Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 204/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 204/
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâții și, domiciliați în municipiul Reghin,-, județul M, împotriva sentinței nr. 1194 din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av., pentru pârâții recurenți, lipsă fiind intimata- debitoare TC, prin lichidatorul judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat legal, conform chitanțelor aflate la filele 2, 21 și 28 dosarului.
Reprezentanta recurenților depune o notă de ședință prin care precizează că hotărârea judecătorească recurată este sentința nr. 1194/05.06.2009 în loc de sentința comercială nr. 1135/2008. Susține că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentanta recurenților susține recursul și solicită admiterea lui, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de anulare a tuturor tranzacțiilor efectuate în cele 120 de zile anterior deschiderii procedurii formulată de lichidatorul judiciar.
Învederează că lichidatorul judiciar era decăzut din dreptul de a mai putea formula acțiune în anulare, făcând trimitere la dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006 și art. 79 din aceeași lege. Mai arată că hotărârea recurată a fost analizată de judecătorul sindic din prisma unui alt text legal atât sub aspectul fondului cât și sub aspectul individual, deși nu avea dreptul să modifice temeiul de drept.
Pentru motivele dezvoltate în scris pe care le susține și oral solicită admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față,
Prin Sentința nr. 1194/05.06.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-, s-a admis acțiunea lichidatorului judiciar C, formulată în contradictoriu cu pârâții și, și s-a dispus anularea operațiunii de restituire a împrumutului acordat falitei de către pârâtul, prin dispoziția de plată nr. 106/31.07.2008 în sumă de 69.736 lei, acesta fiind obligat să restituie falitei TC această sumă.
S-a dispus de asemenea anularea despăgubirilor acordate în beneficiul pârâtei de către falită, prin procesul-verbal nr. 1/02.07.2007 și stinse la 10.08.2007, în valoare de 112.800 lei, aceasta fiind obligată să restituie averii falitei această sumă.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că în ceea ce-l privește pe pârâtul, acesta este asociat al falitei cu o participație de 49%, și că a exercitat calitatea de administrator faptic de administrator al acesteia, deși administratorul statutar era numita, soția acestuia, care deținea și calitatea de asociat, cu o participație de 51%, ceea ce denotă poziția dominantă exercitată de pârât, în raport de dispozițiile art. 80 alin.2 lit. e din Legea nr. 85/2006. Fără a fi contestată creanța deținută de pârât în contra societății, judecătorul sindic a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege precitat, întrucât calitatea acesteia, i-ar fi conferit un grad inferior tuturor creanțelor acceptate la masa credală; astfel că satisfacerea acestei creanțe, în detrimentul celorlalte, denotă prejudicierea celorlalte.
În ceea ce privește operațiunea juridică relativă la pârâta, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 79 din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 80 alin.1 lit. c) din același act normativ.
Aceasta întrucât, pârâta a constituit o ipotecă asupra propriei locuințe, pentru a garanta un contract de credit accesat de falită, dar ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către falită, banca creditoare a executat silit imobilul acesteia, până la concurența sumei de 112.383 lei, astfel că pârâta a devenit creditor chirografar al societății. Urmare adjudecării, pârâta, în calitate de fidejusor al falitei, a devenit creditor chirografar pentru această valoare, și ulterior, ca urmare a raporturilor de afinitate dintre și ( aceasta fiind mama soției pârâtului ) a fost stinsă creanța acestei fidejusoare, care ulterior și-a răscumpărat imobilul de la adjudecatar pentru același preț.
S-a mai arătat că aceste operațiuni au fost săvârșite succesiv, în iminența insolvenței, iar calitatea creanțelor îndestulate era inferioară celor deținute de alți creditori ai falitei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal cei doi pârâți, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență următoarele:
În ceea ce privește dispozițiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 s-a arătat că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada complicității atât a debitorului cât și a terțului contractant la fraudă; aceasta întrucât ambii pârâți aveau calitatea de creditori ai falitei, drepturilor acestora de creanță fiind certe, lichide și exigibile, iar rambursarea acestor creanțe neavând așadar un caracter fraudulos.
Referitor la dispozițiile art. 80 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a susținut că aceste dispoziții nu sunt aplicabile, întrucât în cauză plata datoriei scadente nu s-a realizat printr-o dare în plată, nefiind efectuat vreun transfer patrimonial asupra unui bun al debitoarei, plata fiind făcută în bani.
În ceea ce privește dispozițiile art.80 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, s-a apreciat că pârâții, în calitate de terți față de actul pretins a fi fraudulos, nu au avut calitatea cerută de textul legal precitat, respectiv aceea de membru al organelor de conducere sau control a debitoarei falite.
În aceeași ordine de idei, referitor la dispozițiile art. 80 alin. 2 lit. e din Legea nr. 85/2006, s-a arătat că, pârâtul a avut calitatea de asociat al falitei, iar pârâta, a avut doar calitatea de creditor al falitei, astfel că nici una dintre aceste calități nu pot conferi o poziție dominantă asupra debitoarei, în înțelesul textului legal.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește aplicarea greșită a legii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu privire la dispozițiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că judecătorul sindic a făcut o justă aplicare a dispozițiilor precitate, dată fiind ipoteza legală, așa cum aceasta a fost instituită de legiuitor. Astfel, deși se reține că în cauză nu ar fi fost făcută dovada complicității terților și a debitoarei, la fraudarea creditorilor, acest lucru este dovedit deplin, în primul rând datorită relațiilor de afinitate dintre părți. Mai exact, administratorul de fapt -, a cărui activitate de administrare și conducere a societății falite nu poate fi pusă la îndoială, potrivit probatoriului cauzei - este soțul administratorului de drept și coasociatului, și respectiv ginerele pârâtei. În al doilea rând, referitor la aceeași chestiune, aceea a complicității comune a terților, este de remarcat că operațiunile de restituire a împrumutului și acordare de despăgubiri au fost efectuate într-o perioadă imediat anterioară deschiderii procedurii - 23.11.2007, adică la 31.07.2008 și 02.07.2008. Or, în acest caz, nu se poate susține cu suficient temei că tocmai aceste transferuri patrimoniale, de o valoare relativ ridicată, 182.536 lei, nu au determinat un dezechilibru major în situația financiară a falitei.
Și nu în ultimul rând, tot referitor la complicitatea acestor terți, după cum a remarcat și judecătorul sindic, nu poate fi omisă natura creanțelor deținute de pârâți în contra societății, aceștia fiind simpli creditori care, în eventualitatea deschiderii procedurii anterior valorificării propriilor creanțe ar fi fost în imposibilitate să fie îndestulați.
În aceste condiții, în opinia Curții, aspectele prezentate anterior sunt suficiente pentru a proba complicitatea terților, cu falita pentru fraudarea intereselor sau drepturilor creditorilor acesteia din urmă.
Așadar, complicitatea pârâților, în fraudarea creditorilor falitei, nu poate fi pusă la îndoială, de altfel, ambele operațiuni a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză impunându-se a fi analizate din acest punct de vedere împreună, pentru că acestea au reprezentat valorificarea demersurilor pârâților de realizare a propriilor creanțe. Mai exact, pârâtul, a înlesnit tocmai această plată a despăgubirilor către cealaltă pârâtă, a cărei poziție, prin prisma reprezentării actului juridic și a consecințelor patrimoniale, nu poate să se situeze decât alături de pârâtul, cel ce a sărăcit activul patrimonial al falitei cu contravaloarea despăgubirilor achitate.
În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 80 alin. 1 lit. d și ale art. 80 alin. 2 lit. d din lege, așa cum au susținut recurenții, Curtea constată că aceste texte de lege au fost indicate de lichidator drept motiv de drept în susținerea cererii introductive, fără însă ca soluția împărtășită de judecătorul sindic să fie fundamentată pe acest temei, astfel că aceste motive de nelegalitate nu vor face obiectul controlului judiciar exercitat pe calea acestui recurs.
Referitor la celălalt text de lege, despre care recurenții susțin că ar fi fost aplicat eronat de către judecătorul sindic, respectiv art. 80 alin. 2 lit. d din lege, Curtea constată că și în acest caz aplicarea ipotezei legale cuprinsă în acest articol asupra stării de fapt este corectă.
Aceasta întrucât poziția dominantă a pârâtului se impune a fi analizată prin prisma poziției deținute de acesta în societate. Astfel, fără a fi desemnat administrator statutar al falitei, acesta a încheiat în numele și pe seama societății contractul de credit cu BRD-, și mai mult, în calitate de creditor al societății, fiind împrumutatorul acesteia. Rezultând așadar calitatea de administrator de fapt al societății, prin participarea efectivă a acestuia la conducerea societății, este cert că demersurile acestuia sunt circumscrise noțiunii de persoană fizică, cu poziție dominantă în înțelesul legii, potrivit art. 80 alin. 2 lit. e din lege.
Mai mult, vorbind despre această poziție, este de remarcat că prin natura demersurilor întreprinse de acesta în numele și pe seama societății, acționând așadar ca un veritabil reprezentant al acesteia, și prin natura raporturilor de afinitate cu celălalt coasociat și administrator de drept, respectiv cu pârâta, pârâtul s-a situat pe o poziție dominantă în raport cu debitoarea, care de altfel era condusă integral, sau mai exact era sub controlul pârâtului, atât din punct de vedere decizional cât și execuțional.
În aceste condiții,întrucât nu au fost identificate alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate, ca urmare a examinării acesteia și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul promovat în cauză, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, iar hotărârea atacată păstrată ca legală și temeinică, fiind la adăpost de critici.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile pârâților, cu domiciliul în municipiul Reghin,-, județul M și, cu domiciliul în municipiul Reghin,-, județul M, formulate împotriva sentinței nr. 1194/05.06.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./01.04.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
