Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 41/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 41/
Ședința publică din 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, cu sediul în municipiul Târgu - M,--3, jud.M, prin reprezentanți legali, împotriva Sentinței comerciale nr. 1397 din 03 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. 32/2006.
La apelul nominal se constată atât lipsa creditoarei recurente DGFP M, cât și a lichidatorului judiciar, a debitoarei " "SRL Tg.-M și părții interesate ONRC - prin de pe lângă Tribunalul Mureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, potrivit disp.art.301 și 303 Cod pr.civ. fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.17 din Legea nr.146/1997 modificată.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele și lucrările dosarului o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1397 pronunțată la data de 3.10.2007 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul de faliment nr. 32/2006 privind debitoarea Sc. SRL, s-a dispus, printre altele, respingerea contestației formulată de creditoarea DGFP M împotriva tabelului suplimentar de obligații ale debitoarei falite.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că prin adresa nr. 38268/18.07.2007, creditoarea a comunicat lichidatorului judiciar obligațiile restante cu care debitoarea figurează în evidențele sale fără a defalca situația debitelor, dobânzilor și penalităților de întârziere în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii (26.04.2006) și data intrării în faliment (04.04.2007). Conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel, numită generic accesorii,nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Susținerile creditoarei conform cărora ar fi trebuit înscrise creanțele reprezentând accesorii la obligațiile de plată calculate până la data de 20.07.2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, nu au fost luate în considerare, întrucât legea civilă nu retroactivează.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea arătând că prin adresa nr. 20105/31.05.2007 și-a precizat cererea de admitere a creanței indicând cuantumul total al obligațiilor bugetare ale debitoarei la data intrării acesteia în faliment, obligațiile fiscale accesorii fiind calculate până la data de 20.07.2006, data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006. Lichidatorul a refuzat înscriere acestei creanțe în tabelul suplimentar de creanțe datorită lipsei unei situații detaliate în ceea ce privește debitele înregistrate de debitoare de la data deschiderii procedurii și până la data intrării în faliment, din fișa sintetică totală nerezultând debite suplimentare înregistrate de societate în această perioadă. Creditoarea arată că prin adresa din 16.05.2006 a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei cu suma de 70.103 lei, obligație bugetară existentă la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare. Ulterior, după deschiderea procedurii falimentului, în urma notificări de către lichidator, și-a precizat creanța cu încă 19. 975 lei. Această creanță suplimentară creditoarea o justifică prin dispozițiile art. 118 alin. 4 din Legea nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală care prevede că pentru obligații fiscale neplătite la termen, atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment. Se mai invocă dispozițiile art. 6 din nr. 1185/2006 privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment de către organele fiscale competente și propunerile de numire a lichidatorilor precum și dispozițiile alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Așadar, creditoarea consideră că trebuie înscrisă în tabelul suplimentar de creanțe al debitoarei și suma de 19. 975 lei reprezentând creanță născută în perioada de observație.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, procedura reorganizării judiciare și a falimentului s-a deschis împotriva debitoarei sub auspiciile Legii nr. 64/1995 care prevedea în art. 46 nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipoteca, gaj sau alta garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plata a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus.
De asemenea, procedura falimentului s-a dispus prin sentința nr. 420/04.04.2007. Inițial, creditoarea, prin adresa nr. 13330/16.05.2006, a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 70.103 lei. Ulterior, după intrarea debitoarei în faliment și în urma notificării creditoarei de către lichidator, aceasta, prin adresa nr. 20105/ 31.05.2007, și-a precizat creanța la 90.078 lei, cu o diferență de creanță suplimentară de 19. 975 lei. Așa cum rezultă din adresa de mai sus și din anexele acesteia ( filele 5-137, vol. II), nu există o defalcare a obligațiilor bugetare, inclusiv a accesoriilor, pentru perioada cuprinsă între data primei adrese, 16.05.2006 și cea din 31.05.2007. Susținerile creditoarei conform cărora, dispozițiile legale în baza cărora a calculat obligațiile fiscale suplimentare, sunt OG. nr. 92/2003 și nr. 1186/2006, dispoziții legale în materie fiscală, nu pot fi reținute întrucât, în raport cu legea reorganizării judiciare și a falimentului, acestea au un caracter general, în speță fiind aplicabile normele din legea specială. Susținerile creditoarei cum că, obligațiile accesorii au fost calculate până la data intrării în vigoare a legii, nu pot fi luate în considerare atâta vreme cât din anexele adresei nr. 20105 nu rezultă modul de calcul și o defalcare a acestora intre cele două momente. Pe de altă parte, cum procedura s-a deschis față de debitoare în vigoare fiind Legea nr. 64/1995, sunt aplicabile dispozițiile art. 46 din acest act normativ.
Așa fiind, în mod corect judecător judecătorul sindic a apreciat că dispozițiile legii nr. 85/2006 nu retroactivează, acestea fiind aplicabile doar de la data intrării în vigoare a legii și a procedurilor deschise după această dată, motiv pentru care, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M împotriva sentinței comerciale nr. 1397 din 3 octombrie 2007, pronunțată de judecătorul sindic, desemnat în dosarul Tribunalului Comercial Mureș nr. 32/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-18.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
