Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 498/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 498/ DOSAR NR-
Ședința publică din 14 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatorul în calitate de administrator special al debitoarei și de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 1337/Sind din 5 iunie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 13 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2009.
CURTEA
Constantă că, prin sentința civilă nr. 1337/Sind/5.06.2009, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a administratorului special al debitoarei SC GRUP SRL,.
A respins contestațiile la tabelul preliminar formulate de administratorul special al debitoarei SC GRUP SRL, cu privire la creanțele creditorilor Primăria Municipiului, Primăria Orașului P și DGFP
A admis contestația la tabelul preliminar formulată de administratorul special al debitoarei SC GRUP SRL, cu privire la creanța creditoarei DGFP B și în consecință a dispus înscrierea acesteia în tabelul creditorilor cu suma de - lei.
Judecătorul-sindic a reținut următoarele considerente:
În ceea ce privește contestația administratorului special al debitoarei referitoare la creanța DGFP B, s-a reținut că, potrivit art. 41 din Legea nr. 85/2006 nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii. Creditoarea DGFP Baa rătat că a calculat în sarcina acestuia obligațiile fiscale accesorii până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, respectiv 20.07.2006 și nu până la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului pe legea nr. 64/1995, respectiv 21.03.2005, deoarece de la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 a fost abrogat art. 118 din nr.OG 92/2003. Însă o prevedere similară celei din art. 41 din Legea nr. 85/2006 exista și în art. 45 din Legea nr. 64/1995, conform căruia nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior deschiderii procedurii și negarantate cu ipotecă, gaj sau altă garanție reală mobiliară ori drept de retenție, de orice fel, sau părților negarantate din creanțele garantate cu astfel de garanții, de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprins în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus. Cum procedura insolvenței s-a desfășurat în baza Legii nr. 64/1995, care a avut caracterul unei legi speciale, în speță erau aplicabile prevederile art. 45 din această lege, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, după care se aplicau prevederile art. 41 din Legea nr. 85/2006. În consecință, calculul majorărilor după data deschiderii procedurii insolvenței nu a fost justificat.
În ceea ce privește contestația administratorului special cu privire la creanța Primăriei Municipiului, judecătorul - sindic a reținut că singurul motiv pentru care administratorul special a formulat contestația este acela că creditoarea Primăria Municipiului nu a răspuns la adresa debitoarei prin care se solicita recalcularea impozitului pe clădiri și că se consideră că valoarea debitelor și obligațiilor accesorii datorate de debitoare nu este în conformitate cu legislația în vigoare. Or, simpla afirmație că se consideră că nu a fost corect calculat impozitul pe clădiri, fără nicio altă motivare sau justificare în care să arate care ar fi fost modalitatea corectă de calcul în opinia contestatorului și care ar fi fost suma corectă ce trebuia înscrisă în tabelul creditorilor, nu pot constitui temeiuri pentru admiterea contestației. Potrivit art. 1169 cod civil contestatorul avea obligația să facă dovada celor afirmate, anume că nu ar fi fost corect calculat impozitul pe clădiri. În lipsa oricărei probe în acest sens, s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată.
Cu privire la creanța contestată a Primăriei Orașului P, s-a reținut că singurul motiv pentru care administratorul special a formulat contestația este acela că, creditoarea Primăria Orașului P nu a răspuns la adresa debitoarei prin care se solicita recalcularea taxelor și impozitelor datorate și că se consideră că valoarea acestora nu este în conformitate cu legislația în vigoare. Or, simpla afirmație că se consideră că nu au fost corect calculate taxele și impozitele datorate, fără nicio altă motivare sau justificare în care să arate care ar fi fost modalitatea corectă de calcul în opinia contestatorului și care ar fi fost suma corectă ce trebuia înscrisă în tabelul creditorilor, nu pot constitui temeiuri pentru admiterea contestației. Potrivit art. 1169 Cod civil contestatorul avea obligația să facă dovada celor afirmate, anume că nu ar fi fost corect calculat impozitul pe clădiri. În lipsa oricărei probe în acest sens, s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată. În plus, așa cum a susținut creditoarea, suma cu care aceasta s-a înscris în tabelul creditorilor nu are legătură cu un debit al debitoarei SC GRUP SRL cu care figura în anul 2006 și pe care debitoarea l-a achitat voluntar. Prin achitarea voluntară a debitului debitoarea a recunoscut creanța Primăriei Orașului P, pe care a contestat-o fără nicio motivare.
Cu privire la creanța contestată a DGFP B, judecătorul-sindic a reținută că, singurul motiv pentru care administratorul special a formulat contestația este acela că creditoarea DGFP B nu a răspuns la adresa debitoarei prin care se solicita recalcularea debitelor și a obligațiilor datorate, invocându-se prescripția fără să se arate ce sume sunt prescrise, considerându-se că valoarea debitelor și obligațiilor accesorii datorate de debitoare nu este în conformitate cu legislația în vigoare. Or, simpla afirmație că se consideră că nu au fost corect calculate debitele și obligațiile fiscale ale debitoarei, fără nicio altă motivare sau justificare în care să arate care ar fi fost modalitatea corectă de calcul în opinia contestatorului și care ar fi fost suma corectă ce trebuia înscrisă în tabelul creditorilor, nu pot constitui temeiuri pentru admiterea contestației. Potrivit art. 1169 Cod civil contestatorul avea obligația să facă dovada celor afirmate, anume că nu ar fi fost corect calculat impozitul pe clădiri. În lipsa oricărei probe în acest sens, s-a dispus respingerea contestației ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea DGFP B și administratorul special al debitoarei.
În memoriul creditoarei DGFP B s-a arătat că instanța de fond a aplicat cu precădere art. 45 din Legea nr. 64/1995 în dauna prevederilor legale cu caracter special ale art. 118 din nr.OG 92/2003. În speță, trebuia făcută aplicarea textului de lege cu caracter special; aceste dispoziții legale s-au aplicat până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, sens în care organele fiscale au calculat în mod corect obligațiile fiscale accesorii.
În recursul administratorului special al debitoarei se invocă următoarele motive:
Judecătorul-sindic a încălcat dispozițiile art. 25, 65, 67 și 69 din Legea nr. 85/2006. Se consideră că nedeterminarea de către creditori a creanțelor, neverificarea acestora de către lichidatorul judiciar și judecătorul-sindic afectează dreptul la apărare și legalitatea procedurii insolvenței.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul creditoarei DGFP B, Curtea reține că, așa cum se prevede și în Decizia nr. 1 Comisiei de proceduri fiscale, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006, în cazul contribuabililor pentru care a fost deschisă procedura, nu se mai datorează și nu se mai calculează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală și pentru cele rezultate din activitatea curentă indiferent de data deschiderii acestei proceduri. Astfel, în speță nu se pune problema priorității normelor speciale (OG nr. 92/2003) față de cele generale (Legea nr. 64/1995), ci intervenția principiului care interzice ultraactivitatea legii. În consecință, după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 nu mai este posibilă calcularea de accesorii în temeiul unor legi care nu pot ultraactiva.
Pentru aceste considerente, recursul creditoarei DGFP va fi respins ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește recursul administratorului special al debitoarei, Curtea constată că judecătorul-sindic a judecat pricina fără a intra în cercetarea fondului în condițiile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă, ceea ce impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la creanțele Primăriei Municipiului, Primăriei Orașului P și DGFP
Astfel, judecătorul-sindic trebuia să verifice în condițiile art. 65 din Legea nr. 85/2006, sumele datorate, temeiurile creanțelor, documentele justificative ale creanțelor pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă și prioritatea fiecărei creanțe. În consecință, în condițiile existenței unei contestații cu privire la creanțele bugetare amintite, la izvorul acestora, la emiterea de titluri executorii după data deschiderii procedurii, la calculul unor accesorii cu nerespectarea prevederilor art. 122 din nr.OG 92/2003 și art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006, judecătorul - sindic era obligat să procedeze la verificarea creanțelor și accesoriilor calculate și să stabilească pentru fiecare creanță valoarea exactă.
Pentru aceste motive, recursul administratorului special al debitoarei va fi admis în ceea ce privește creanțele bugetare amintite și cauza trimisă judecătorul-sindic pentru rejudecare în aceste limite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP B împotriva sentinței civile nr. 1337/Sind/2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ.
Admite recursul formulat de administratorul special împotriva aceleiași hotărâri pe care o casează în parte în ceea ce privește judecarea contestațiilor cu privire la creanțele Primăriei Municipiului, Primăriei Orașului P și DGFP B și trimite cauza spre rejudecare judecătorului-sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: /13.11.2009
Tehnored: / 25.11.2009/ - 4 ex -
Judecător sindic:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
