Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 358/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format 12/F/-)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 358
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului declarat de debitoarea SC SA C J/- CF R-, împotriva Încheierii din 24.03.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr- (52/F/2006), în contradictoriu cu intimata creditoare
SC SA O J/- CF R- prin administrator judiciar SC SRL B J/- CF -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns debitoarea SC SA C, prin avocat, lipsind intimata creditoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții:
Avocat, pentru debitoarea SC SA C, a solicitat admiterea recursului, desființarea în tot a încheierii, dispunerea suspendării cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
A învederat că se face confuzie sub aspectul calității de proprietar al bunurilor aflate în gestiune și administrare, deși proprietatea aparține în exclusivitate Consiliului Local al Municipiului A mai susținut că SC SA C neavând calitatea de proprietar asupra bunurilor pe care le administrează, nu poate fi urmărită cu privire la aceste bunuri.
Deși Legea 85/2006 este o lege specială care se completează cu dispozițiile civ, pr.civ și com, conform art.149 din această lege, se impune clarificarea sferei și întinderii termenilor de avere, patrimoniu și bunuri deținute în proprietate, iar nu în folosință de societatea debitoare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în baza art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate invocată, neavând legătură cu soluționarea cauzei de față.
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul sindic a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin.1-3 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei și nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară.
Judecătorul sindic, ținând cont de stadiul cauzei, respectiv faptul că s-a soluționat irevocabil cererea de deschidere a procedurii, a apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei de față.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitoarea SC SA C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs se reiau practic motivele invocate în cererea prin care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate aflate la filele 12,13,14 din dosarul de fond.
În esență, recurenta susține că există o contradicție între următorii termeni: "patrimoniu" folosit în art. 3 alin.1 pct.1 și 5 din Legea 85/2006 și de "avere a debitorului" folosit de legiuitor în art. 28 lit.h, 25 lit.h, 116 și 140 din aceeași lege.
Pe de altă parte, recurenta susține că legiuitorul a mai folosit și noțiunea de bunuri ale debitorului în art. 31 lit.c, art. 53, art.63, art.84 și art. 90 din Legea 85/2006, însă, nu a definit-o în art. 3 din aceeași lege.
Mai arată recurenta că este necesară pronunțarea Curții Constituționale în sensul că termenul de patrimoniu al debitorului folosit în art. 3 alin.1 din Legea 85/2006 nu este definit în această lege, fiind confundat sau înlocuit cu termenul de avere a debitorului și cu termenul de bunuri ale debitorului nedefinite de lege.
Este criticată motivația judecătorului sindic susținându-se că excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată în orice fază a procesului și în mod greșit acesta a reținut că după deschiderea procedurii invocarea excepției excede cadrului procesual.
De asemenea se susține că în conformitate cu art. 163 alin.4 Cod procedură penală nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei unități din cele la care se referă art. 145 din Codul penal, astfel că în ceea ce privește executarea silită civilă, chiar dacă legea nu spune, trebuie reținut că bunurile deținute de autoritățile publice precum și bunurile de orice fel care sunt de interes public, nu aparțin unei persoane juridice fiind date în administrarea, folosirea sau exploatarea unei alte persoane care nu este proprietar.
Interesul practic al invocării excepției este acela că, susține aceasta, recurenta debitoare nu poate face obiectul Legii 85/2006 atâta timp cât aceasta nu deține proprietatea averii, patrimoniului și bunurilor pe care doar le administrează în numele proprietarului care este Consiliul Municipal
Mai susține recurenta că pertinența verificării acestei excepții de neconstituționalitate în cazul litigiului de față, este justificată de stabilirea aplicării certe și unitare a dispozițiilor legale în această materie.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 și următoarele pr.civ. constată că acesta nu este fondat.
Astfel, atât în cererea introductivă cât și în motivele de recurs, recurenta debitoare nu invocă neconstituționalitatea vreunui text de lege ci, formulează critici asupra modului în care sunt folosite unele noțiuni de legiuitor, în cuprinsul Legii insolvenței, respectiv al Legii 85/2006 cum ar fi: noțiunea de patrimoniu, noțiunea de avere a debitorului și cea de bunuri ale debitorului.
Invocarea excepției de neconstituționalitate presupune din punct de vedere formal arătarea textelor de lege ce se apreciază că vin în contradicție cu textul din Constituție precum și a motivelor pentru care legea ordinară încalcă Legea Fundamentală.
În speță, recurenta debitoare nu a făcut acest lucru ci, a criticat legiuitorul pentru faptul că în Legea 85/2006 folosește mai multe noțiuni pe care după părerea sa, trebuia să le definească în mod explicit, fără să indice textul din Constituție cu care articolele respective din Legea 85/2006 vin în contradicție.
Prin urmare, recurenta debitoare nu invocă o veritabilă excepție de neconstituționalitate, astfel încât în mod corect judecătorul sindic a respins cererea privind sesizarea Curții Constituționale.
Pe de altă parte, deși într-adevăr invocarea unei reale excepții de neconstituționalitate este posibilă în orice fază a procesului, Curtea Constituțională nu poate decât să stabilească care texte dintr-o lege ordinară încalcă o dispoziție constituțională dar nu poate da îndrumări de aplicare unitară a legii așa cum susține recurenta.
Celelalte critici ce vizează neexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei și imposibilitatea urmăririi bunurilor proprietatea unor instituții publice, sunt străine recursului supus judecății și cu toate acestea, Curtea reține că neexistența bunurilor în patrimoniul debitoarei nu constituie cauză pentru neaplicarea dispozițiilor legii insolvenței ci, constituie doar o problemă de executare cu care va fi eventual confruntat lichidatorul judiciar atunci când va proceda la lichidarea averii debitoarei.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 312 pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SC SA C J/- CF R-, cu sediul în C, nr.2, județul O, împotriva Încheierii din 24.03.2008, pronunțată de Tribunalul O l t, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr- (52/F/2006), în contradictoriu cu intimata creditoare SC SA O J/- CF R- prin administrator judiciar SC SRL B J/- CF -, cu sediul în B, C nr.2. județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
08 Aprilie 2008
Red.jud./14 aprilie 2008
4 ex./
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
