Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 391/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 391/
Ședința publică din 11 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - președinte de secție
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea BANK împotriva sentinței civile nr. 419/Sind din 7 mai 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriela Comșa l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 septembrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 11 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov creditoarea Bank a solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei Grup.
Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ, prin sentința nr. 419/SIND/7.05.2008 a respins cererea, pentru următoarele considerente:
Creditorul a invocat că are o creanță comercială, certă, lichidă și exigibilă împotriva debitorului în valoare de 708.440,48 RON, superioară valorii prag potrivit art. 3 pct.12 din Legea nr.85/2006. De asemenea creditorul a arătat că debitorul nu a efectuat plăți de mai mult de 30 de zile și în consecință acesta este în insolvență potrivit art.3 pct.1 lit. a din Legea nr.85/2006.
Pentru a dovedi existența acestei creanțe creditoarea a depus la dosar copii ale unor contracte încheiate între părți privind credite bancare. Aceste înscrisuri depuse la dosar de către creditor, în condițiile art.31 din Legea nr.85/2006 nu sunt de natură să dovedească existența unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva debitoarei. În ceea ce privește contractele încheiate între părți și depuse la dosar acestea cuprind dispoziții generale și nu dovedesc creanța invocată de către reclamantă.
În materia specială a insolvenței judecătorul-sindic are obligația verificării condițiilor pentru admisibilitatea cererii de deschidere a procedurii. Această verificare vizează în principal creanța invocată de către creditoare.
De asemenea judecătorul-sindic are obligația să stabilească că debitorul este în insolvență, în sensul că nu poate face față datoriilor sale cu sumele de bani de care dispune, dar și cu bunurile sale. În acest sens creditorul nu a obținut un titlu executoriu anticipat (hotărâre judecătorească) pe care să îl pună în executare fără succes.
De asemenea creditorul nu a dovedit încercarea valorificării garanțiilor creanței sale.
Deschiderea procedurii insolvenței față de un debitor este ultima soluție la care se poate recurge pentru îndestularea creditorilor. Astfel, anterior formulării unei astfel de cereri se impune ca creditorul să uziteze de calea executării silite a debitorului, iar în cazul în care acesta nu s-a îndestulat pe această cale să se procedeze la deschiderea procedurii insolvenței.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului se susține că soluția de respingere a cererii nu este fundamentată pe niciun articol din Legea nr. 85/2006.
Se mai învederează că, potrivit dispozițiilor art. 120 din nr.OUG 99/2006 contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, de aceea nu mai era nevoie de obținerea unui alt titlu executoriu.
Nu există nicio reglementare legală din care să rezulte o anumită ordine a procedurilor pe care un creditor trebuie să le parcurgă pentru recuperarea creanței, acesta poate alege între executarea silită în baza Codului d e procedură civilă și procedura executării colective, reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Creanța pe care recurenta o are față de debitoare este una certă, lichidă și exigibilă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedură civilă.
În probațiune, la dosar au fost depuse extrase de cont.
Intimata debitoare a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând sentința atacată în limita motivelor de recurs, în raport de înscrisurile depuse la dosar în cele două faze procesuale și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Temeiul de drept invocat de recurentă, art. 304 pct.7 Cod de procedură civilă este eronat, contravenind chiar motivării în fapt a recursului. Hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se sprijină și care nu sunt contradictorii. Chiar recurenta în cuprinsul recursului face vorbire despre aceste motive, pe care le combate.
Cu toate acestea, sentința atacată, nefiind supusă apelului, instanța de recurs va examina, în baza art. 3041toate motivele de fapt și de drept invocate în recurs.
Problema care se ridică este aceea a îndeplinirii condițiilor de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei Grup la cererea creditoarei Bank
Din coroborarea dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit.a, pct.6 și pct.12 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 rezultă că procedura insolvenței poate fi deschisă la cererea unui creditor, cu condiția ca creanța să fie certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile și valoarea acesteia să fie de ce puțin 10.000 lei.
Art. 379 alin.3 Cod de procedură civilă definește creanța certă ca fiind aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta.
În speță, creanța rezultă din contractul de credit încheiat între cele două părți, contract care, conform dispozițiilor art. 120 din nr.OUG99/2006 constituie titlu executoriu, astfel că are un caracter cert.
Caracterul lichid și exigibil al creanței este dovedit cu extrasele de cont depuse la dosar în recurs, din care rezultă câtimea determinată a creanței, de peste 10.000 lei, și exigibilitatea acesteia de mai mult de 30 de zile. Aceste înscrisuri nu au fost contestate de către intimată.
Încetarea plății ratelor de către creditoare o perioadă mai lungă de 30 de zile determină prezumția stării de insolvență a debitoarei, conform art. 3 pct. 1 din Legea nr.85/2006.
Debitoarea nu a formulat contestație prin care să conteste faptul că s-ar afla în stare de insolvență.
În aceste condiții, cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolvenței este întemeiată, neexistând nici un temei legal care să impună apelarea cu prioritate la executarea silită reglementată de Codul d e procedură civilă sau încercarea valorificării garanțiilor.
În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin.5, raportat la art. 3041Cod procedură civilă, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârea atacată și a se trimite cauza judecătorului-sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei Grup.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea Bank împotriva sentinței civile nr. 419/SIND/7.05.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o casează și în consecință:
Trimite cauza judecătorului-sindic în vederea deschiderii procedurii insolvenței debitoarei Grup
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./12.09.2008
Dact./18.09.2008/3 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Gabriela Comșa
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
