Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 2712/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 2712/2009
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 293 din 22.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimata SC SA, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la deschiderea procedurii.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic pentru intimată, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este insuficient timbrat, cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar in valoare de 0,5 lei, lipsind taxa taxă judiciară de timbru în sumă de 40 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul intimatei depune la dosarul cauzei întâmpinare (11-14).
Curtea din oficiu, invocă excepția nelegalei timbrări a recursului promovat, reținând că, recurenta a fost citată cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 40 Ron, fila 7 și 8 din dosar, dar acesta nu s-a conformat dispoziției instanțe.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului.
Curtea, reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 293 din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N în temeiul art.33 alin.5 din 85/2006 s-a admis contestația formulată de către debitorul SC. SA B.
S-a respins ca fiind neîntemeiată cererea formulată de către creditorul SC. România SRL (fost SC. - and Construction SRL) cu sediul în comuna, sat,-, jud. I înregistrată la ORC sub nr. J- cu sediul procesual ales în B,. nr.27, Bl.21,.1,.37, sector 6, împotriva debitorului SC. SA B cu sediul arătat, înregistrată la ORC sub nr.J-, cerere ce va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
S-a constatat că debitoarea SC. SA B nu se află în stare de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, între părți au desfășurat relații comerciale în temeiul contractului de vânzare-cumpărare potrivit căruia debitoarea SC. SA în calitate de cumpărător se obliga să cumpere de la vânzătorul SC. and Construction SRL produsele specificate în anexa contractului și să achite contravaloarea lor.
La 25 aprilie 2008 creditoarea vânzătoare a emis factura nr. 3152 pentru cantitatea de 240.000 kg tablă anterior începerii livrării efective a produsului comandat. La sosirea acestor produse comisia de recepție a debitoarei constată diferențe de greutate între avizele de însoțire a mărfii și cele înscrise pe bonurile de cântărire aferente în condițiile în care notele de cântar nu purtau semnătura și ștampila persoanelor autorizate 122-141, situație în care comisia de recepție a debitoarei a întocmit câte o notă de recepție pentru fiecare transport efectuat. Constatând diferențe cantitative majore reclamanta creditoare a recunoscut o lipsă de 4127 kg a cărei valoare a fost stornată cu factura nr.3406 din 20 august 2008, dar nu a recunoscut diferența de 9.808 kg pretinsă de către debitoare ca fiind lipsuri materiale din transportul efectuat și a cărei valoare de 31.512,95 lei reprezintă refuzul de plată a facturii inițiale și temeiul promovării prezentei acțiuni în deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Potrivit disp.art.31 din 85/2006 cu modificările ulterioare, orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă însoțită de documentele justificate ale creanței sale.
Legea insolvenței în art.3 definește o serie de termeni folosiți în cuprinsul acesteia printre care prezintă interes în prezenta speță definirea insolvenței și cea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii.
Prin insolvență se înțelege acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea putând fi prezumată atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori, și mai poate fi iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile aranjate cu fondurile bănești disponibile la data scadenței.
Punctul 6 al aceluiași articol definește creditorul îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul care prezintă o creanță împotriva patrimoniului debitorului certă lichidă exigibilă de mai mult de 30 de zile.
Față de regula stabilită de disp.art.31 din lege, verificând dacă părțile au calitățile cerute de textele mai sus invocate, tribunalul a constatat că reclamanta creditoare nu a prezentat o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile pentru a justifica cererea sa de declanșare a procedurii insolvenței debitoarei. Aceasta deoarece din actele și lucrările dosarului reiese faptul că la sediul său debitoarea procedând la recepționarea produselor livrate de către reclamanta creditoare a constatat diferențe cantitative majore ale produselor livrate. O parte a acestor diferențe și anume cantitatea de 4127 kg din produsul tablă din a fost recunoscută de către reclamanta creditoare și s-a procedat la emiterea facturii de stornare nr.3406 din 20 mai 2008. Pentru diferența în minus la același produs de 9808 kg părțile nu au ajuns la un consens, creditoarea susținând că a livrat acest produs iar debitoare nu a recepționat această cantitate a cărei contravaloare reprezintă suma din petitul acțiunii pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei.
O asemenea creanță nu este certă lichidă și exigibilă, ea nu rezultă din actele emise de creditor și confirmate de către debitor neavând prin urmare calitatea de a declanșa deschiderea procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, pentru declanșarea acestei proceduri, textul art.31 din lege cere ca debitorul să fie prezumat în insolvență, termen definit ca fiind atunci când debitorul după 30 de zile de la scadență nu a plătit datoria sa față de unul s-au mai mulți creditori.
S-a observat din actele și lucrările dosarului că pentru ca debitorul să fie prezumat în insolvență se cere condiția ca acesta să nu fie în stare să achite datoriile la scadență ori numai în luna martie 2009 acest debitor a efectuat plăți de 1.341.822,57 lei așa cum rezultă din copia ordinelor de plată anexa 35 fil.187-189 către diverși parteneri ai relațiilor comerciali. Din acestea se deduce că debitorul în mod intenționat a refuzat plata către creditor a diferenței din factura arătată cu motivarea că nu sunt reale cantitățile materiale înscrise în această factură, iar nu pentru că se află în incapacitate de plată.
Concluzionând, tribunalul a apreciat prin prisma probatoriului că debitoarea nu se află în stare de insolvență, neplata către creditor fiind un refuz justificat de plată iar creanța prezentată de către creditor nu întrunește condițiile de admisibilitate prev.de art.31 pentru a justifica deschiderea procedurii insolvenței față de debitor, motiv pentru care în temeiul art.33 alin.5 din 85/2006 cu modificările ulterioare va admite contestația formulată de către debitor, și constatând că acesta nu se află în stare de insolvență a respins cererea formulată de către creditor care a fost considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC ROMANIA SRL înregistrat la data de 5 august 2009.
În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.b și raportat la art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 40 lei, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,50 lei, achitându-se doar timbru judiciar în sumă de 0,50 lei.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.
Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 3 septembrie 2009 (7), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de creditoarea SC ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr.293 din 22.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N pe care o menține în întregime.
Respinge cererea debitoarei SC SA privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
5 ex./4.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
