Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 297/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 297/
Ședința publică din 27 Martie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva încheierii nr.1664/5.12.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este formulat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru și solicitat judecarea cauzei și în lipsă, sens în care instanța, față de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea nr. 1664 din 05.12.2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- judecătorul sindic a dispus respingerea obiecțiunilor formulate de creditoarea DGFP M împotriva raportului final depus de lichidatorul debitoarei SC. SRL și s-a aprobat acest raport.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul sindic a reținut că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, întocmit de lichidator, se arată că acesta nu a putut intra în posesia actelor contabile ale societății debitoare și nu a reușit să-l contacteze pe administrator, singurele date despre debitoare fiind furnizate de unul dintre creditori. Lipsa actelor financiar contabile nu a permis lichidatorului să efectueze o analiză concretă a evoluției activității debitoarei iar din relațiile formulate de Primăriile Reghin și Târgu-M, a rezultat că atât debitoarea cât și administratorul acesteia nu figurează cu bunuri impozabile. Așa fiind, sentința prin care a fost angajată răspunderea administratorului nu a putut fi pusă în executare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs creditoarea DGFP M și a solicitat admiterea acesteia, modificarea ei în sensul admiterii obiecțiunilor și dispunerea continuării procedurii falimentului.
În motivarea recursului s-a menționat că închiderea procedurii falimentului nu poate fi dispusă atâta timp cât nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, cu atât mai mult cu cât debitoarea datorează bugetului consolidat al statului o sumă considerabilă. Potrivit art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, când judecătorul sindic aprobă raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au distribuite și când fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr.1480/2007 al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorului până la concurența sumei de 205.003,08 lei prin sentința nr. 3073/29.11.2006.
Lichidatorul judiciar a constatat că executarea silită a acestei sentințe nu se poate face întrucât, din relațiile solicitate băncilor comerciale și Primăriilor orașelor Reghin și Târgu-M, în patrimoniul administratorului nu au fost identificate bunuri valorificabile în vederea îndestulării creditorilor.
Susținerile creditoarei conform cărora nu există certitudinea și confirmarea prin documente justificative că s-au întreprins toate demersurile pentru recuperarea creanțelor, nu sunt întemeiate câtă vreme lichidatorul a convocat adunarea creditorilor pentru a stabili modalitatea de continuare a demersurilor în vederea executării sentinței de mai sus însă aceștia nu au reușit să propună alte demersuri decât cele efectuate deja de lichidator. Așa fiind, creditoarea face doar simple afirmații fără nici un suport probator,
Închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditorilor, aceștia putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii în cadrul termenului general de prescripție de 3 ani.
Art.142 al.1 din Legea nr.85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art.3717al.1 Cod procedură civilă.
Susținerea recurentei că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Legea nr.85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 al.2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
În cauza de față neexistând bunuri în patrimoniul debitorului apreciem că sunt aplicabile dispozițiile art.131 din lege.
În recurs nu s-au invocat alte aspecte decât cele legate de faptul că soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr.166/2007 a Curții de Apel Tg.-M ar putea influența soluționarea recursului. Contestația a fost însă respinsă prin decizia nr. 513/15.05.2007, astfel că alte motive de recurs nu mai există.
În ce privește repartizarea fondurilor obținute din executarea silită după închiderea procedurii falimentului, menționăm că acest lucru este posibil având în vedere disp.art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestor dispoziții "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea consideră că în mod corect judecătorul sindic a procedat la respingerea obiecțiunilor ți aprobarea raportului final întocmit de lichidatorul debitoarei SC SRL și în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat de DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva încheierii nr. 1664 din 5 decembrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-2.04.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
