Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 597/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 597/
Ședința publică din 02 Iunie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de "AEROPORT TRANSILVANIA" Târgu -, cu sediul în comuna,.Tg.-M-L, km.14,5, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 225 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 680/2005)).
La apelul nominal răspunde pentru debitoarea intimată ""SRL prin lichidator judiciar, lipsă fiind recurentul Aeroport Transilvania Tg.-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, în temeiul disp.art.301, 303 Cod pr.civ. fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 39,00 lei prin chitanța aflată la fila 4 din dosar și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea de a se judeca și în lipsă conform art.242 Cod pr.civ. acordă cuvântul în fond părții prezente.
Lichidatorul judiciar al debitoarei intimate "", solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică pentru motivele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar (10,11).
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 225/21.01.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr- al Tribunalului Comercial Mureș, a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere realizarea creanței în justiție, invocată de lichidatorul judiciar.
De asemenea, a dispus respingerea contestației formulate de "AEROPORT TRANSILVANIA" împotriva tabelului obligațiilor de plată al debitoarei "".
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
La data de 09.06.2008, se arată în considerentele hotărârii atacate, creditoarea reclamantă a formulat contestație împotriva înscrierea în tabelul de creanță cu suma de 11.958,57 lei, compusă din 11.919,27 lei contravaloarea lucrărilor executate de o altă firmă și suma de 39,3 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată. În drept a invocat dispozițiile art. 73 din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar a formulat apărări în sensul în care lucrările executate au ieșit din termenul de garanție și nici nu a sesizat eventuale deficiențe la lucrările efectuate de către debitoare. De asemenea, lichidatorul mai precizează că nu există dovada legală că societatea debitoare a încheiat cu o societate terță remedierea lucrărilor efectuate și nici facturile plătite pentru efectuarea lucrărilor, astfel că această creditoare nu ar deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În fapt, reține judecătorul sindic, între părțile din litigiu s-a încheiat contractul cu nr. 19/27.12.1999 având ca obiect realizarea "extinderii aerogarei cu pavilion plecări - flux internațional" Aeroport M, având ca termen de finalizare, conform actului adițional nr. 3/19.08.2002, data de 15.12.2003. Același contract, reține în continuare judecătorul sindic, prevedea obligația pentru antreprenor de a constitui o garanție de bună execuție, iar perioada de garanție începea cu data recepției la terminarea lucrărilor și se termina cu data recepției finale.
Din corespondența părților, judecătorul sindic a desprins concluzia că au fost constatate vicii ascunse ale construcției și vicii aparente.
Însă, judecătorul sindic s-a limitat, în soluționarea cauzei, doar la solicitarea efectiv făcută de creditoare, și anume la plata reparațiilor făcută în urma lucrărilor executate de debitoare, având în vedere faptul că reclamanta s-a referit doar cu privire la această plată.
Astfel, pentru viciile ascunse, termenul de prescripție este de 6 luni de la data descoperii viciului, invocând în acest sens dispozițiile art. 5 coroborat cu art. 11 alin. 1 din 167/1958, în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie (și în această din urmă situație, precizează judecătorul sindic, prescripția ar fi de 3 ani de la descoperirea viciilor), însă nu s-a dovedit că aceste vicii au fost făcute cu viclenie, astfel că judecătorul sindic a reținut buna - credință a executantului.
Or, precizează judecătorul sindic, viciile de construcție au fost descoperite de reclamantă în luna decembrie 2003. Așadar, concluzionează acesta, prescripția de 6 luni a intervenit. Chiar și în situația în care s-ar fi raportat la termenul de prescripție de 3 ani și acesta ar fi intervenit.
Deși reclamanta afirmă că momentul de la care curge prescripția este încheierea procesului verbal de recepție finală, respectiv data de 25.08.2005, totuși acest act nu a fost însușit de debitoare, prin lichidatorul judiciar. Însă, afirmă judecătorul sindic, data încheierii procesului verbal este termenul maxim de la care începe să curgă termenul de prescripție, determinare temporală care este doar în favoarea debitoarei. Actele emanate doar de la creditoare, cum este procesul verbal de recepție, ca și raportul situației de lucrări nr. 2009/06.06.2008 nu pot fi primite tocmai din acest motiv, că nu au fost însușite de debitoare în nici un fel.
Judecătorul sindic a respins și apărarea reclamantei, conform căreia aceasta a remediat lucrările în anul 2008 prin încheierea unui contract de reparații terase circulare - contractul nr. 3/26.05.2008 cu " ", arătând că aceasta ar fi o problemă ce ține de diligența și promptitudinea beneficiarei, care în nici un caz nu ar determina începerea cursului prescripției.
Pe cale de consecință, reținând că prescripția s-a împlinit în octombrie - noiembrie 2006 (în funcție de deficiențele constatate), cu mult înainte de data la care reclamanta a formulat declarația de creanță, respectiv data de 06.05.2008, astfel că a dispus admiterea excepției prescripției dreptului de a cere realizarea creanței în justiție invocată de lichidatorul judiciar.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea sentinței recurate în sensul respingerii excepției prescripției și admiterea contestației. În motivele recursului se susține că instanța de fond în mod greșit a interpretat contractul dintre părți, cu nr. 19/27.1999, precum și procesul verbal de terminare a lucrărilor din 25.08.2005, susținând că momentul începerii curgerii prescripției acțiunii este data de la care contestatoarea putea solicita garanția de bună execuție, respectiv data de 25.08.2005, invocând și dispoziția contractuală de la art. 2.10 alin. 2, precum și art. 6.1 ce prevăd că perioada de garanție începe cu data recepției la terminarea lucrărilor și se termină cu data recepției finale.
Debitoarea, prin lichidatorul judiciar, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, precizând că procesul verbal de recepție nu a fost încheiat cu intimata, și deci nu a fost însușit de intimată, ci cu o altă societate comercială, terță raportului juridic dedus judecății. În continuare, susține argumentele aduse de judecătorul sindic cu privire la prescripție.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, ale argumentelor susținute de intimată, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Din contestația formulată la data de 06.05.2008 ( 153, vol. II al Trib. Comercial Mureș ) rezultă că pretinsa creditoare, recurentă în prezenta cauză, și-a limitat cererea de creanță, și implicit contestația, la suma datorată cu titlu de contravaloare a lucrărilor de remediere a defecțiunilor executate inițial de debitoare conform contractului de executare de lucrări.
În raport cu această solicitare, judecătorul sindic a verificat, corect, din punctul de vedere al excepției prescripției extinctive în ce măsură a intervenit această prescripție.
Doar că recurenta consideră că modul de calcul al prescripției este greșit, și că data de început își are originea, de fapt, la data procesului verbal de terminare a lucrărilor, respectiv data de 25.08.2005.
În fapt, acest proces verbal, pentru a fi luat ca dată de referință în calculul prescripției extinctive, trebuie să fie să producă consecințe juridice. Cu alte cuvinte, el trebuie să fi fost încheiat legal.
Prin adresa nr. 2239/20.06.2005 recurenta a solicitat debitoarei ca până la data de 29.06.2005 să prezinte documentația tehnică de execuție a lucrărilor efectuate în perioada 1999 - 2003 ( 251, vol. II, dos. Trib. Comercial Mureș ).
La data de 27.06.2005, conform procesului verbal de la dosar, o comisie formată din recurentă, proiectant și dirigintele de șantier au constatat abandonul lucrărilor de către antreprenor ( 252, vol. II dos. Trib. Comercial Mureș ), comisie din care însă debitoarea nu a făcut parte.
La data de 28.08.2005 a fost întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor ( 288 - 289, vol. III, dos. Trib. Comercial Mureș ). La pct.-ul 6 se precizează că este nevoie de remedieri la anumite obiective.
De precizat că debitoarea nu a fost prezentă la recepția lucrărilor, așa cum rezultă din procesul - verbal, și nici nu rezultă că i s-ar fi comunicat rezultatul recepției, recurenta - contestatoare nedepunând la dosar corespondență în acest sens. Instanța reține că potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere în fața judecătorului trebuie să o și demonstreze. În condițiile în care debitoarea nu a participat la recepție, nu există vreo dovadă că a fost invitată pentru această dată (există doar dovada că a fost invitată pentru data de 29.06.2005 pentru recepție, însă pentru data de 28.08.2005 nu a fost prezentată dovada că debitoarea a fost încunoștiințată) și nici vreo dovadă că i s-ar fi comunicat procesul verbal al recepției. Din acest punct de vedere, evident că procesul verbal nu a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor din HG273/1994, cu atât mai mult cu cât nu-i poate fi opus debitoarei, aceasta din urmă fiind un terț în raport cu conținutul procesului verbal.
În plus, corespunde realității, în raport cu actele de la dosar, faptul că viciile de construcție, obiect al creanței pretinse de recurentă, au fost descoperite de aceasta încă din luna decembrie 2003, așa încât susținerea recurentei cum că termenul de începere al prescripției este cel din data de 28.08.2005 (data recepției la terminarea construcției) nu corespunde adevărului.
În orice caz, chiar și varianta propusă de recurentă, trebuie observat că dispozițiile art. 11 alin. 1 din Decretul 167/1958 privitor la prescripția extinctivă prevede că termenul de începere al prescripției se calculează începând cu data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de un an de la predarea lucrului sau lucrării. Așadar, data de la care curge prescripția, potrivit susținerilor recurentei, este data de 28.08.2006, iar termenul de prescripție este de 6 luni (art. 5 din același Decret 167/1958), astfel că, iarăși, în varianta propusă de recurentă, prescripția dreptului la acțiune a intervenit la data de 28.02.2007, iar cererea de acceptare a creanței a fost făcută la data de 09.06.2008, motiv pentru care chiar și în varianta propusă (și nefondată, după cum s-a arătat mai sus) de recurentă a intervenit prescripția.
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul "AEROPORT TRANSILVANIA" Târgu -, cu sediul în comuna,.Tg.-M-L, km.14,5, județul M, împotriva Sentinței comerciale nr. 225 din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 02 Iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
fiind în concediu de odihnă
semnează președintele instanței
GREFIER,
fiind în concediu de odihnă
semnează Grefier șef secție
Red.
Dact. Sz.
2 exemplare
12.08.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
