Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 56/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 56/
Ședința publică din 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 1398/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997. De asemenea, se constată că a sosit dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș privind debitoarea SC SRL.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin Sentința comercială nr. 1398/29 mai 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureșs -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar; s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Târnăveni.
S-a reținut că, chiar în condițiile în care s-a dispus angajarea răspunderi personale a administratorului societății falite, nu au fost identificate bunuri în patrimoniul administratorilor și astfel că, în aprecierea judecătorului sindic nu se justifică continuarea procedurii, atâta timp cât aceasta apare ca ineficientă prin prisma acestor considerente. S-a mai arătat că o continuare a procedurii în aceste condiții ar duce la cheltuieli de lichidare nejustificate, și că prin prisma disp. art. 136 alin.6 din proc.fiscală s-a prevăzut posibilitatea ca executarea silită a patrimoniului administratorilor să fie posibilă chiar și după închiderea procedurii, dispoziții în deplin acord cu cele ale art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs creditoarea DGFP M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât nu s-a realizat scopul consacrat de lege, că nu a fost făcută dovada efectuării tuturor demersurilor și diligențelor pentru identificarea de bunuri în averea pârâtei, și că închiderea procedurii este prematură în condițiile în care nu s-au executat silit bunurile administratorului falitei, nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 85/2006, pentru că nu există autorizarea de executare din partea judecătorului sindic.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu potrivit disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Susținerile recurentei potrivit cărora prin închiderea procedurii nu s-ar realiza scopul instituit de Legea nr. 64/1995 sunt nefondate în condițiile în care finalitatea procedurii rezidă tocmai în asanarea mediului comercial, prin eliminarea comercianților care introduc insecuritate în relațiile comerciale în care sunt parte.
Mai exact, prin închiderea procedurii în cazul de față, încetează existența societății falite ca persoană juridică și în aceeași măsură se sting și raporturile juridice în care aceasta a fost parte, încercându-se, în raport de disp. art. 2 din Legea nr. 64/1995, acoperirea pasivului debitoarei prin lichidarea unor bunuri din averea lui.
Or, în prezenta cauză s-a dispus și angajarea răspunderii personale a administratorului, tocmai în vederea realizării scopului instituit de legiuitor, dar împrejurarea că atât societatea falită cât și administratorul nu dețin bunuri mobile sau imobile, urmăribile în prezenta procedură este de natură a atrage, după cum a reținut și judecătorul sindic, tocmai închiderea procedurii falimentului.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică îndestularea creditorilor și ulterior procedurii în condițiile în care în patrimoniul administratorului ar exista bunuri supuse urmăriri, în condițiile procedurilor de executare silită reglementate de codul d e procedură civilă, aspect subliniat și de judecătorul sindic. Pe de altă parte, contrar susținerilor recurentei, hotărârea prin care s-a angajat răspunderea administratorului falitei ar putea fi pusă în executare oricând în interiorul termenului de prescripție al dreptului de a cere executarea silită, dispozițiile invocate de judecătorul sindic cu referire la reglementările cuprinse in procedura insolvenței și în cea fiscală fiind în acord cu acest principiu, reprezentând de altfel modificări de dată recentă, adoptate de legiuitor tocmai pentru a suplini lacunele din aceste acte normative,așa cum au fost ele adoptate inițial.
În consecință, prin prisma acestor considerente, curtea apreciază că se impune, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, respingerea recursului promovat în cauză și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 1398/29.05.2009 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 19 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./24.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 189/2008.... → |
|---|
