Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 482/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

Decizie nr. 482/

Ședința publică din 12 mai 2009

Completul compus din:

- Președinte

- - Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de creditorul, domiciliat în Târgu - M,-, județul M, împotriva Încheierii pronunțate de judecătorul sindic la data de 23 februarie 2009 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.

În lipsa părților.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din o5 mai 2009, desfășurarea dezbaterilor a fost consemnată în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 12 mai 2009.

CURTEA,

Prin încheierea, dată de judecătorul sindic la data de 23.02.2009 în cameră de consiliu în dos. nr- a Tribunalului Comercial Mureș, s-a dispus respingerea cererii de recuzare formulată de creditorul împotriva administratorului judiciar M IS, ca neîntemeiată.

De asemenea, a dispus respingerea petitului privind anularea tuturor actelor de procedură îndeplinite de administratorul judiciar în procedură.

A disjuns soluționarea cererii de înlocuire a administratorului judiciar M IS, formulată de același creditor, fixând termen de judecată în acest sens pentru acest capăt de cerere.

Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:

La data de 24.09.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditorul petent a solicitat înlocuirea administratorului judiciar, desemnat în cauză, cu practicianul în insolvență, precum și anularea tuturor actelor de procedură îndeplinite de administratorul a cărui recuzare s-a cerut, invocând o relație de dușmănie personală între acesta și reprezentantul legal al M IS. În continuare, mai susține, petentul, că administratorul judiciar a încălcat dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prin aceea că nu a recunoscut titlurile executorii emise de. Mai precizează că pentru aceste aspecte a formulat o serie de plângeri penale împotriva reprezentantului legal mai sus - arătat.

În drept, petentul - creditor a invocat dispozițiile art. 19 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, art. 27 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 204 și următoarele Cod procedură civilă.

Judecătorul sindic, se arată în continuare în hotărârea atacată, prin încheierea din 24.09.2008 a respins cererea de recuzare, al cărui conținut a fost precizat mai sus, însă prin decizia nr. 1172/R/19.12.2008 a Curții de Apel Tg. M această hotărâre a fost casată.

Astfel, în rejudecarea cauzei, judecătorul sindic a argumentat că, în raport cu dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. b din nr.OUG 86/2006, administratorul judiciar aflat în situație de incompatibilitate privind unul din cazurile prevăzute de art. 27 Cod procedură civilă (cu excepția celui prevăzut de punctul 7), are datoria să se abțină.

În continuare, judecătorul sindic apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 27 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât plângerile penale formulate de petent sunt îndreptate împotriva asociatului coordonator al administratorului judiciar, numitul, și nu împotriva persoanei juridice M IS, astfel că acestea, consideră judecătorul sindic, nu reprezintă motive temeinice de recuzare a administratorului judiciar M IS, cererea de recuzare fiind considerată a fi netemeinică de către judecătorul sindic.

Pe cale de consecință, a dispus respingerea și a cererii de anulare a actelor îndeplinite de administratorul judiciar.

În ce privește cererea de înlocuire a administratorului judiciar, ținând cont că nu ar fi în stare de judecată acest capăt de cerere, judecătorul sindic a făcut aplicarea dispozițiilor art. 165 Cod procedură civilă, dispunând disjungerea cauzei.

Față de această hotărâre, în termen, a declarat recurs creditorul, solicitând ca, prin admiterea recursului, în rejudecare să se dispună admiterea cererii de recuzare, astfel cum a fost formulată inițial, împreună cu anularea tuturor actelor de procedură îndeplinite de administratorul judiciar; de asemenea, a solicitat să se dispună anularea dispoziției de disjungere a dispoziției judecătorului sindic prin care acesta a disjuns soluționarea cererii de înlocuire a administratorului judiciar cu alt administrator. În esență, recurentul susține că dispozițiile Legii 85/2006 sunt speciale, atunci când derogă, în raport cu normele generale cuprinse în Codul d e procedură civilă, sens în care dispozițiile art. 19 alin. 6 și 7 din Legea nr. 85/2006, astfel cum ele au fost modificate de art. 31 din OUG86/2006.

Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în temeiul principiului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:

Cererea de recuzare formulată de creditorul - recurent este inadmisibilă în raport cu temeiurile de drept invocate de acesta.

Astfel, dispozițiile art. 19 alin. 6 și 7 din Legea nr. 85/2006, la care face referire recurentul, au fost abrogate de art. 77 din nr.OUG 86/2006.

Este adevărat că dispozițiile art. 31 lit. a și b din OUG86/2006 fac referire la obligația administratorului judiciar (sau a lichidatorului judiciar) de a se abține, însă nu este prevăzută corelativ și posibilitatea recuzării de către persoana interesată, aceasta cu atât mai mult în condițiile în care aliniatul 7 al art. 19 din Legea nr. 85/2006, ce prevedea procedura recuzării administratorului judiciar, a fost abrogat expres de legiuitor.

Argumentul recurentului, potrivit căruia se aplică cu prioritate dispozițiile art. 19 alin. 6 și 7 din Legea nr. 85/2006, nu pot fi primite tocmai pentru faptul că aceste texte de lege au fost abrogate de legiuitor încă din anul 2007, conform art. 77 din OUG86/2006. Cum posibilitatea recuzării administratorului judiciar de persoana interesată nu mai este prevăzută de legiuitor, este evident că instanța de recurs nu se poate raporta la texte de lege abrogate de același legiuitor.

În altă ordine de idei, este adevărat că potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006 face trimitere la normele procesual civile, cuprinse în Codul d e procedură civilă, atunci când există compatibilitate.

Or, din lectura dispozițiilor generale, cuprinse în art. 24 și următoarele Cod procedură civilă, nu sunt enumerate printre persoanele care pot fi recuzate și administratorii judiciari și lichidatorii judiciari. Nici dispozițiile speciale, cuprinse fie în Legea 85/2006, fie în nr.OUG 86/2006, nu fac vreo mențiune referitoare la posibilitatea de a iniția procedura recuzării de către persoana interesată. De altfel, cu privire la ultima situație, în măsura în care se aplică dispozițiile speciale, acestea sunt de strictă interpretare, iar cum dispozițiile speciale nu fac referire la posibilitatea recuzării administratorului ori lichidatorului judiciar (dimpotrivă, textul inițial fiind abrogat), evident că intenția legiuitorului de a nu supune aceste categorii oficiale de persoane acestei proceduri nu poate fi ocolită.

În altă ordine de idei, faptul că este prevăzută obligativitatea abținerii, la art. 31 din nr.OUG 86/2006, nu poate conduce la ideea că, în măsura în care o astfel de persoană nu s-a abținut, deși avea obligația legală, persoana interesată ar putea declanșa procedura recuzării tocmai pentru raționamentele de mai sus, în sensul în care nu este prevăzută procedura recuzării în ce privește administratorul judiciar sau, mai exact, ea a fost abrogată prin voința legiuitorului.

Pe cale de consecință, instanța constată că este inadmisibilă cererea de recuzare formulată. Motiv pentru care, va dispune respingerea recursului ca neîntemeiat, pentru argumentele mai sus arătate. În plus, reține că este corectă soluția judecătorului sindic, de respingere a solicitării anulării tuturor actelor întocmite de administratorul judiciar, întrucât în speță este aplicabilă situația prevăzută de principiul potrivit căruia accesoriul urmează principalul, în sensul în care dacă soluția este de respingere a petitului principal, cum este cazul de față, evident că și petitul accesoriu trebuie respins, astfel că și din această perspectivă instanța va dispune respingerea recursului ca nefondat.

Nu este mai puțin adevărat, însă, că motivele invocate de recurent pot fi invocate într-o cerere de înlocuire a administratorului judiciar, potrivit art. 11 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, lucru pe care de altfel petentul recurent l-a și făcut prin cel de-al treilea capăt de cerere.

Judecătorul sindic a dispus disjungerea acestui capăt de cerere, urmând, firesc, a cerceta temeiurile de înlocuire, care sunt aceleași cu cele invocate în cererea de recuzare.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge recursul creditorului, domiciliat în Târgu - M,-, județul M, formulat împotriva Încheierii date în camera de consiliu la data de 23 februarie 2009 de judecătorul sindic în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător,

-

Judecător,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 exp./27.07.2009

Jud.fond.

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 482/2009. Curtea de Apel Tg Mures