Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 326/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- CA
DECIZIA NR. 326/CA/2009-
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor în contencios administrativ formulate de recurenții pârâții: MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în municipiul B, P-ța -, nr. 1A,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în municipiul B,-, sector 5,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, cu sediul în S M,-, jud. S M și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanții:-, G, -, -, -, -, -, G, G -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, G-, -, -, -, -, -, -, N, G, R, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -G, -, -G, R -, -G, -A, -, G-, -, -, -, -, -, IA-, -, -, GI. -G, --, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, IU-G, -, -, R -, -, -,., -, -, G, G, C G, -, GI. -, -G, -, -, G, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, G-, -, -, G-, G-, -, G, -Ă, -, G-, -, M, -, G, G, -, -, -, -, G, --, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, A-, G-, -, A-, -, C, -G, -, -, G, -, G-, -, -, -, -, -, -, G-, -, -, -A, - A-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, --, -G, -, CA, -, -, -, -, G-, -, -, -, -G, -, -, - -, -, -, A-, -, -, -, -, -, -, -, CA, -, -, -, -, -, A, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G-, -, -, -, -, -, -G, -, -, -, -B, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, A, -, -, -G, -, -, -, -EL, -, -, -, A-G, -, -, -, -, -, G, -, G-, -, -, G-, -, -, -, - și și intimații intervenienți, și cu domiciliul procedural ales în S M,-,.5, jud. S M, împotriva sentinței nr. 85/28.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimații reclamanți avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Satu Mare depusă la dosar, lipsă fiind recurenții pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, intimații reclamanți au depus întâmpinare, Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare la recursurile formulate de celelalte părți, iar recurenta Inspectoratul de Poliție al Județului S a depus o cerere de amânare motivând că, consilierul juridic se află în concediu de odihnă, după care:
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea cererii de amânare formulată în cauză, recurenta având timp suficient pentru pregătirea apărării, depune cu titlu de practică judiciară - DECIZIA pronunțată de CA nr. 1398/11.12.2008 într-o cauză similară.
Instanțarespinge cererea de amânare formulată de recurenta Inspectoratul de Poliție al Județului S M ca nefondată, având în vedere că, față de calitatea procesuală a părții, aceea de recurentă, are cunoștință de motivele recursului pe care le-a invocat și există posibilitatea reprezentării acestei instituții de un alt consilier juridic.
Reprezentante intimaților solicită respingerea recursurilor declarate împotriva sentinței nr. 85/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare ca neîntemeiate. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Arată că prin acțiune s-a solicitat acordarea drepturilor salariale constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar pentru perioada: 9.11.2004-29.03.2006, iar singurul argument al recurentelor este incidența Deciziei Curții Constituționale nr. 997/7.10.2008, care însă a fost pronunțată după pronunțarea hotărârii atacate.
Conform prevederilor articolului 25 alineat 3 din Legea 47/18.05.1992, Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României și produc efecte numai pentru viitor. Față de aceste prevederi legale, arată că Decizia invocată nu este incidentă speței.
În altă ordine de idei, articolul 28 din OUG 43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție prevede căofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție primesc un spor de 30% din salariul de bază lunar.cest spor s-a acordat cu motivarea necesității de a se asigura incoruptibilitatea ofițerilor DNA.
Mai arată că au aceleași atribuții ca ofițerii de poliție judiciară detașați în cadrul DNA, efectuează aceleași acte de urmărire penală sub directa supraveghere a procurorului, au atribuții reglementate de codul d e procedură penală și Legea 364/2004, atribuțiile ofițerilor din DNA fiind reglementate de codul d procedură penală și de OUG 43/2002. Nu există diferențe pe fond sub aspectul complexității, singura deosebire fiind aceea că ofițerii judiciari au și răspundere decizională în efectuarea urmăriri penale, mai precis dispun începerea urmăririi penale, reținerea preventivă a unei persoane și întocmirea actelor de terminare a urmăriri penale, pe când polițiști din Departamentul Național Anticorupție nu au această răspundere, actele menționate fiind emise de procuror. Deci este un caz clar de discriminare prin lege.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 85/28.02.2009 Tribunalul Satu Marea admis excepția prescripției invocată de pârâți și a respins celelalte excepții.
A admis în parte acțiunea reclamanților -, G, -, -, -, -, -, G, G -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, G-, -, -, -, -, -, -, N, G, R, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -G, -, -G, R -, -G, -A, -, G-, -, -, -, -, -, IA-, -, -, GI. -G, --, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, IU-G, -, -, R -, -, -,., -, -, G, G, C G, -, GI. -, -G, -, -, G, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, G-, -, -, G-, G-, -, G, -Ă, -, G-, -, M, -, G, G, -, -, -, -, G, --, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, A-, G-, -, A-, -, C, -G, -, -, G, -, G-, -, -, -, -, -, -, G-, -, -, -A, - A-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, --, -G, -, CA, -, -, -, -, G-, -, -, -, -G, -, -, - -, -, -, A-, -, -, -, -, -, -, -, CA, -, -, -, -, -, A, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G-, -, -, -, -, -, -G, -, -, -, -B, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, A, -, -, -G, -, -, -, -EL, -, -, -, A-G, -, -, -, -, -, G, -, G-, -, -, G-, -, -, -, - și și cererea de intervenție a intervenienților în interes propriu, și împotriva pârâților MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, P-ța -, nr. 1A, sector 1, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în B,-, sector 5, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M, cu sediul în S M,-, jud. S M și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cu sediul în B,-, sector 5, și-n consecință;
A obligat pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S M să plătească reclamanților și intervenienților despăgubiri reprezentând drepturi salariale neacordate, constând în sporul de 30% din salariul de bază lunar, pe perioada 09.11.2004 - 29.03.2006, despăgubiri actualizate cu indicele inflației la data efectuării plății.
A obligat MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să vireze MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE fondurile bănești necesare achitării despăgubirilor. Fiind respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul stabilirii obiectului cauzei instanța a solicitat reprezentantului convențional al reclamanților să precizeze în ce măsură precizarea de acțiune formulată în cauză înseamnă renunțarea de a susține pretențiile inițiale.
Potrivi declarațiilor din ședința din 20 decembrie 2007 reclamanții au înțeles să susțină doar precizarea obiectului pricinii, renunțând la pretențiile inițiale.
Analizând în condițiile art.136 cod procedură civilă excepțiile formulate în cauză tribunalul a reținut că potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripție extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani.
Totodată în conformitate cu prevederile art.166 alin.1 din Lg.53/2003 prescripția în privința drepturilor salariale precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de natură salarială este de trei ani de la data la care drepturile erau datorate.
S-a constatat că dreptul pretins de reclamanți aparține categoriei drepturilor salariale și în consecință că acesta este afectat de prescripție pentru perioada 01.09.2002 - 09.11.2004; cu această motivație instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive invocată în cauză de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române, tribunalul a reținut că acestora le revine corespunzător actelor normative care reglementează înființarea și funcționarea lor, responsabilitatea asigurării bugetelor necesare pentru entitățile care funcționează, structurile aflate în subordine; în aceste condiții tribunalul a apreciat ca neîntemeiată excepția.
Analizând fondul cauzei tribunalul a constatat că reclamanții au calitatea de ofițeri de poliție în cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului S M, în cadrul secției judiciare.
Desemnarea acestora în calitate de organe de cercetare ale poliției judiciare s-a realizat cu avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art.201 alin.3 cod procedură penală și ale art.2 alin.3 din Legea 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare.
Ofițerii de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție beneficiază în conformitate cu prevederile art.28 din OUG nr.43/2002 privind Parchetul Național Anticorupție de un spor de 30% din salariul de bază lunar.
Reclamanții pretind prin acțiunea recunoașterea existenței unei discriminări în raport cu normele care prevăd salarizarea ofițerilor de poliție judiciară detașați la Departamentul Național Anticorupție.
Instanța a constatat că într-adevăr normele care instituie acordarea sporurilor salariale numai anumitor ofițeri de poliție judiciară au ca efect determinarea unei discriminări directe.
Practic reclamanții se găsesc în situația prevăzută de art.1 alin.2 lit.e pct.i) și art.2 alin.1 din - nr.137/2000 în sensul că discriminarea constă într-o "deosebire" sau o " preferință" pe baza unui criteriu care are ca efect restrângerea exercitării în condiții de egalitate a drepturilor lor de a beneficia de același salariu pentru prestarea unei munci echivalente.
În cauză nu s-a contestat susținerea reclamanților referitoare la atribuțiile de serviciu identice. Astfel sub aspectul reglementărilor legale instanța a apreciat că prevederile Codului d e procedură penală și ale Lg. 364/2004 privind organizarea și funcționarea Poliției Judiciare aplicabile ofițerilor de poliție judiciară corespund reglementării privitoare la Departamentul Național Anticorupție conform OUG 43/2002.
Instanța a considerat că nu este justificată folosirea drept criteriu de diferențiere a tratamentului salarial pentru ofițerii de poliție judiciară doar apartenența la anumite structuri funcționale ori împrejurarea că ar exista i specializare particularizată a acestora precum și un risc deosebit; tribunalul a apreciat că situațiile de interferență cu legea ivite în practică și tipurile de reacție necesară pentru asigurarea ordinii de drept presupun aceleași eforturi și aceleași riscuri profesionale atât pentru reclamanți cât și pentru categoria celor pentru care s-a instituit un tratament salarial preferențial.
Distincția care se face ținând seama de apartenența ofițerilor de poliție judiciară la structura Departamentului Național Anticorupție apare ca fiind lipsită de justificare obiectivă și rezonabilă, fiind astfel discriminatorie în sensul art. 2 din pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice precum și ale art.14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece nu se poate reține în acest caz existența unui raport acceptabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Respectarea principiului egalității de tratament sub aspectul veniturilor salariale în condiții de responsabilitate identică implică obligația firească de a repara prejudiciul cauzat categoriei de ofițeri care a fost lipsită de echivalentul acestor drepturi salariale.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art.21 din - nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminări, republicată, acțiunea a fost admisă în conformitate cu dispozitivul prezentei hotărâri.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal au formulat recurs recurenții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M și Inspectoratul de Poliție al Județului S
În susținerea recursului său, recurentul Ministerul Administrației și Internelor a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a cererii de intervenție în interes propriu, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin DECIZIA Curții Constituționale nr. 819 din 3 iulie 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16.07.2008, s-a dispus admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, constatându-se că prevederile articolului 1, articolului 2 alineat(3) și articolului 27 alineat(1) din - 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată,sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În cauza de față, intimații reclamanți invocă faptul că discriminarea este rezultatul prevederilor OUG 43/2002 privind Parchetul național anticorupție întrucât acest act normativ instituie sporul solicitat de reclamanți doar în beneficiul polițiștilor detașați la. iar actul normativ în baza căruia sunt salarizați reclamanții - - 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor -nu prevede acest spor.
Ne aflăm tocmai în situația analizată de Curtea Constituțională, în care, instanța de fond prin admiterea acțiunii reclamanților, a înlăturat de la aplicare prevederile - 38/2003 substituindu-le cu cele ale OUG 43/2002.
În privința modului în care instanța de judecată s-a pronunțat asupra fondului cauzei, precizează următoarele:
Pretențiile intimaților reclamanți își găsesc temei legal în dispozițiile articolul 27 din - 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, care permit oricărei persoane care se consideră discriminată să se adreseze instanței de judecată pentru acordarea de despăgubiri și anularea situației create prin discriminare.
Potrivit alineatului 4 al articolului menționat "persoana interesată are obligația de a dovedi existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte"însă situația reclamanților nu vizează un act material, o faptă de discriminare, ci, "discriminarea" creată de anumite prevederi legale (articolul 28 alineat 5 din OUG 43/2002 sau articolul 21 alineat11din - 38/2003).
Un act normativ de nivel superior nu poate crea o situație de discriminare, așa cum este definită această noțiune în cuprinsul articolul2 alineat1 din - 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată potrivit căruia discriminarea reprezintă "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop sau efect restrângerea libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege."
Așadar, discriminarea apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept prevăzut de lege, însă în cazul de față este vorba de situația a două categorii de polițiști sau mai multe categorii de polițiști, din care doar unora le este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Faptul că cealaltă categorie nu beneficiază de același drept din cauză că așa a stabilit legiuitorul nu poate fi considerat discriminatoriu întrucât nu este vorba de nerecunoașterea unui drept fundamental sau instituit de lege, ci de neacordarea unui drept printr-o lege, situație care nu se circumscrie definiției discriminării de la articolul 2 alineat 1 din - 137/2000
În ceea ce privește criteriul de discriminarea, în cuprinsul alineatului 2 al articolului 2 din - 137/2000R se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificativ obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporurilor la salariu numai unora dintre ofițeri și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie aceste drepturi, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcția Națională Anticorupție, în cazul sporului prevăzut de articolul 28 alineat5 din OUG 43/2002, sau numai polițiștilor care își desfășoară activitatea în cadrul în cazul sporului prevăzut de articolul 21 alineat 11din - 38/2003, fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul Direcția Națională Anticorupție sau ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare) față de ceilalți polițiști din cadrul Ministerul Administrației și Internelor sau a desfășurării unor activități specifice de combatere a corupției în rândul personalului MAI.
În drept s-au invocat prevederile art. 299 și urm. și art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurentul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu, arătând în motivare că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinic și nelegală din următoarele considerente:
În raport de calitatea pe care o au, salarizarea intimaților se face potrivit normelor cuprinse în - 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, așa cum în mod greșit apreciază aceștia.
Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul Direcția Națională Anticorupție are la bază criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unei instituții care nu face parte din structura MIRA respectiv parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorată complexității activităților desfășurate de instituția în care sunt detașați, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități, având în vedere, printre altele, și tipologiile diferite ale cazurilor de corupție. Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde își desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv o direcție Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și nu alături de polițiști din cadrul structurilor MIRA.
Așa cum s-a menționat mai sus, se impune precizarea că acordarea unor sporuri de natura celor solicitate nu a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestor polițiști, ci de specificul muncii pe care aceștia îl desfășoară, respectiv activități privind prevenirea și combaterea corupției sub directa conducere, supraveghere și control a procurorilor Direcția Națională Anticorupție.
Totodată Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ratificată prin Legea 30/1994, atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Instanța europeană a decis în mod constant că, pentru ca o asemenea încălcare să se producă "trebuie stabilit că persoane aflate în situații analoge și comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă."
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai apreciat prin jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențierile între situații comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate (Fredin vs.Suedia, Hoffman vs.Austria ). Diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul Direcției Generale Anticorupție are la bază criteriul obiectiv al activității acestora în cadrul unei instituții specializate, din care reclamanta nu face parte.
Precizează că inclusiv Curtea constituțională a stabilit constant că egalitatea în fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi diferit.
S-au invocat în drept prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului SMa solicitat admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și în consecință respingerea acțiunii față de această instituție pentru acest motiv.
În motivare, recurenta a precizat că potrivit articolul22 punct 1 din 500/2002 privind finanțele publice "ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale."
Guvernul este răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite, sume de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu statul Român și nici cu bugetul de stat. Rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, reprezentând procedura reglementată de articolul19 și 35 din Legea 500/2002 privind finanțele publice.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului SMa solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în raport de calitatea pe care o au, salarizarea intimaților se face potrivit normelor cuprinse în - 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și nicidecum prin aplicarea prevederilor OUG nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție cu modificările și completările ulterioare, așa cum în mod greșit apreciază aceștia.
În ceea ce privește criteriul de discriminare, în cuprinsul alineat2 al articolul 2 din - 137/2000 se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificativ obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporului la salariu solicitat numai unora dintre ofițerii de poliție judiciară, este prevăzut, așa cum s-a mai precizat, chiar în cuprinsul dispozițiilor legale invocate, care stipulează că acestase acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul Direcția Națională Anticorupție,fiind justificat obiectiv de un scop legitim.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat deja în spețe similare, în care reclamanții au invocat presupuse situații discriminatorii între polițiștii din cadrul DNA/ și cei din cadrul poliției judiciare, stabilind că nu există un tratament diferențiat, discriminatoriu. Astfel, s- reținut că "diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminatoriu. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al Direcția Națională Anticorupție."
Intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța reține că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii capetelor de cerere din acțiune și a cererii de intervenție în interes propriu, având ca obiect acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar, precum și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la virarea sumelor necesare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 28 alin. 4 din OUG 43/2002, personalul prevăzut la alin. 1-3 (procurorii, specialiști cu înaltă calificare, ofițerii de poliție judiciară), precum și judecătorii care compun completele specializate în infracțiunile de corupție, potrivit art. 29 alin. 2 din Legea 78/2000, primesc pentru activitatea specializată de combatere a infracțiunilor de corupție un spor de 30% din indemnizația de încadrare lunară, respectiv solda lunară, în cazul ofițerilor de poliție judiciară.
Prin art. 41 lit. e) din Legea 27/2006, a fost abrogat art. 28 alin. 4 din OUG 43/2002.
Elaborarea OUG 43/2002, ca și a altor acte normative, cum ar fi Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, precum și OUG 24/2004 privind creșterea transparenței în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, a fost determinată de luarea unor măsuri de prevenire și combatere a corupției în acord și cu legislația europeană în vigoare, măsuri ce s-au concretizat inclusiv în sistemul de salarizare al polițiștilor și specialiștilor detașați în cadrul DNA, prin acordarea sporului de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Este cert că, la acordarea acestui spor, legiuitorul a avut în vedere natura activității prestate, respectiv instrumentarea și judecarea cauzelor privind infracțiunile de corupție, singura condiție care trebuia respectată fiind aceea ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice.
În speță, este vorba despre două categorii de polițiști, din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ, și anume pentru cei detașați la DNA (art. 28 alin. 5 din OUG 43/2002).
Analizând definiția dată de legiuitor la art. 2 alin. 1 din - 137/2000, reiese că, pentru stabilirea existenței oricărei fapte de discriminare trebuie avută în vedere și existența unui alt element de bază al acesteia, respectiv criteriul de discriminare. Iar din acest punct de vedere, în cuprinsul art. 2 alin. 2 se prevede că nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința, atunci când este bazată pe criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Criteriul de selecție în ceea ce privește acordarea sporurilor de salariu numai unora dintre ofițerii și agenții de poliție judiciară este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care instituie aceste drepturi, unde se stipulează că se acordă numai ofițerilor și agenților detașați în cadrul DNA, în cazul sporului prevăzut de art. 28 alin. 5 din OUG 43/2002.
Astfel, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport cu situația obiectivă diferită în care se află polițiștii care își desfășoară activitatea în cadrul DNA, ca urmare a modificării raporturilor de serviciu (detașare), față de ceilalți polițiști din cadru MAI. Prin urmare, diferențierea de salarizare nu are caracter arbitrar, fiind determinată pe baza unor criterii obiective, care nu au caracter discriminator. împotriva corupției, ca scop legitim, trebuie și este susținută de un corp de profesioniști care au nevoie de condiții speciale în ceea ce privește exercitarea atribuțiilor și salarizarea lor. Din acest punct de vedere, existența unor diferențieri în ceea ce privește nivelul salarizării reprezintă expresia manifestării necesității metodelor de atingere a scopului legitim al DNA.
Apoi, principiul egalității în drepturi presupune identitate de soluții numai pentru identitate de situații. Aceasta este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a apreciat că, diferența de tratament devine discriminare în sensul art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, atunci când se induc distincții între situații analoge și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. CEDO a mai apreciat în jurisprudența sa că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere dacă și în ce măsură diferențierile între situații comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate. Inclusiv Curtea Constituțională a stabilit constant că egalitatea în fața legii, ca principiu consacrat de legea fundamentală, nu înseamnă uniformitate, astfel încât, la situații egale trebuie să le corespundă un tratament egal, iar la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Or, diferențierea de tratament aplicată polițiștilor din cadrul DNA are la bază criteriul obiectiv al activității acestora în cadrul unei instituții specializate, din care reclamanții și intervenienții nu fac parte. Acordarea sporurilor de natura celor solicitate nu a fost motivată de necesitatea de a asigura incoruptibilitatea acestor polițiști, ci de specificul muncii pe care aceștia o desfășoară, respectiv activități pentru prevenirea și combaterea corupției, sub directa conducere, supraveghere și control a procurorilor DNA.
Prin urmare, criteriul de discriminare invocat de reclamanți și intervenienți nu este relevant, deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență sunt asemănătoare, sunt diferite raportat la nivelul structurii în care polițiștii își desfășoară activitatea și complexitatea dosarelor penale în care întocmesc acte de procedură.
De menționat că însuși Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca autoritate competentă, s-a pronunțat în spețe similare, stabilind că nu există tratament diferențiat, discriminatoriu între polițiștii din cadrul DNA și cei din cadrul poliției judiciare.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3, rap. la art. 304/1 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile declarate și modificată în parte sentința nr. 85/28.02.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în sensul respingerii și a capetelor de cerere din acțiune și a cererii de intervenție în interes propriu privind acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar și pe cale de consecința și capătul de cerere subsecvent, vizând obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea sumelor necesare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care de altfel nu au făcut obiectul recursului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța va respinge această excepție, dat fiind că, potrivit art. 19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legii bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, iar față de aceste considerente se va reține că acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Având în vedere culpa procesuală a intimaților, nu vor fi acordate acestora cheltuielile de judecată solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Admite ca fondate recursuriledeclarate de recurenții pârâții:MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în municipiul B, P-ța -, nr. 1A,INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în municipiul B,-, sector 5,INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI S, cu sediul în S M,-, jud. S M șiMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanții-, G, -, -, -, -, -, G, G -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, G-, -, -, -, -, -, -, N, G, R, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -G, -, -G, R -, -G, -A, -, G-, -, -, -, -, -, IA-, -, -, GI. -G, --, -, -, -, -, -, G, -, -, -, -, -, -, IU-G, -, -, R -, -, -,., -, -, G, G, C G, -, GI. -, -G, -, -, G, -, -, -, -, --, -, -, -, -, -, G-, -, -, G-, G-, -, G, -Ă, -, G-, -, M, -, G, G, -, -, -, -, G, --, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G, A-, G-, -, A-, -, C, -G, -, -, G, -, G-, -, -, -, -, -, -, G-, -, -, -A, - A-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, --, -G, -, CA, -, -, -, -, G-, -, -, -, -G, -, -, - -, -, -, A-, -, -, -, -, -, -, -, CA, -, -, -, -, -, A, -, -, -, -, -, -, -, -, -, G-, -, -, -, -, -, -G, -, -, -, -B, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, A, -, -, -G, -, -, -, -EL, -, -, -, A-G, -, -, -, -, -, G, -, G-, -, -, G-, -, -, -, - și și intimații intervenienți, și cu domiciliul procedural ales în S M,-,.5, jud. S M, împotriva sentinței nr. 85/28.02.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge și capetele de acțiuneavând ca obiect acordarea sporului de 30% din salariul de bază lunar pe perioada 9.11.2004 - 29.03.2006 și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la virarea sumelor necesare.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.M/09.06.2009
Jud fond
Dact.G/09.06.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Marinescu Simona
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 873/2009.... → |
|---|
