Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 914/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 914
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea Bank SA, cu sediul în B, sector 1, de nr.15 împotriva sentinței nr. 323 din data de 2 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu debitoarea SC and SRL, cu sediul în G,-, jud. G, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar Management Consult cu sediul în G, str. -. -,. 79,. A, parter,.2, jud. G și creditoarea Banca Românească SA, cu sediul în B, sector 3,-, -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, datorită unor probleme medicale ale unui membru al completului de judecată, apărute în timpul deliberărilor, iar ulterior întrucât unul din membrii completului de judecată - doamna JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena Nițu s-a aflat în concediu de odihnă, Curtea a amânat succesiv pronunțarea la datele de 9, respectiv 10 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului de insolvență nr. 41/- la data de 9.02.2009, creditoarea Banca Românească SA a formulat contestație la Raportul asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și la Planul de distribuire întocmite de către lichidatorul judiciar.
În motivarea contestației creditoarea a arătat, în esență, că lichidatorul judiciar a procedat la vânzarea prin licitație publică a tuturor activelor aflate în proprietatea societății comerciale debitoare iar în urma încasării integrale a prețului de adjudecare acesta a procedat distribuirea fondurilor obținute. A arătat astfel creditoarea că distribuirea fondurilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.121 din Legea nr.85/2006, în sensul că sumele încasate din valorificarea bunurilor constituite în favoarea SC SRL, excedentare după acoperirea acestei creanțe, au fost distribuite în mod greșit către un singur creditor cu o garanție de rangul II.
S-a mai susținut că planul de distribuire nu respectă dispozițiile legale în ceea ce privește modul de distribuire a fondurilor obținute din valorificarea activelor debitoarei către diferitele categorii de creditori înscriși în tabelul definitiv consolidat,
fără a se ține seama de rangul acestora, ajungându-se la îndestularea creditorilor în procente superioare în detrimentul contestatoarei, creditor garantat cu drept real mobiliar și imobiliar.
Lichidatorul judiciar a răspuns contestației, arătând în principal modalitatea în care s-a făcut distribuirea sumelor rezultate din valorificarea averii debitoarei, arătând că din vânzarea bunurilor constituite garanții la SC SRL s-a încasat suma de 426.327 lei și, întrucât creanța acesteia a fost de 231.920,42 lei, acestui creditor i s-a achitat creanța în proporție de 100%, iar diferența rămasă nerepartizată a fost transferată către Bank SA (creditor garantat de rangul II) și apoi către creanțele chirografare, respectiv către creanțele bugetare.
Prin sentința nr. 323 din data de 2 martie 2009 Tribunalul Buzăua admis contestația formulată de creditoarea Banca Românească în contradictoriu cu debitoarea SC and SRL prin lichidator judiciar Management Consult și creditoarea Bank SA, dispunând refacerea Planului de distribuire din 22.01.2009 întocmit de către lichidatorul judiciar în sensul că suma de 194.407 lei diferență în plus să fie depusă în contul averii debitoarei, urmând a fi distribuită conform art. 123 din Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul-sindic a reținut că din vânzarea bunurilor mobile și imobile ce constituie garanții în favoarea SC SRL s-a obținut suma totală de 426.327 lei din care a fost achitată în proporție de sută la sută creanța acesteia de 231.930 lei, fiind reținut din această sumă și procentul de 16,33% reprezentând cheltuieli de lichidare. În consecință, în cauză se regăsește situația prevăzută de art.121 alin.3 din Legea nr. 85/2006 care reglementează ipoteza în care sumele provenite din vânzarea bunurilor ce constituie obiectul garanțiilor reale depășesc valoarea creanței garantate. În această situație sumele obținute în plus vor fi depuse prin grija lichidatorului în contul averii debitorului.
A concluzionat judecătorul-sindic că lichidatorul judiciar a procedat în mod greșit la distribuirea numai către creditoarea Bank SA a sumei excedentare cu motivația că aceasta are o creanță garantată de rangul II în condițiile în care în cauză mai există și alți creditori garantați.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Bank SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea este criticabilă sub aspectul dispozițiilor art. 304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă, respectiv hotărârea a acordat ceea ce nu s-a cerut, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, conține motive contradictorii și este lipsită de temei legal, iar instanța, interpretând greșit actele dosarului, a schimbat înțelesul acestora.
Creditoarea Bank SA susține că are o creanță garantată de II, acest aspect fiind stabilit chiar de judecătorul-sindic, prin sentința nr. 162/29.09.2006, rămasă definitivă și irevocabilă, iar lichidatorul când a întocmit planul de distribuire a ținut cont de acest fapt.
Prin sentința amintită judecătorul-sindic a admis contestația creditoarei Bank SA și a dispus înscrierea creanței sale în cuantum de 72.970,03 lei în tabelul de creanțe ca și creanță garantată de II și nu ca o creanță chirografară.
Fiind creditoare garantată de II, recurenta consideră că este îndreptățită să participe la distribuirea sumelor obținute din lichidarea averii debitoarei după creditorii garantați de rangul I și nu odată cu creditorii.
Conform Legii nr. 85/2006 rangul II asupra întregii averi a debitorului obligă lichidatorul să-l îndestuleze din sumele rămase de la creditorii garantați de rangul I, care au fost îndestulați integral sau din sumele provenite din vânzarea bunurilor asupra cărora nu sunt constituite garanții, dar întotdeauna înaintea creditorilor bugetari și, ceea ce nu s-a întâmplat și în speța de față.
Mai arată recurenta că judecătorul-sindic și-a încălcat vechile hotărâri pronunțate în dosarul de insolvență, și admițând contestația a dispus refacerea parțială a planului de distribuire, în sensul ca suma de 194.407 lei să fie distribuită conform art.123 din Legea nr. 85/2006, creditoarea-recurentă fiind exclusă în acest fel de la distribuire.
Recurenta consideră că există 2 dispoziții contrare luate de același judecător-sindic; prima care stabilește faptul că Bank SA este creditoarea garantată de reangul II și se dispune înscrierea creanței în acest mod în tabelul de creanțe, tabel necontestat sub acest aspect și cea de a doua, cea stabilită prin hotărârea recurată, prin care se stabilește că recurenta se încadrează în categoria creditorilor, ca urmare a distribuirii sumei cuvenite conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, judecătorul-sindic nu a ținut cont de opinia lichidatorului, în concordanță cu dispozițiile legale în materie, potrivit căreia, chiar și în situația admiterii contestației, Bank SA trebuie să fie îndestulată din suma de 224.856 lei rezultată din valorificarea bunurilor asupra cărora nu erau constituite garanții.
Întrucât prin hotărârea atacată a fost încălcată ordinea de preferință, stabilită printr-o sentință definitiviă și irevocabilă, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii și respingerea contestației, în sensul menținerii planului de distribuire, cu privire la creanța recurentei, așa cum a fost prezentat de lichidatorul judiciar.
Intimata Banca Românească SA a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului grevate de garanții reale ori drepturi de retenție se distribuie creditorilor garantați după achitarea taxelor și chletuielilor aferente conservării și vânzării bunurilor respective (art. 121 alin.1 din Legea nr. 85/2006).
În cazul în care sumele obținute din vânzarea bunurilor ar fi insuficiente pentru plata în întregime a creanțelor garantate, creditorii vor avea pentru diferență
creanțe chirografare, iar în situația în care rămâne o diferență în plus, aceasta se depune în contul averii debitorului.
Creditoarea-recurentă Bank SA este creditor garantat de II, așa cum rezultă din sentința nr. 162/29.09.2006, pronunțată în același dosar de insolvență, de același judecător-sindic.
Hotărârea respectivă nu a fost recurată și a intrat în puterea lucrului judecat, fiind obligatorie atât pentru lichidatorul judiciar cât și pentru judecătorul-sindic.
Prin sentința recurată și dispunerea refacerii planului de distribuire a sumelor repartizate din vânzarea bunurilor ce au constituit obiectul garanțiilor, judecătorul-sindic și-a ignorat propria hotărâre, prin care dispus înscrierea creanței creditoarei Bank SA în sumă de 72.970,03 lei în tabelul creanțelor, ca o creanță garantată de II și nu ca o creanță chirografară.
În baza hotărârii prin care se recunoaște calitatea de creditor garantat de II pentru recurentă, lichidatorul a procedat la distribuirea sumelor după cum urmează:
Din valorificarea bunurilor constituite garanții la SC SRL (creanță preluată prin cesiune de la SA) s-a încasat suma de 426.327 lei. Întrucât creanța admisă în tabelul definitiv consolidat a fost de 231.920,42 lei, acestui creditor i s-a achitat creanța în procent de 100%, iar diferența rămasă nerepartizată a fost transferată către Bank SA (creditor garantat de rangul II) și apoi către creanțele chirografare, respectiv către creanțele bugetare.
Banca Românească SA a avut în gaj o mașină tip, teren în suprafață de 575 și uscătoria (construcția și utilajele) în valoare de 268.629 lei. din vânzarea bunurilor supuse garanțiilor la acest creditor, s-a încasat suma de 96.626 lei (268.629 x 35,97%). Din prețul încasat s-au dedus cheltuielile aferente în procent de 16,33%, iar creditorului i s-a repartizat suma de 80.846 lei.
Procedând în acest mod, lichidatorul a respectat dispozițiile art. 121 din lege, distribuind creditorului de II sumele rămase după îndestularea creditorului garantat de I, iar restul către creanțele chirografare.
Contestatoarea intimată Banca Românească SA a primit sumele rezultate din vânzarea bunurilor asupra cărora a avut constituite garanții, iar pentru diferența creditorul respectiv are o creanță chirografară și vine în concurs cu celelalte creanțe chirografare, potrivit art. 121 alin.2 din legea insolvenței.
Prin urmare, în mod greșit judecătorul-sindic a admis contestația formulată de contestatoarea Banca Românească SA și a dispus refacerea planului de distribuire și depunerea sumei de 194.407 lei diferență în plus, în contul averii dbeitorului fără a menționa când și cum va fi acoperită creanța garantată de II.
Stabilind cu autoritate de lucru judecat că recurenta deține o creanță garantată de II, acoperirea acesteia se face după îndestularea creanței de gradul I, care, așa cum rezultă din raportul lichidatorului, a fost acoperită 100%.
În consecință, potrivit art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința și va respinge ca nefondată contestația formulată de creditoarea Banca Românească SA, în cauză fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Bank SA, cu sediul în B, sector 1, de nr.15 împotriva sentinței nr. 323 din data de 2 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu debitoarea SC and SRL, cu sediul în G,-, jud. G, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, prin lichidator judiciar Management Consult cu sediul în G, str. -. -,. 79,. A, parter,.2, jud. G și creditoarea Banca Românească SA, cu sediul în B, sector 3,-, -.
Modifică în tot sentința și pe fond respinge contestația formulată de creditoarea Banca Românească SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3ex./23.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 80/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
