității de reprezentant a debitorului și administratorului judiciar a consilierului juridic precum și cererea de înlocuire a administratorului judiciar;

- deși obiectul dezbaterilor din data de 24.04.2008 ar fi trebuit să fie confirmarea planului de reorganizare, acest obiect nu s-a dezbătut, depășindu-se astfel termenul prevăzut de art. 99 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.

- cererea de înlocuire și sancționare a administratorului judiciar este nesoluționată până în prezent, deși a fost formulată încă în baza art. 26 din Legea nr. 64/1995;

- cererea recurentei de respingere a cererii Sf. G de completare a cererii de creanță a fost respinsă prin dispozitiv de către judecătorul-sindic dar în considerente hotărârea nu este motivată; cererea ar fi trebuit admisă întrucât această creditoare este decăzută din dreptul de a solicita înregistrarea unei creanțe născute data deschiderii procedurii.

4. La toate cererile și contestațiile formulate s-au solicitat cheltuieli judiciare și debitoarea ar fi trebuit să fie obligată prin sentința recurată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, aceasta fiind singura modalitate de recuperare a cheltuielilor.

Lichidatorul judiciar al debitoarei, "" intimata creditoare au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Din examinarea motivelor de recurs, în raport de înscrisurile depuse la dosar și de probele administrate, curtea reține următoarele:

1. Cu privire la contestația, critica adusă de recurentă soluției primei instanțe este decăderea acesteia din dreptul de a înregistra declarația de creanță după data de 30.08.2004.

Dar, așa cum în mod corect a reținut judecătorul-sindic, termenul limită de depunere a creanțelor, 31.01.2004, a fost stabilit de către administratorul judiciar, conform art. 76 alin. 1 din Legea nr. 64/1995. Tot administratorul judiciar a stabilit pentru creditoarea, prin notificarea nr. 111/20.01.2005 un nou termen de depunere a declarației de creanță, data de 31.01.2005. Această măsură luată de administratorul judiciar nu a fost contestată, ceea ce presupune că a fost însușită de toți participanții la procedură.

Ca urmare, declarația de creanță suplimentară depusă de la data de 31.01.2005 a fost depusă în termenul de depunere a creanțelor stabilit de administratorul judiciar, astfel că nu poate fi considerată tardivă.

Nu este lipsit de importanță nici faptul că prin sentința civilă nr. 1238/19.12.2005 a fost admisă cererea creditoarei de ridicare a măsurii suspendării prevăzute în art. 42 din Legea nr. 64/1995 republicată, cu privire la creanța sa garantată pentru creditul acordat ax și care a făcut obiectul declarației de creanță din 31.01.2005. Rezultă că procedura s-a derulat ca și când creanțele cuprinse în declarația din 31.05.2005 au fost admise, astfel că nu se mai poate dispune decăderea din dreptul de a depune o declarație de creanță admisă cu câțiva ani în urmă.

2. Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic, se reține că, prin sentința civilă nr. 1238/19.12.2005 nu a fost ridicat dreptul de administrare al debitoarei Proiectare Ax, ci doar a fost revocat din funcție administratorul. Ca urmare, până la data intrării în faliment, debitoarea și-a păstrat dreptul de a fi reprezentantă în instanță de un consilier juridic. Contractul de muncă între societate și consilierul juridic a fost încheiat anterior revocării din funcție a administratorului, deci este pe deplin valabil.

Rezultă că excepția lipsei calității de reprezentant a consilierului juridic este neîntemeiată.

3. Cu privire la încălcarea drepturilor procedurale ale recurentei, din încheierea de dezbatere în fond a cauzei rezultă că reprezentantului i s-a acordat cuvântul cu privire la toate cererile soluționate prin sentința atacată, astfel că nu se constată vreo încălcare a drepturilor sale procesuale.

Afirmația cu privire la necomunicarea înscrisurilor nu a fost dovedită, totuși este de remarcat că în recurs creditoarea recurentă a avut posibilitatea să studieze toate înscrisurile și nu a invocat vreo vătămare suferită ca urmare a necomunicării înscrisurilor la fond.

Referitor la cererea de anulare a raportului administratorului judiciar din 24.04. 2008, recurenta nu a indicat nici un motiv de nulitate.

Depășirea termenului de confirmare a planului de reorganizare nu are legătură cu sentința recurată.

Cererea creditoarei recurente de înlocuire a administratorului judiciar a rămas fără obiect, ca urmare a începerii procedurii falimentului și numirii lichidatorului judiciar.

Cererea de respingere a cererii Sf. G, are caracterul unei întâmpinări, astfel că judecătorul-sindic se poate pronunța asupra ei numai odată cu soluționarea cererii de completare a creanței. Or, prin sentința atacată instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.

Referitor la cheltuielile de judecată se constată că în mod corect judecătorul-sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 85/2006, cheltuielile de judecată fiind cheltuieli accesorii.

Față de aceste considerente, se constată că nici recursul declarat de nu este întemeiat, ca urmare, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va fi respins.

Va fi respinsă, de asemenea, și cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de recurenții Fundația și administratorul special, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, recursurile declarate împotriva hotărârilor judecătorului-sindic se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare. Prezentul dosar a fost înregistrat la data de 14 octombrie 2008, astfel că termenul recomandat de lege a fost deja depășit, din motive obiective, între care și cererea de amânare în vederea pregătirii apărării formulată de recurentul la termenul din 6 noiembrie 2008.

Pe de altă parte, potrivit art. 156 Cod procedură civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții pronunțarea, pentru depunerea de concluzii scrise. În speță, nefiind primul termen cerut pentru lipsă de apărare, amânarea judecății nu era legală, în schimb, în conformitate cu prevederile legii, instanța a amânat pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale a recurentului, se reține că încă de la primul termen de judecată s-a invocat, din oficiu, această excepție și părțile au fost citate cu mențiunea să pună concluzii în acest sens, astfel că nu se poate susține că recurentele nu au avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la această excepție.

Excepția lipsei calității procesuale este una de fond, care poate fi unită cu fondul cauzei, iar la cele trei termene de judecată acordate, părțile aveau posibilitatea să depună eventuale înscrisuri în susținerea punctului lor de vedere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de repunere pe rol formulată de recurenții Fundația și.

Admite excepția lipsei calității procesuale a administratorului special al debitoarei Proiectare Ax, și în consecință:

Respinge recursul declarat de administratorul special împotriva sentinței civile nr. 932/26.06.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.

Respinge, ca neîntemeiate, recursurile declarate de creditorii Fundația și împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

/19.01.2009

Dact:/29.01.2009

- 2 ex. -

Judecător sindic:

Președinte:Gabriela Comșa
Judecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela

← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată ....		Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță